De Florin Carlan
Duminica, 17 ianuarie 2010, la biserica Sfanta Maria din Woodside, New York, a avut loc Parastasul de un an de la trecerea la cele vesnice a Maestrului Grigore Vieru.
Imi aduc aminte de o strofa dintr-o poezie compusa de Adrian Paunescu pe vremea cand Nicolae Balcescu se afla pe bancnota romaneasca de o suta de lei:
"Suta de lei, bancnota Romaniei!
Ca-ntr-o coincidenta de destine,
Balcescu care-i desenat pe tine
Muri ca un martir al saraciei!"
O coincidenta divina a facut ca doua figuri reprezentative ale poporului roman, una din Basarabia ocupata si cealalta din America pribegiei noastre, sa plece pe drumul fara intoarcere in aceeasi perioada, de iarna, din an. Este vorba, desigur, de sufletul nepereche de dincolo de Prut, Grigore Vieru, si sufletul de dincolo de Atlantic, parintele Casian Fetea. Amandoi ,flacara si misiune de unitate spirituala romaneasca. S-a decis sa fie comemorati impreuna asa cum este si firesc. Ar fi fost Basarabia asa cum este astazi fara Grigore Vieru? Am certitudinea ca nu! Ar fi existat biserica Sfanta Maria la New York, asa cum este ea astazi semeata si impunatoare, fara parintele truditor? Ma tem ca nu!
Imi amintesc de prima vizita a lui Grigore Vieru la New York, datorata actiunii preotului, plecat prematur dintre noi, Casian Fetea, cand i-am intalnit pe cei doi in cadrul Consulatului Romaniei. Le statea atat de bine impreuna! Se cunostea de departe cat de distincte, cat de diferite de noi erau cele doua personalitati. Aveam senzatia ca pe umerii acestor doi se afla intreaga noastra fiinta nationala si nu poate fi clintita de nimeni si nimic. De-a lungul anilor m-am aflat in postura de mesager intre Chisinau si New York. Aduceam rodul muncii lui Grigore Vieru la biserica Sfanta Maria, parintelui Fetea, si bineinteles, drumul invers. Cum apaream in biserica ,regretatul preot ma anunta cu vestile de peste Prut din partea Maestrului. Doamne, cu cata bucurie ma intampina parintele! Si cata durere la vestea primului infarct suferit de Badita Grigore! Fara sa se banuiasca, cel putin, ca primul care ne va parasi, din acelasi motiv, va fi chiar dansul. Vocea plansa si tremurata de la Bucuresti care mi-a dictat eulogia pentru parintele disparut m-a facut sa inteleg ca intre dansii existase mai mult decat o legatura omeneasca. Existase o conectie divina tradusa cam asa; INALTATA DE GRIGORE VIERU SI CASIAN FETEA, CU JERTFA SI TOATA CHELTUIALA SPRE DAINUIREA NEAMULUI ROMANESC! Din profunda cunoastere o spun si sustin; ASA A FOST SA FIE!
De aceea am tresarit, cand am auzit, ca s-a decis sa fie comemorati cei doi, impreuna. Bunul Dumnezeu lumineaza mintile cum se cuvine in momente de cumpana.
Intr-o atmosfera de profunda indurerare s-a rostit slujba de pomenire pentru Grigore Vieru si parintele Casian Fetea. Romani de o parte si de alta a Prutului s-au intristat, au lacrimat si s-au inchinat in memoria dansilor. Trebuie sa remarcam prezenta in biserica a personalitatilor de la Chisinau, sosite special pentru comemorare; Cristofor Aldea Teodorovici si Nicolae Jelescu! In poeziile recitate cu multa simtire romaneasca de actorul Nicolae Jelescu am remarcat legatura stransa dintre opera lui Grigore Vieru si tehnica interpretativa a recitatorului. Fiul celor doi eroi basarabeni, Ion si Doina Aldea Teodorovici, cantand compozitiile, devenite clasice, "Eminescu" si "Reaprindeti candela-n cascioare" a miscat profund inimile celor prezenti la Parastas. Chiar ochii celor doi distinsi oaspeti erau jilaviti, in calitatea dansilor de oameni ai scenei. De la Cernauti s-a alaturat momentului familia Nicolae Zagariuc. Nu putem trece peste numele basarabenilor stabiliti aici: Tudor Spataru, Valentin Dulce si inimosul Andrei Guzun.
S-au rostit cuvantari de catre: doamna profesor Anca Sarghie de la universitatea din Sibiu, o buna cunoscatoare a familiei Grigore Vieru, profesorul Alexandru Gotea, stabilit de multi ani in SUA, apropiat al Maestrului, profesorul Alexandru Marandici care a fost gazduit de Badita Grigore la Chisinau si insotit de acesta intr-o vizita la Zubrestii copilariei dupa 70 de ani de la refugiu, subsemnatul, in calitate de sustinator pe veci al OMULUI Grigore Vieru si parintele paroh Adrian Fetea, fratele preotului raposat. Doamna directoare a liceului romanesc din Vulcanesti, Basarabia, Nadya Nicolaev, aflata in America dar neputand fi prezenta la eveniment, mi-a transmis in scris cateva cuvinte adresate Maestrului Vieru si membrilor parohiei Sfanta Maria. Le-am citit si au fost ascultate cu multa, multa atentie, smulgand ropote de aplauze.
De asemenea, presa locala romano-americana si postul de televiziune RVT au alcatuit reportaje speciale despre acest eveniment, din care n-a lipsit evocarea poetului national Mihai Eminescu, de la nasterea caruia s-a implinit rotunda cifra de 160 de ani. Cum sa vorbesti de Vieru fara Eminescu si cum sa vorbesti de Eminescu fara Vieru? Doua nume care se interpatrund, se amesteca, coabiteaza pentru RENASTEREA NEAMULUI NOSTRU DIN SAMANTA LUI BUREBISTA SI DECEBAL.
Fie vesnica amintirea amandurora in sufletele noastre iar Tatal Ceresc sa-i ierte si sa-i odihnesca dupa periplul vietii lor printre noi, muritorii, la randu-ne!
