De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Moldova este ţara în care obiectivele turistice sunt lăsate în voia sorţii şi a naturii. Unul dintre monumentele de vază ale arhitecturii din Moldova este şi conacul Ţaul din raionul Donduşeni care astăzi se află într-o stare deplorabilă.
Nu se vrea investirea banilor, anume investirea, (banii se întorc înzecit din exploatarea obiectivelor turistice), în astfel de monumente istorice, iar conacul din Ţaul se deteriorează pe an ce trece tot mai mult. Dacă plantelor din Parcul ce înconjoară conacul ploaia le este pe plac, atunci tencuielii şi decoraţiunilor clădirii nu prea.
Conacul a fost construit la începutul sec. al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la mici proprietari.
Toate lucrările de construcţie şi toate acareturile au fost finalizate în perioada 1901-1912 . Tot în această perioadă a fost sădit cel mai mare parc din Basarabia în jurul conacului. A rămas neterminată doar clădirea principală, numită şi palatul. Până la 1945, moştenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului.
Începând cu anul 1960 clădirea conacului găzduieşte Colegiul agricol care a dus cu sine transformări şi demolări. Sunt construite aici spaţii de locuit şi de studii pentru colegiu. A suferit intervenţii şi cădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate.
În 2003 toată suprafaţa parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale.
Paradoxal dar adevărat, la începutul secolului XX, când clădirile au fost construite, toate edificiile erau iluminate şi aprovizionate cu apă, astăzi în secolul XXI, lumina şi apa lipsesc. A rezistat celor două războaie mondiale, dar nu poate rezista stricăciunilor aduse de om astăzi.
Conacul degradează pe an ce trece tot mai mult şi mai mult. Cu toate acestea, complexul de la Ţaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea. În aşa fel avem grijă noi de monumentele noastre istorice şi de arhitectură.
Merităm noi astfel de comori, dacă neglijenţa este în capul mesei?
