Pe gazonul ars de soare se îmbulzesc mai multe tarabe acoperite cu pânze maronii, care aruncă umbre pe chipurile comercianților. Pe lângă micii producători care vin în fiecare sâmbătă la târgul EcoLocal, este amenajată o zonă nouă – EcoLocal Social. La acest târg participă refugiați, pensionari, persoane cu dizabilități, dar și proaspeții părinți care și-au dezvoltat pasiunile în timpul concediului de îngrijire a copiilor.
Dis-de-dimineață ei și-au aranjat fiecare piesă lucrată manual, în așteptarea cumpărătorilor.
„E ca mirosul de zeamă”
Cătălina s-a trezit la 5:00 dimineața, ca să ajungă la timp la Chișinău, la târgul EcoLocal Social, organizat sâmbătă, la mijlocul fiecărei luni, deja a treia oară consecutiv. A adunat în pungi condimentele care acaparează tot spațiul cu parfumul lor și a pornit împreună cu mama din satul Chițcanii Vechi, Telenești. „Este mica afacere a părinților. Ei sunt cei care cresc ierburi aromatice pentru gătit”, povestește tânăra. Mirosul de leuștean, țelină, pătrunjel, mărar îi amintesc de copilărie. Pe parcursul întregului an, casa era împodobită ca bradul de Crăciun cu buchețele de ierburi puse la uscat. „Mirosea ca zeama gătită de bunica și era marea noastră bucurie”, își amintește tânăra.
În urmă cu un an, Cătălina a început să-i ajute pe părinți cu promovarea produselor în mediul online. Iar la astfel de târguri, spune ea, părinții pot vedea că munca pe care o depun nu este o risipă de timp și efort. „Asta-i încurajează să continue”, adaugă Cătălina, concentrându-și atenția spre cumpărătorii care se adună la masa lor.
| Ce este EcoLocal Social?
Proiectul își propune să creeze condiții de incluziune socială și economică în Chișinău pentru refugiați și persoanele vulnerabile, prin dezvoltarea activităților lor antreprenoriale. Astfel, persoanele în etate, părinții cu copii mici fără serviciu, persoanele cu nevoi speciale, șomerii sau refugiații care produc ceva autentic se pot înscrie și beneficia de o masă gratuită de participare la unul dintre cele cinci târguri sociale organizate lunar din aprilie până în septembrie 2024. Potrivit membrilor Asociației Consumatorilor și Producătorilor Ecologici și Artizanali din Moldova, obiectivul principal al proiectului este să sporească incluziunea economică a refugiaților și a altor grupuri social vulnerabile prin crearea de căi pentru participarea lor pe piață și consolidarea capacităților acestora. Persoanele vulnerabile care vor să-și expună produsele la târgul social se pot înregistra pe pagina oficială a proiectului. |
„Ca să nu-mi ies din minți m-am apucat să cos”
Ecaterina este din Mykolaiv, Ucraina. Era 8 martie 2022, când a trecut hotarul Ucraina-Moldova. Împingea cu tot corpul scaunul cu rotile al soțului, iar mama de 80 de ani i se sprijinea de brațul stâng. Picioarele bolnave și obosite ale Ecaterinei nu mai voiau să o asculte. De-abia se mai putea mișca. „Când orașul îți este atacat în fiecare oră, stabilești noile priorități în viață… Nu mai contează că lași în urmă casa. Nu mai contează ce lucruri poți să pierzi. Nu mai contează nici atât de tare durerea sau cât de greu îți este să te miști… Contează să supraviețuiești”, recunoaște Ecaterina.
Își dă șuvițele brune după urechi și periodic își întoarce privirea spre cârjele care-i asigură mobilitatea. „Am venit în Moldova cu gândul să revenim acasă peste o lună-două, dar războiul acesta nu se mai termină… Ca să nu-mi ies din minți m-am apucat să cos”, adaugă femeia.
A învățat despre confecționarea lenjeriei de corp online, timp de un an, iar la acest târg participă să înțeleagă preferințele cumpărătorului. „Să știu ce vor ei și ce pot eu să confecționez”, spune Ecaterina, schițându-și în minte un plan de acțiuni pentru dezvoltarea micii sale afaceri.
„Le schimb cu locul ca pe niște piese de puzzle”
Pe o masă îngustă acoperită cu mănuși de gătit, confecționate din bumbac, este întinsă o plapumă adunată din diferite bucăți de material. Polina îi aranjează colțurile, înainte să o strângă într-un sul gros. Este una dintre piesele la care a lucrat cel mai mult.
„Timp de două săptămâni, bucățile de material erau întinse pe podeaua din cameră. Le mutam cu locul, ca pe niște piese de puzzle, ca să înțeleg cum vreau să arate plapuma”, îmi explică femeia. Polina este meșteră populară de mai mulți ani. Salariul mic nu îi permitea să se întrețină pe ea și pe unul dintre feciori. „Nevoile și lipsurile în familie m-au dus prin anii 2000 departe de casă și peste zece ani tot ele m-au întors acasă. Iar când am revenit, m-am simțit o străină, mai străină decât în primele luni în Italia. Însă acolo, în Italia, am învățat să cos, ceea ce-mi prinde acum bine”, recunoaște femeia.
Și-a umplut singurătatea cu sunetul constant al mașinii de cusut, peste care stă aplecată până la miezul nopții, când spatele nu mai vrea să se îndrepte, iar mașina de cusut se înfierbântă. „Dar durerea parcă pălește când văd că de masa mea se apropie cumpărătorul”, adaugă femeia.
„Războiul m-a învățat să nu-mi fac planuri”
Printre tarabe se plimbă o melodie care de duce cu gândul la valurile mării. Svetlana trece cu un ciocănel peste niște cilindri de metal prinse între ele cu o ață. Ea este din Rusia, a locuit ultimii 13 ani în Ucraina, iar de o lună este în Moldova. Așteaptă să-i fie perfectat pașaportul înainte să decidă ce va face mai departe, împreună cu fiica ei.
Svetlana este o artistă, parcă decupată dintr-o poveste cu sânzâiene, cu hainele ușoare care-i atârnă pe umeri, părul blond ușor ondulat, moale și de culoarea laptelui cu cafea ce dă în clocot. Ea pictează fețele copiilor, cântă la diferite instrumente și confecționează amulete de alungare a viselor urâte. „Sunt mai haotică, dar trebuie să fiu mai serioasă pentru copilul meu”, spune ea, iar fiica ei cu fața pictată aleargă în jurul mesei.
„Mereu mi-a plăcut să simt libertatea de a picta, crea și să nu fiu legată de un loc. Am locuit o perioadă și în Crimeea, lângă mare și munte, apoi m-am mutat în Kyiv. În primele zile mă trezeam cu gândul că trebuie să plec. Nu mă simțeam o pasăre liberă într-un oraș atât de aglomerat”, povestește femeia. Dar acolo a devenit mamă, soție, dar și a pornit procesul de divorț. „Imposibilitatea de a-mi perfecta actele rusești în Ucraina m-a forțat să-mi iau geamantanul și fiica și să vin aici. A fost strașnic când a început războiul, dar și mai strașnic când simți că peste noapte devii un inamic al țării care te-a primit”, recunoaște ea.
Întrebată ce va face mai departe, se pune pe gânduri, după care afișează un zâmbet ușor, care pare să-i alunge fricile. „Războiul m-a învățat să nu-mi fac planuri pe termen lung, ci să lucrez cu ceea ce am anume în această zi”, explică ea. De aceea, când a aflat despre EcoLocal Social s-a înscris fără să ezite. A cunoscut oameni noi, a pictat fețele mai multor copii, s-a înregistrat ca mentoră la un festival de la începutul toamnei unde va învăța copiii să picteze, iar acum se lasă răsfățată de soarele de august spre care își ridică fața zâmbind.
