România/ Încă un medic a murit în timpul gărzii

PE SCURT

Încă un medic a murit în timp ce făcea garda la un centru de permanenţă din judeţul Bihor. „Nu munca sau lipsa banilor omoară prematur un medic de familie în România. Ci lupta pentru respect, pentru recunoaştere, pentru puţin sprijin”, scriu colegii acestuia, potrivit mediafax.

PE LUNG

Medicul primar dr. Livia Davidescu, din Craiova, scrie pe Facebook că lista medicilor decedaţi în gardă se prelungeşte cu încă un nume.

„Colegul Ştefan Quai, primul mf-ist din Bihor cu contract privat cu CAS (şi-a amenajat spaţiul din casă pentru cabinet medical pe vremea când toţi lucrau încă în cabinetele de stat) s-a dus azi la ceruri. Nu a mai apucat să iasă din garda efectuată la CP. Abia ieşise la pensie, mai făcea gărzi la CP pentru a fi încă activ. Se mutase din Oradea mai la sat pentru a fi mai liniştit şi pentru a se putea ocupa mai mult de nepoţi. Să-l ierte D-zeu şi să-l odihnească!”, scrie dr. Livia Davidescu.

Medicul primar din Craiova a postat anul trecut o listă cu peste 40 de medici care au murit în timpul gărzilor, cerând autorităţilor ca gărzile să fie recunoscute ca vechime în muncă.

„Alo! Ministerul Sănătăţii! Colegiul Medicilor… Nu credeţi că deja s-a depăşit orice limită? Cum ne apăraţi voi interesele, nouă, ca breaslă? Câţi mai trebuie să murim? Deja nu mai putem rămâne pasivi la nenorociri ca aceasta!”, adaugă medicul din Craiova.

La rândul lor, colegii medicului din Bihor care a murit în timpul gărzii scriu că acesta învăţase de mult să lupte, „de când, obligat să fie pe cont propriu, a trebuit să supravieţuiască. Nu să prospere. Să se adapteze la ziua de mâine, când ea nu semăna niciodată cu ziua de azi. Douăzeci de ani a luptat aşa. Iar lupta şi-a luat obolul. Acum se odihneşte, în sfârşit. În pace. Nu, nu munca sau lipsa banilor omoară prematur un medic de familie în România. Ci lupta pentru respect, pentru recunoaştere, pentru puţin sprijin. Şi, uneori, chiar lupta pentru a fi lăsat în pace”.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.