Connect with us
"
"

Lifestyle

Recomandare Moldova.org / Sorina Ștefârță povestește cum se informează ca să nu înnebunească

Publicat

pe

Sfaturi practice și subiective, despre cum să rămânem teferi la cap 

Carantina aceasta pe care, dacă e să-l parafrazăm pe Eminescu, „nu credeam să învăț a o trăi vreodată” (ei, dar nici alte vreo șapte miliarde de pământeni nu credeau), nu mi-a schimbat prea mult modul de viață. Oricum intram într-o perioadă extrem de intensă – lucrez într-un proiect de comunicare al UE, iar luna mai, de care iată-iată ne vom despărți, este apriori una „europeană”. 

Astfel, pe de o parte, lucrurile se întâmplau cu încetinitorul parcă (ralanti, pentru cei născuți în era tehnologiei), pe de altă parte, cu cât se apropia luna mai, cu atât mai indefinită ca timp devenea ziua de muncă. „Ziua Europei” a trecut în totalitate pe online, la Radio și TV în acest an; (și) noi a trebuit să ne adaptăm din mers la noile realități; iar 14 ore la computer nu mai păreau un lucru ieșit din comun. Dar nici aici nu am fost singură – fenomenul „de acasă lucrez mai mult” l-au trăit mulți, pe propria piele, în aceste deja 2,5 luni…

În același timp, trebuia să rămân (cu picioarele) pe Pământ și, frontierele fiind închise, chiar în Republica Moldova, iar una dintre ocupațiile mele zilnice aici – ca stil de viață, dar și ca fișă de post – e să fiu la curent cu ce se întâmplă în jur. Cel puțin, pentru a mă asigura că nu ne-am mutat cumva, brusc, pe o altă planetă… Așadar, cum mă informez că să nu înnebunesc?

Încălecând și blamând internetul…

Înainte de toate, trebuie să spun că nu fac parte din tagma celor care, încălecând la greu internetul, îl blamează pentru că le-a dat acces tuturor „nebunilor” – și vorbesc despre aceasta tot pe internet… Da, mă îngrozesc și eu de numărul celor care cred că un virus poate veni printr-o antenă (dacă nu știm fizică și biologie – că nici eu nu știu -, măcar puțină logică…); mi-ar plăcea și mie să existe o triere, un „certificat” care să ateste că ești apt să îți dai cu părerea în public, dar atunci ar dispărea libertatea pe care tocmai internetul ne-a adus-o. Și dacă ar fi de ales, o aleg pe prima… Sigur, ar trebui să existe niște reglementări, care să penalizeze site-urile anonime sau cele care publică falsuri, dar aceasta e temă pentru un alt articol sau chiar o teză de doctor. Ca persoane, tot ce putem face, e să ne creăm niște reguli ale noastre, mai mult sau mai puțin individuale, care să ne ajute să rămânem „teferi la cap”, dar și – acolo unde putem – să-i mai luminăm și pe alții. Instrumentele sunt la îndemână și ale mele se numesc surse, oameni, verificare.

Sursa-„kilometrul zero”…

Pentru oricine a trecut printr-o școală de jurnalism – și a făcut-o la responsabil – noțiunea de sursă este sfântă. Știrea fără sursă, adică fără de persoana care ți-a oferit informația, a declarat un anumit lucru, nu e știre. Sursa e acel „kilometru zero” de la care pornești și în realizarea unui produs media, și în informarea propriu-zisă. Din ce surse ne informăm și, mai ales, în ce surse credem? 

Eu recunosc că mă informez preponderent din Facebook sau, mai exact, prin intermediul acestei rețele sociale. Circuitul meu informațional este setat astfel, încât să-mi apară cele mai importante știri de la cele mai importante media. Nu zic, mă ajută și alertele Google pe care le-am creat, folosind anumite cuvinte-cheie (strict pentru monitorizările pe care le fac), dar știu sigur că pe Facebook-ul „meu” știrea necesară sau o eventuală „bombă” media o să apară imediat.

Să nu credeți că mi-am creat o bulă informațională – am lăsat eu câte unul „de sămânță”. Pur și simplu, am exclus balastul care nu-mi aduce plusvaloare. 

…și Oamenii-indicator

Și aici ajungem la cel de-al doilea instrument – oamenii în care avem încredere, care pentru mine înseamnă o rețea construită cu anii, alcătuită din profesioniști din presă, înainte de toate. Totuși, așa cum nu am dat nume de media (îmi pare corect, ținând cont de munca pe care o fac), nu voi da nici nume de oameni. Voi apela doar la unul și sper să nu se supere niciun prieten de încredere pentru asta – Cristina Lupu, directoarea Centrului Independent de Jurnalism din București. 

Cristina e atât de obsedată – în sensul bun al cuvântului – de educația media și de tot ce înseamnă verificarea faptelor și gândirea critică -, încât nu am motive să mă îndoiesc de cele publicate de ea. Ultimul exemplu a fost azi dimineață, când am văzut la ea prima pagină din „New York Times”, cu istoriile personale ale unor cifre seci – 1000 de victime ale COVID-19 din SUA. Cine era, ce iubea…

Acum, să nu înțelegeți cumva că tot ce apare pe Facebook trebuie luat ca atare. Uneori verifici de câteva orei chiar și atunci când ai încredere… În după-amiaza de 22 mai, bunăoară, replica premierului Ion Chicu la adresa euro-deputatului român Siegfried Mureșan părea atât de fantasmagorică, încât chiar am intrat pe pagina autorului să mă asigur că nu este o glumă proastă a cuiva. Nu era…

Verificarea, mama curățeniei informaționale

Pandemia a complicat și mai mult lucrurile, pomenindu-ne și cu o infodemie globală, iar asta înseamnă că și unii prieteni mai mult sau mai puțin virtuali cad în capcana falsurilor informaționale. Chiar ieri am polemizat cu un doctor în științe care îmi aducea ca argument științific un articol nebulos de pe un blog. Text care circulă de vreo lună în diverse forme, ducând la teorii conspiraționiste de multe ori, și pe care seara l-am descoperit și pe pagina unei colege din media. Tot ieri am văzut o minciună despre Angela Merkel pe pagina unui scriitor local – text sută la sută mincinos, preluat de pe un „blog ortodox” din România. I-am avertizat (nu doar eu) de riscul falsurilor. Colega din media și scriitorul au șters articolele. Doctorul în științe – nu. Este decizia fiecăruia în ce dorește să creadă. Dar eu personal nu cred în „bloguri ortodoxe” care prezintă cercetări medicale fără să citeze vreo sursă științifică sau de specialitate. Mai bine mai aștept. 

Un alt caz nostim din ultimele săptămâni. O rudă a distribuit un articol aproape anonim despre un profesor japonez care ar fi spus că noul coronavirus e fabricat în laborator. „Am înțeles de la început acest lucru!”, a comentat alta. „Neavând studii în virusologie, n-aș fi atât de categorică”, le-am răspuns eu. Și pentru că spiritele se încingeau, am purces la un exercițiu de verificare a faptelor, găsind cel puțin trei articole de pe site-uri credibile care combat articolul „cu bucluc”.

Un site australian, care la rubrica de fact checking combate veridicitatea știrii – de facto, spune că nu a fost găsită nicio sursă primară a acestei afirmații. Un site englez care se ocupă exclusiv de verificarea informației și care la fel nu găsise nicio dovadă că această declarație ar fi existat cu adevărat, precum nu existau dovezi că savantul ar fi lucrat patru ani într-un laborator din China. În definitiv, declarația Profesorului Tasuku Honjo publicată pe pagina Universității din Kyoto, care spune că „regretă că numele său și al Universității este folosit pentru a răspândi informații false și dezinformare”. Am făcut acest exercițiu de verificare nu pentru a arăta că am eu dreptate, ci ca un exemplu că adevărul, astăzi, nu este neapărat acolo unde pare a fi. Spiritele (parcă) s-au potolit.

Așadar, asigurați-vă cu surse și oameni de încredere, nu încetați să verificați și să puneți la îndoială. Dacă apa caldă și săpunul ne pot salva de virus, mie aceste trucuri îmi salvează creierul. Plus, ca bonus, să nu uităm: suntem responsabili nu doar pentru ceea ce consumăm, ci și pentru ceea ce dăm mai departe… 

Opinii

Plictis și conspirație. De ce inventăm minciuni atunci când nu știm adevărul

Publicat

pe

De către

Știrile false și teoriile conspiraționiste au existat și până la această pandemie și chiar până la inventarea Internetului, însă în ultimele luni am asistat la multiplicarea lor fără precedent. Pandemia a adus cu ea frici și incertitudini și ne-a făcut mai vulnerabili ca niciodată la orice informații care par să facă „lumină”, chiar dacă acestea nu au susținere științifică, nu sunt acoperite de dovezi și nici nu provin din surse credibile. 

Deși e un fenomen global, se pare că în unele țări aceste teorii au mai mult succes, atât de mult încât o bună parte din populație ajunge să creadă că virusul nu există. Așa cum oamenii se lasă ușor convinși de ipoteze precum virusul ar fi fost inventat în laborator, oamenii ar lua virusul de la testele infectate, vaccinul de Covid (care nu există încă!) va fi aplicat forțat întregii populații, iar prin el oamenii vor primi un cip, antenele 5G infectează populația cu Covid și alte informații, cel puțin, năstrușnice.

Un sondaj de opinie realizat de WatchDog pe un eșantion de o mie de persoane arată că o treime din respondenți susțin că virusul Covid nu există, iar 40% cred că acesta a fost inventat de Bill Gates. Pe lângă aceste cifre, succesul teoriilor conspirologice e vizibil pe rețelele de socializare, dar și în mediul offline, mai ales că sunt promovate inclusiv de Mitropolia Moldovei, care are o influență majoră în special în rândul bătrânilor. Cei mai înflăcărați susținători ai acestora pe Internet sunt Iurie Roșca, dar și omul de afaceri Ion Varanița, ultimul anunțând recent despre lansarea propriului partid – Moldova Mare. 

Am discutat cu Lilian Negura, sociolog, profesor la Universitatea Ottawa despre acest fenomen. Expertiza sa e și mai valoroasă ținând cont că a profesat atât în Republica Moldova, cât și în Canada și are experiența traiului în ambele societăți. Deși locuiește de mai mulți ani peste ocean, Lilian Negura rămâne conectat la realitățile de acasă și urmărește îndeaproape știrile din Republica Moldova.

Succesul teoriilor conspiraționiste în era Internetului

Aceste teorii au mult succes tocmai că există acces larg la foarte multe surse de informare. Înainte de apariția Internetului, aceste teorii existau, însă ele nu aveau acea difuzare pe care o cunosc astăzi. Ele, de fapt, erau împărtășite de grupuri izolate de persoane care nu aveau mijloacele pentru a putea difuza teoriile lor la scara întregii societați. Editurile, presa scrisă, televiziunile sau radioul aplicau un filtru riguros pentru informațiile pe care le difuzau. Ei verificau calitatea informației înainte de a o publica. Dar chiar și în aceste condiții, unele teorii ale conspirației ajungeau să fie difuzate, nu fără ajutorul unor servicii specializate.

De exemplu, teoria conform căreia la originea bolii SIDA ar fi fost guvernul SUA care a făcut experimente în Africa pe populații defavorizate a avut o răspândire importanta în anii 1980. De fapt, această teorie a fost publicată pentru prima dată într-o revistă anglofonă din India și preluată larg de media internațională. Astăzi însă, în condițiile Internetului, este mult mai ușor să difuzezi orice informație. Oricine poate publica orice fără ca informația să treacă prin prea multe filtre. 

Pandemia a crescut vulnerabilitatea la știrile false 

E adevărat că în anumite perioade lumea este mai dispusă să accepte niște teorii ale complotului sau conspiraționiste. Explicația este că în momente de incertitudine și de pericol, mai ales pentru viață, lumea este sensibilă la orice informație care le diminuează din sentimentul de confuzie în care se află și care le canalizează frustrările și furia spre alte grupuri decât cela la care aparțin. De asta, obiectul acestor teorii sunt persoane sau grupuri de persoane care constituie „alteritatea”: oamenii foarte bogați (Rockefeller, Soros, Bill Gates, etc.) sau, din contra, minoritățile vulnerabile sau mai puțin vulnerabile (evreii, oamenii de culoare, chinezii, etc.). Aceste teorii „demonstrează” și arată exact cine este vinovat de starea lor incertă și fragilă. Aceste teorii fiind „argumentate” cu semi-adevăruri, realități deseori accesibile multor oameni, dar care prin niște procedee logice eronate trag concluzii absolut greșite, permit oamenilor să recapete certitudinea, să-și refacă reperele pierdute și sentimentul încrederii în sine. Astfel, ei încep să „înțeleagă” din nou ce li se întâmplă, lumea lor redevine clară și controlabilă în măsura în care oamenii știu ce se întâmplă și ce trebuie să se facă ca să înceteze suferința lor.

De ce e mai ușor să crezi într-o teorie a conspirației decât într-o explicație științifică

Sunt mai multe cauze de ce aceste teorii sunt mai credibile pentru unii. În primul rând teoriile științifice sunt elaborate de cercetători dintr-un domeniu științific îngust și de multe ori ele nu sunt accesibile decât unui grup restrâns de specialiști în domeniu. Atunci când o teorie ajunge să fie difuzată la publicul larg, ele suferă transformări importante. Aceste transformări sunt de două tipuri. Primul se numește obiectivare, adică conceptele și ideile abstracte sunt transformate în imagini și exemple concrete. Astfel teoria capătă entitate aproape fizică. Ea poate fi manipulată astfel mai ușor în conversațiile cotidiene. Cum spunea Serge Moscovici, un mare psiholog social și pământean de-al nostru, straniul devine astfel familiar. Un alt procedeu este ancorarea, adică teoria se descrie în concepte și realități deja prezente în imaginarul colectiv. Astfel COVID 19 se compară cu gripa sezonieră sau cu alți viruși. Teoriile conspirației sunt elaborate în așa manieră ca să fie ușor înțelese de persoane cu orice pregătire și dau soluții clare unor probleme uneori foarte complexe. 

În al doilea rând e și o problemă de încredere. Multă lume în ultimele decenii a pierdut încrederea în elite, inclusiv în elitele științifice. Curentul postmodernist a contribuit și el la acest fenomen, atunci când a devoalat caracterul relativ al adevărului științific, dar nu cred că el este cauza principală. E vorba mai degrabă de fenomenul discreditării generalizate a instituțiilor peste tot în lume. Lumea în aceste condiții este tentată să creadă în complotul instituțiilor și în teorii care le susțin. Condiția de bază este bineînțeles că aceste teorii să nu vină de la surse asociate acestor instituții discreditate, iar știința este deseori asociată acestor instituții. 

Rolul oamenilor de știință

Nu e simplu să convingi pe cineva care nu are încredere în tine. Totul este legat de încredere, dacă oamenii nu au încredere în instituții, în știință, ei nu vor crede nici celor mai convingătoare argumente logice ale unui om de știință. Asta nu înseamnă însă că trebuie să renunțăm să luptăm contra acestui fenomen. Însă nu doar prin metodele prin care se face acum. Ceea ce auzim astăzi este că trebuie să educăm lumea să discearnă între o sursă credibilă și una îndoielnică. E o formă de infantilizare a oamenilor. În realitate ei știu foarte bine că sursa lor nu e științifică, dar asta nu-i oprește deloc.

Este exact ca și cu fumatul, toate campaniile de luptă contra tabagismului se fondează pe idea că oamenii nu știu că fumatul este dăunător pentru sănătate. În realitate toate sondajele arată că oamenii știu foarte bine asta, dar continue să fumeze pentru că acest lucru le satisface alte nevoi pe care ei dau mai mare importanță decât nevoii de sănătate. În ierarhia valorilor lor sănătatea ocupă un loc mult mai modest decât de exemplu nevoia de a socializa sau sentimentul de bine pe care fumatul le oferă. La fel și cu aceste teorii ale conspirației, atâta timp cât oamenii vor avea sentimentul că sunt nedreptățiți, mințiți, furați, înjosiți, depreciați, nerespectați, etc. într-o societate, cu atât mai multe șanse sunt ca acești oameni să nu creadă în instituțiile acestei societăți și în discursurile pe care aceste instituții le țin și cu atât mai multe șanse sunt ca ei să creadă mai mult în teoriile și informațiile care vin din altă parte.

Cel mai grav este că acest fenomen se accentuează în spirală căci aceste teorii de obicei slăbesc instituțiile, care la rândul lor creează și mai multe incertitudini întărind și mai mult credibilitatea teoriilor conspirației, și așa mai departe până la implozia generalizată a societății. Asta explică interesul mare al unor servicii secrete de a folosi aceste teorii ca armă pentru a distruge societățile adverse.

Teoriile conspiraționiste prind mai ușor în societăți divizate

E adevărat că aceste teorii sunt populare nu doar în anumite perioade, dar și la anumite societăți. Astfel s-a observat că în societățile instabile, inegale, cu încredere mică în instituții există o mai mare tendința să circule teorii deocheate despre tot felul de comploturi. Cu cât o societate este mai fragmentată, mai divizată și suferă schimbări importante, cu atât lumea se simte în mai puțină siguranță, este mai incertă, mai fragilă. Această incertitudine creează un sentiment de disconfort cognitiv, o tensiune care însă este relativ ușor atenuată de aceste teorii care au răspuns clar la întrebările care preocupă oamenii. 

Aceste teorii sunt mai ușor acceptate în societățile totalitare sau cu trecut totalitar, căci aceste societăți au fost sau sunt conduse de oameni care își mențin puterea prin discursuri și ideologii paranoide, foarte aproape ca tip de argumentare de teoriile complotului. Astfel pentru oamenii din aceste societăți totalitare și post-totalitare genul ăsta de argumentare este foarte familiar și mai ușor de asimilat.

Asta nu înseamnă că doar în aceste societăți teoriile acestea sunt răspândite. Un sondaj în SUA, țară care nu a cunoscut până acum un regim totalitar, arată de exemplu că 30% din americani cred că virusul COVID-19 a fost creat în laborator, o teorie considerată conspiraționistă. Atunci însă când o societate trece printr-o perioadă de divizare fără precedent și de inegalități, și de injustiții istorice în contextul unei pandemii prost gestionată, lumea este mai vulnerabilă la acest fenomen.

Cum și cine trebuie să le combată

În condițiile libertății presei și a Internetului nu cred că este posibil de eliminat în totalitate acest fenomen. Poate fi însă diminuat, pe termen lung, întărind autoritatea instituțiilor, a societății civile, diminuând inegalitățile și injustiția, eliminând sărăcia și corupția, iar pe termen scurt prin sensibilizarea oamenilor pentru informația de calitate. Cu toate acestea, teoriile complotului au existat și vor exista tot timpul și în toate societățile. Este ca și cu virușii, va trebui să ne obișnuim să trăim cu ei respectând însă igiena, mai ales în perioade de epidemii. 

Un stat democratic nu are cum să intervină prin metode ușoare cum ar fi lichidarea libertății de expresie sau cenzura. Dimpotrivă, ferma mea convingere este că democratizarea, implicarea oamenilor în decizii, întărirea puterii grupurilor dezavantajate, oferirea tribunei pentru toate punctele de vedere, ascultarea lor, respectul pentru interesele tuturor cetățenilor, indiferent de statutul lor și influența lor în societate, ar putea să dilueze forța distructivă a acestui fenomen negativ.  

Citește mai departe

Opinii

Drepturile și demnitatea persoanelor în vârstă trebuie protejate pe fundalul pandemiei COVID-19

Publicat

pe

De către

În întreaga Europă, din Spania până în Serbia, Centrele de plasament pentru persoanele în etate au devenit adevărate focare de infecție cu COVID-19. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape jumătate din decesele provocate de coronavirus în Europa sunt înregistrate în rândul rezidenților Centrelor de plasament.   

Dintre toate statisticile sfâșietoare care arată modul în care virusul distruge vieți în întreaga lume, această cifră mă impresionează cel mai mult. Ea dezvăluie o tragedie de neimaginat, care se petrece chiar în fața noastră – dar, în mod surprinzător, adesea este trecută cu vederea.

Persoanele în vârstă, în general, sunt grav afectate de pandemie. Ele sunt expuse unui risc crescut de îmbolnăvire gravă din cauza COVID-19 și aproximativ 95% din decese sunt înregistrate în rândul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și mai mult. Acesta este unul dintre motivele pentru care Europa, regiunea cu cea mai mare proporție de persoane în etate din lume, asistă la dezlănțuirea în forță a pandemiei pe teritoriul său. Iar persoanele în etate se confruntă nu doar cu o criză de sănătate: măsurile de distanțare fizică (numită în mod eronat distanțare socială) pentru limitarea răspândirii virusului au un impact disproporționat și asupra vieții și mijloacelor de trai ale acestora, deoarece multe persoane în etate sunt lipsite de serviciile, asistența și îngrijitorii pe care se bazează.     

Adesea neglijate și pierdute din vedere, persoanele în etate care trăiesc în case de îngrijire sunt printre cele mai vulnerabile persoane. Auzim relatări tulburătoare despre oameni care mor singuri, fără să-i aibă pe cei dragi în jurul lor, uneori doar cu o grijă minimă oferită de personalul unor instituții subfinanțate.

Tragediile care se întâmplă chiar acum în centrele de îngrijire și asistență sunt doar o dovadă, deși extremă, a modului în care neglijăm persoanele în etate în sens mai larg. Pandemia a evidențiat puternic această neglijare, care nu a început odată cu COVID-19. Pe măsură ce populația țărilor din Europa îmbătrânește rapid – una din patru persoane are deja 60 ani sau mai mult – aceste țări s-au străduit să creeze condiții pentru ca numărul tot mai mare de persoane în etate să poată avea un trai decent, rămânând sănătoase și active în comunitățile lor și în viața publică. 

În schimb, multe persoane în etate se confruntă cu neglijarea, sărăcia, excluziunea socială și izolarea – exacerbate acum din cauza pandemiei. Poate chiar mai rău este modul în care discursul public le spune, mai mult sau mai puțin subtil și prin nenumărate indicii culturale, că, din cauza vârstei, ei sunt o povară.

Sper că această criză și efectele îngrozitoare pe care le are asupra multor persoane în etate vor deveni un punct de cotitură în modul în care privim și tratăm persoanele în etate în societate. La UNFPA, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, depunem eforturi împreună cu partenerii noștri din guvern și societatea civilă nu numai pentru a sprijini persoanele în etate în timpul pandemiei. Dar și pentru a asigura, în sens mai larg, că demnitatea și drepturile lor sunt protejate și că aceste persoane rămân să fie parte a comunităților lor. 

Multe țări analizează acum modul în care criza poate fi transformată în oportunitate. Există patru măsuri esenţiale pe care guvernele le pot lua pentru ca acest lucru să se întâmple:   

  1. Prioritizarea protecției persoanelor în vârstă în intervențiile împotriva COVID-19. Aceasta poate include trimiterea unor mesaje publice clare de sprijin pentru egalitatea în drepturi și demnitatea persoanelor în etate și luarea unor măsuri îndrăznețe pentru a demonstra că angajamentele publice nu sunt doar simple declarații. Asigurarea continuității serviciilor, susţinerea îngrijitorilor, utilizarea tehnologiilor digitale pentru a ajunge la persoanele aflate în izolare – se pot face multe pentru a atenua efectele crizei.
  2. Ascultarea vocilor persoanelor în etate. Pe măsură ce reacționăm la această criză și elaborăm politici pentru viitor, trebuie să ascultăm ce au de spus persoanele în etate. Implicarea reprezentanților comunității este vitală pentru a evita prejudecățile și pentru a putea găsi soluții care să răspundă nevoilor reale.           
  3. Combaterea discriminării pe motiv de vârstă în discursul public și în practică. Nu trebuie să existe toleranță față de discriminarea agresivă pe motiv de vârstă și stereotipurile negative care sunt și mai vizibile în timpul acestei crize. Promovarea unui contra-discurs centrat pe solidaritatea între generații și pe influențele și contribuțiile valoroase ale persoanelor în etate va fi esențială pentru schimbarea normelor și atitudinilor sociale.
  4. Revizuirea cadrului juridic și de politici și a bugetelor prin prisma vârstei. Este momentul acum să începem să privim dincolo de criză și să analizăm ceea ce trebuie să se schimbe în sectoare precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă și bunăstarea socială, astfel încât statele să fie într-o poziție mai bună pentru a face față efectelor schimbărilor demografice rapide, asigurând în același timp drepturile și opțiunile unei populații care îmbătrânește. 

Să fie clar: decesul unui număr atât de mare de persoane în etate în timpul acestei crize nu a fost inevitabil. Acesta este rezultatul direct al eșecului nostru – ca societăți, instituții și culturi – de a acorda aceeași importanță și valoare vieții și bunăstării generației mai în vârstă. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului și să ne gândim serios la crearea unei societăți pentru toate vârstele, în care persoanele în etate sunt recunoscute și susținute ca piloni importanți ai societății, și anume ca profesori și mentori, îngrijitori și voluntari, povestitori și creatori, propagatori ai culturii și luptători pentru drepturi pe care uneori le considerăm ceva firesc. Într-o Europă care îmbătrânește, pur și simplu nu ne putem permite să excludem un sfert din populație, cu toate abilitățile, talentele și diversele sale contribuții. Asigurarea faptului că persoanele în etate se bucură de aceleași drepturi și aceeaşi demnitate ca toți ceilalți nu este doar un imperativ moral, este un avantaj pentru toți, vârstnici și tineri deopotrivă.

Alanna Armitage este Directoarea Biroului regional al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) pentru Europa de Est și Asia Centrală.

Citește mai departe

Lifestyle

Sex pe timp de pandemie / Recomandări pentru cupluri de la sexologa Natalia Pavalachi

Publicat

pe

De către

Pe 17 martie, în Republica Moldova, a fost anunțată stare de urgență și oamenii au fost rugați să stea acasă. Această pandemie ne-a schimbat ritmul obișnuit de viață, valorile și prioritățile. Fiecare dintre noi trebuie să se adapteze la noile condiții de viață, unde cuvântul „carantină” și întrebarea „te-ai spălat pe mâini?” sună mult mai des decât „întârzii la serviciu” și „o cafea, vă rog”. Coronavirusul s-a strecurat în toate zonele vieții noastre, fără a o ocoli și pe cea intimă.

Viața noastră sexuală a fost afectată în aceeași măsură. Despre efectele pandemiei asupra acestui aspect, despre cum să faci față stresului și să-ți salvezi viața sexuală într-o perioadă de auto-izolare prelungită am vorbit cu Natalia Pavalachi, sexologă cliniciană originară din Moldova, care practică în orașul Laussane, Elveția.

În primul rând, coronavirusul se transmite pe cale sexuală?

Da și nu. În principiu Coronavirusul de tip nou nu se transmite prin schimbul de fluide: lubrifierea vaginală, sperma, lichid prespermatic, însă se transmite prin secrețiile respiratorii ca saliva. Deci, ținând cont, că un raport sexual nu se reduce doar la o penetrare, prin proximitatea, respirația și schimbul de salivă în timpul săruturilor, virusul se poate transmite.

Pe 17 martie, atunci când în Moldova a fost declarată stare de urgență, iar bugetarii au fost trimiși acasă, internauții glumeau că peste nouă luni în Moldova va fi un adevărat baby boom. În același timp experții chinezi au arătat că pe fondul pandemiei rata divorțurilor în China a crescut. Cum credeți, unde este adevărul și cum se va răsfrânge carantina asupra cuplurilor din Moldova? 

Această perioadă e una dificilă pentru cupluri, e un fel de test pentru a vedea cine-l trece și cine nu. Noi nici nu ne imaginăm câte cupluri mai durează numai datorită faptului că partenerii nu sunt obligați să fie unul lângă altul 24 din 24h. Eu sunt foarte reticentă față de un baby boom, mai degrabă la o rată a divorțurilor mărită. Eu nu practic în țară, dar datele pe care le am sunt în raport cu feedback-urile pe care le primesc de la membrii grupului de pe Facebook SexTalk, care sunt în mare parte domiciliați în Moldova. Deci, nu vă pot spune cu precizie ce se face anume în Moldova, însă nu este o mare diferență între ce probleme relaționale, sexuale trăiesc acum cuplurile în Moldova sau în altă parte a lumii. Cuplurile bazate pe dragoste vor avea energia necesară să meargă mai departe, la fel vor ține și cuplurile în care unul din parteneri nu are capacități financiare să schimbe ceva în viața sa și din păcate în acest rol de dependență financiară sunt, de cele mai dese ori, femeile. 

Cum credeți că afectează izolarea și schimbările în rutina zilnică viața sexuală a oamenilor?

Pentru unii distanța e ceva super important pentru a-și putea erotiza partenera(ul) și în această perioadă – distanța e un lux dificil de obținut, de asta trebuie să ni-l creăm, să avem momente un pic separate unul de celălalt: unul în salon, celălalt în bucătărie sau balcon și fiecare face ceva ce e important, plăcut pentru el, ceea ce reprezintă un egoism sănătos. 

Pentru alții care trăiesc cu viteza de 200 km/h, a se regăsi acasă, forțați să ridice piciorul de pe accelerație, le poate permite să se regăsească cu partenera(ul) și cu lucrurile ce reprezintă cu adevărat o valoare pentru ei. 

Este normal să vrei să faci mai mult sex în carantină? Este normal să vrei să faci mai puțin sex în carantină?

Ambele lucruri sunt normale. Unele persoane prin sex reușesc să se liniștească, primesc o descărcare emoțională și corporală plăcută și asta îi face mai puțin stresați. Pe când alte persoane reacționează foarte sensibil la situația în lume în legătură cu acest virus, această teamă sau chiar panică îi va face să se concentreze asupra altor nevoi, sexualitatea fiind ca un desert, la care nu sperăm atunci când situația face că nu avem ce mânca. Eu utilizez aceste imagini ca pe niște simboluri, însă să nu uităm că o mulțime de persoane și-au pierdut lucrul, nu au un venit stabil, deci aceste nu mai sunt simboluri, ci realității. 

Cum să abordăm situațiile în care un partener are apetit sexual crescut, iar altul scăzut?

Nu uitați că suntem într-o situație de criza: fiți atenți și grijulii unii cu alții. Dacă înainte de această carantină lucrurile erau altfel, atunci ele vor reveni la normal după ce vom ieși din această perioada. Pentru persoanele care au un apetit sexual mai important, recurgeți și la masturbare, nu poți impune partenerei(ului) să aibă aceleași nevoi sexuale că și ale tale. Pentru persoanele care au un apetit sexual mai scăzut, însă știi că pentru partenera(ul) ta această activitate e foarte importantă, încearcă să găsești momente și tehnici ce vă vor permite să simțiți o dorință și excitare sexuală. Spre exemplu puteți privi filme erotice/pornografice, citi romane pentru adulți, cere un masaj, inventa un joc erotic bazat pe fanteziile tale, etc. 

Ce le puteți recomanda cuplurilor cu copii? Atunci când în cuplu sunt doi-trei copii, cu care trebuie să te ocupi, iar regimul întregii familii este dat peste cap?  

Prima regulă de aur, faceți lucrurile împreună, organizați-vă o seară romantică, fiți o echipă ce se va organiza pentru a se ocupă bine de copii, a-i hrăni, face duș, culca poate un pic mai devreme și dați-va întâlnire în salon. Puteți să puneți o pătură pe jos de parcă ați fi la un picnic, poate cu o sticlă de vin, cu ceva de mâncare, vorbiți, râdeți și faceți dragoste pe furiș. Sau faceți o baie împreuna, cu lumânări și muzică zen. Pentru ca să ajungem la o bună excitare, deseori avem nevoie de timp și lentoare în manieră în care facem lucrurile. De parcă timpul s-ar opri în loc. 

Izolarea cu un partener poate fi o șansă de a diversifică viața sexuală?

Desigur, dacă ei își doresc acest lucru, în orice caz aș dori asta fiecărui cuplu. Profitați de aceste momente, o lume întreagă e în pauză acum, de parcă special pentru a ne da o nouă șansă de a ne opri și gândi: ce e cel mai important pentru noi? Și cine? Și ce limbaj vreți să utilizați pentru a manifesta dragostea pe care o aveți unul față de altul? Sexul, atingerile, mângâierile sunt unul din aceste limbaje, mai sunt și altele: cuvintele pozitive (comunicarea; timpul prețios petrecut împreună; cadourile; micile atenții. Nu fiți zgârciți, utilizați-le pe toate. 

Ce le puteți recomandă oamenilor care nu au partener sexual stabil și viața lor sexuală s-a schimbat odată cu pandemia? Aceștia nu mai pot merge la întâlniri, nu pot cunoaște alți oameni pentru relații sexuale.

Să profite de acest timp pentru a încerca de a cunoaște persoane prin intermediul internetului. Această izolare se va sfârși într-o zi și atunci vei putea întâlni aceste noi persoane cu un sentiment de parcă le-ai cunoaște de o viață chiar dacă nu le-ai văzut niciodată în realitate. Și desigur recurgeți la masturbare, dacă nu putem avea plăcere cu cineva, putem să avem măcar cu noi înșine. E o șansă de a se cunoaște mai bine. 

Ce alte probleme în viața sexuală credeți că ar putea întâmpina oamenii în pandemie? Când credeți că e potrivit că un cuplu sau o persoană să se adreseze unui sexolog?

Cu cât mai rapid consulți un specialist, cu atât mai bine. Din păcate, cuplurile deseori consultă când e prea târziu, prea au utilizat toate „resursele” lor interne și fisura între parteneri e prea mare pentru a mai lipi ceva. Problemele noastre sexuale sunt ca vârful aisbergului și acest vârf e întotdeauna același: lipsa dorinței sexuale, anorgasmie, ejacularea rapidă, disfuncțiile erectile. Pe când rădăcinile acestui aisberg sunt problemele de comunicare în cuplu, capcane emoționale ce ne fac deseori să alegem un partener care va trezi în noi vulnerabilitățile, traumele, schemele noastre disfuncționale. Însă aceasta e deja o altă tema, foarte importantă însă foarte vastă, o păstrez pentru un nou interviu cu redacția voastră.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social6 ore în urmă

Pandemia în Italia: „Cu toții a trebuit să învățăm o lecție”

Acuzată că a reacționat prea târziu, că a permis răspândirea virusului COVID-19 prin întreaga Europă, după cinci luni de luptă...

Divertisment7 ore în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Social11 ore în urmă

7 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 235 cazuri noi de infectare și opt decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

EducațieO zi în urmă

Masterand pe Zoom. Cum am susținut teza pe timp de pandemie

Pe 11 martie 2020, în momentul în care în Republica Moldova era înregistrat deja cel de-al treilea caz de COVID-19,...

SocialO zi în urmă

Trei știri bune: Film în pod, chipsuri sănătoase și solidaritate împotriva virusului

Pe urmele lui Zaharia Cușnir Astăzi va avea loc premieră unui film în care regizorul Victor Galușca reconstruiește momentul în care au fost găsite legendarele negative...

SocialO zi în urmă

Un genocid sovietic nerecunoscut, discutat la Europa Liberă

S-au trezit în miezul nopţii, în trenuri pentru vite, fără cei dragi alături, fără nume, fără bunuri, îmbulziți cu alți...

SocialO zi în urmă

6 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 92 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

PoliticăO săptămână în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie4 săptămâni în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031