De Adriana Agapii/ Chişinău / Moldova.ORG/ — De la o distanţă de 700 de ani lumină, din constelaţia Vărsătorului priveşte la noi de sus Ochiul lui Dumnezeu, o miraculoasă şi fascinantă imagine.
Astronomii europeni au surprins în anul 2002 o nebuloasă ce seamănă izbitor de mult cu un ochi imens ce ne priveşte direct din Cosmos. Formaţiunea captată de astronomi este una extrem de ară şi se produce odată la 3000 de ani şi reprezintă un conglomerat de gaz şi praf, substanţe emanate de o stea ce sta să dispară. Peste cinci miliarde de ani alte civilizaţii vor putea observa un astfel de fenomen ce va rezultatul distrugerii sistemului nostru solar. Dar până atunci mai este mult timp şi putem admira fascinaţi formaţiunea ce seamănă cu o pupilă strălucitoare albastră precum şi albul ochiului, care sunt frumos înconjurate de gene (un cerc auriu ce înconjoară ochiul).
Dimensiunile ochiului sunt extrem de mari, astfel că am avea nevoie de doi ani şi jumătate lumină pentru a-l străbate de la un capăt la celălalt.
Pentru prima dată această nebuloasă a fost descoperită în anul 1824 de către astronomul german Karl Ludwig Harding şi are numele de Helix.
Această formaţiune poate fi observată şi de oricare astronom amator, înarmat cu un telescop nu tocmai performant, ce-şi doreşte o experienţă de neuitat.
Aparatura de ultimă generaţie permite imortalizarea acestui fenomen cu cea mai mare precizie. Cea mai recentă fotografie făcută nebuloasei aparţine European Southern Observatory şi este foarte detaliată, ceea ce nu se putea realiza acum câteva decenii în urmă. Fotografia permite observarea pe fundalul nebuloasei o mulţime de galaxii îndepărtate.
Este una dintre cele mai apropiate nebuloase faţă de planeta Pământ. Cu toate că ea reprezintă moartea unei stele, a unei constelaţii, este atât de frumoasă şi de vrăjită că involuntar începi să crezi că cineva de sus ne veghează şi are grijă de noi.
E imaginea unei morţi frumoase, cât de straniu nu ar suna, dar e adevărat.
