Autor: Alexandru Baltag*
Totuşi, Turkmenistanul a anunţat majorarea preţului la gaz pentru Gazprom cu 30%. Anume acest fapt va consitui un argument forte pentru Rusia în ceea ce priveşte mărirea preţului la gaz pentru export. În acest caz putem prezice o situaţie încordată între Gazprom şi ţările exportatoare din spaţiul CSI, mai cu seamă pentru Ucraina, Bielorusia şi Republica Moldova, care depind practic 100% de gazul rusesc. Însă, este bine de menţionat strategia Gazpromului, care constă în stabilirea aceluiaşi preţ pentru toţi contribuabilii, adica Europa pe de o parte şi CSI pe de altă parte. Demult este înţeles faptul că s-a terminat sponsorizarea ţărilor CSI din parte Moscovei şi că se tinde spre stabilirea preţului de piaţă pentru toţi actorii.
Este foarte interesant momentul, că Turkmenistanul a anunţat majorarea preţului la gaz în perioada cînd au loc negocierile ruso-ucrainene în privinţa costului gazului pentru Ucraina. Alt aspect interesnat este că Rusia are încheiat contract cu Turkmenistanul în privinţa livrării gazului la preţul de 100 dolari SUA pentru 1000 metri cubi pînă în anul 2009. Astfel Aşhabadul încalcă prevederile contractului semnat, ceea ce poate să-i determine pe ruşi să se adreseze la orice curte internaţională de justiţie şi să cîştige acest proces. Paradoxal însă, dar acest lucru Federaţia Rusă nu-l va face, ba din contra, aceasta situaţie este mai convinabilă şi nu se poate de exclus varianta presiunii Kremlinului asupra Aşhabadului, pentru ca acesta din urmă să ridice preţul. Logica este următoarea: de-a reîntoarce Turkmenistanul în sfera sa de influienţă prin proiectul „Asia Centrală – Centru” (acest proiect ar include Rusia – Turkmenistanul – Kazahstanul şi capacitatea conductei de gaz ar constitui 100 miliarde metri cubi / an, astfel majorarea preţului cu 30%, chiar şi cu 50%, ar constitui o nimica toată în raport cu veniturile care ar putea fi obţinute) şi să renunţe la proiectul trancaspic (acest proiect ar include Turkmenistanul – Azerbadjanul prin fundul Marii Caspice – Georgia – Turcia) la care participă companiile europene şi care în perspectivă ar putea fi unit cu viitorul gazoduct „Nabucco” (acest proiect include Iranul – Turcia – Balcanii – Austria). Astfel Rusia doreşte să prevină independenţa energetică a statelor din Asia Centrală şi legătura directă acestora cu europenii.
În acest sens, Gazpromul este interesat să-şi hotărască problemele cu Turkmenistanul chiar şi prin majorarea preţului pentru Ucraina. Aldminteri, aceeaşi soartă este aşteptată şi pentru Republica Moldova. În plus la această problemă se adaugă şi semnarea în Kremlin pe data de 22 noiembrie curent a unui acord între Gazprom şi compania italiană ENI în ceea ce priveşte realizarea ambiţiosului proiect „South Stream” (acest proiect ar include Rusia – Bulgaria prin Marea Neagră – Europa). Astfel, prin acest proiect, ca şi prin „Nord Stream”, se are ca obiectiv ocolirea ţărilor tranzit. În acest fel, Ucraina se găseşte în situaţia balticilor şi polonezilor, ceea ce determină diminuarea rolului strategic a acestor state în politica energetică. În plus, într-o oarecare măsură îşi pierde din importanţa energostrategică gazoductul „Soiuz”, care tranzitează Ucraina. În astfel de condiţii, Ucraina se poate regăsi într-o poziţie nefavorabilă în jocul energetic, astfel regulile de preţ fiind dictate unilateral, adică de Federaţia Rusă. Însă această situaţie este valabilă şi pentru Republica Moldova, care se regăseşte în acelaşi spaţiu geopolitic.
În concluzie, aş dori să menţionez, că acest scenariu este valabil în următorii ani, ceea ce ar trebui să determine autorităţile statelor exportatoare, inclusiv ale Moldovei, să ia în serios evoluţia evenimentelor repective şi să elaboreze o politică energetică bine definita, deoarece nici peste trei ani Chişinăul nu va fi în stare să platească preţul de 200-250 dolari SUA, poate şi mai mult, pentru 1000 metri cubi de gaz, care se prefigurează din politica Gazpromului (care a anunţat că posibil preţul la gaz pentru UE ar putea fi majorat cu 50%, constituind între 350 şi 400 dolari SUA pentru 1000 metri cubi).
*Alexandru Baltag – Masterant, Institutul European de Înalte Studii Internaţionale (IEHEI), Nisa, Franţa
