Connect with us
"
"

Lifestyle

Nu toate familiile arată la fel. Portretul unei familii în izolare

Publicat

pe

Ecaterina Luțișina, o activistă din Chișinău despre care Moldova.org a scris anterior, a împărtășit cu noi o serie de fotografii pe care le-a realizat în autoizolare împreună cu cei doi nepoți ai ei, copii surorii sale.

Pozele au fost făcute de fotografa Ecaterina Șalaru și au fost o încercare de „a sensibiliza societatea, privind familiile netradiționale”, spune Ecaterina Luțișina.

Redactoră-șefă și Chief Inspiration Officer. Aduce la viață toate ideile născute în redacție și le face irezistibile pentru cititori. S-a alăturat redacției recent, când pandemia ne-a adus-o direct în brațe. Mulțumim, coronavirus!

Educație

Cum să fii un tată mai bun? Explicăm/Episodul 1

Publicat

pe

De către

Moldova.org te provoacă la o discuție despre rolul tatălui în societatea de azi. În primul episod din seria „Cum să fii un tată mai bun? Explicăm” educatoarea parentală Adriana Boroș și psihoterapeutul Maxim Moșnoi vorbesc despre cum s-a transformat rolul tatălui în familie și ce înseamnă acest rol acum.

Episodul 1

Care este rolul tatălui în ziua de azi?Prieteni, dăm startul proiectului „Cum să fii un tată mai bun? Explicăm”. În primul episod educatoarea parentală Adriana Boros și psihoterapeutul Moşnoi Maxim răspund la întrebarea de mai sus. Voi care credeți că este rolul tatălui?

Geplaatst door Moldova.org op Vrijdag 8 mei 2020

Citește mai departe

Social

Tratarea coronavirusului acasă, experiența unei familii cu trei copii

Publicat

pe

De către

În Republica Moldova, tratamentul la domiciliu a persoanelor infectate cu COVID-19, dar cu simptome ușoare a început abia pe 10 aprilie 2020. Printre primii care au urmat această strategie se află soții Iulia și Sergiu Morozan, din Sângera. Timp de 20 de zile, aceștia și-au monitorizat atent temperatura corpului, respirația și alte simptome. Dar cea mai mare preocupare a fost să nu-și molipsească mama și cei trei copii. Ieri au fost vizitați de „mascați”, doi medici voluntari, bine echipați, și le-au fost prelevate probe repetate.  

 2 dintre primii 135

Iulia, 25 de ani, și Sergiu, 33 ani, sunt căsătoriți, iar casa lor răsună de vocile celor trei copilași ai lor – Damian, Xenia și mezinul Cosma (4, 3 și, respectiv, 2 ani). Iulia este studentă în anul IV la Filologie, iar Sergiu lucrează la o stație PECO. Alături de mama lui Sergiu, care locuiește în aceeași curte cu ei, cei cinci se află în carantină de pe 10 aprilie, când au venit rezultatele testelor – pozitive.

Enlarge

28619325_1376983182407546_1998770952899076364_o
Iulia Morozan (foto din arhiva personală)

Iulia a dezvoltat simptome prima, dar le-a ignorat, crezând că sunt legate de o altă problemă de sănătate. Când, pe 9 aprilie, și lui Sergiu i-au apărut simptome, soții s-au mobilizat. „Când am văzut că am făcut deja ambii febră, ne-am îngrijorat și am hotărât să facem testul la o clinică privată”, povestește Iulia. Nu aveau timp să aștepte evoluții mai proaste. Sunt părinții a trei copii și locuiesc în aceeași curte cu mama lui Sergiu, și ea în grupul de risc. În plus, Sergiu trebuia să iasă la muncă și nu ar fi vrut să-și pună colegii de la stația PECO în pericol. 

Citește și cum are loc tratamentul la domiciliu în Italia și Spania

Iulia și Sergiu nu au stat mult pe gânduri, au anunțat medicul de familie, s-au programat la testare, s-au echipat cu mască și mănuși, au achitat câte 350 de lei pentru test și au lăsat medicii să preleve probele biologice. 

Sergiu, gospodărind prin curte

Pe 10 aprilie au primit emailul cu vestea proastă. „Plângeam. Era catastrofă. Nu vă pot exprima cum mă simțeam. Mai mult mi-era frică pentru copii”, spune Iulia. Exact în aceeași zi Ministerul Sănătății RM a dat startul tratamentului la domiciliu. Astfel, Iulia și Sergiu s-au regăsit printre cele 135 de persoane care au început tratamentul acasă. Ieri, 30 aprilie, numărul lor era de 723, dintre care 696 persoane au fost testate.

Odată cu anunțul, a urmat procedura standard. Medicul de familie le-a prescris tratamentul – și le-a transmis pe telefon indicațiile care trebuiesc urmate. Suplimentar, soții Morozan au consumat multe ceaiuri cu ghimbir și miere și, pentru efect sigur, prafuri efervescente cu paracetamol și vitamina C. Protocolul aprobat de Minister, care le-a fost trimis soților de către medicul lor de familie, spune că antibioticele și analgezicele sunt strict interzise. Astfel, medicul le-a prescris bolnavilor paracetamol și vitamina C.

La un pas până la 112

Până nu demult, Iulia era foarte sceptică în privința stărilor de depresie despre care auzea la televizor. „Mi se părea o glumă. Dar am simțit-o pe pielea mea și vă spun că e o catastrofă. Asta într-adevăr există în societatea noastră!”, accentuează Iulia. 

„Vreo trei zile ne-a fost mai greu. Ambii am avut febră ridicată până la 39,5. La copii nu s-a manifestat deloc, dar soacra a făcut și ea febră două zile”, spune Iulia. Deși, pentru ca folosesc aceeași bucătărie, șansele de infectare erau destul de mari, soacra Iuliei a reușit să nu se infecteze. Acum pune toate meritele pe umerii remediilor naturale pe care le aplică toată viața. 

După ce le-a trecut febra, soții au început să se simtă tot mai bine. Totuși, la a 14-a zi de tratament, a venit al doilea val.

„În caz că starea noastră se agrava, trebuia să chemăm ambulanța.” Momente în care Iulia era gata să apeleze la serviciul 112 nu au lipsit. Problemele neurologice de care suferă de ceva timp îi îngreunau lupta cu virusul. Avea accese de tuse. Atunci, medicul i-a permis să bea calmante pe bază de ierburi. „Psihologic eram la pământ. Abia acum îmi revin. Și medicul m-a ajutat foarte mult, mai ales psihologic”, recunoaște Iulia.

 Cum să le explici copiilor că nu au voie să te pupe?

Cea mai mare provocare, de-a lungul celor 20 de zile de tratament la domiciliu, a fost să-i țină pe copii cât mai departe de ei. Cum să le spui copiilor să păstreze distanța de la părinți, să nu-i îmbrățișeze, să nu-i pupe? „Mămica are buba, pe mama o doare, nu se poate”, le spunea Iulia. Încerca să nu se apropie de ei, dar fără ca ei să creadă că părinții nu-i iubesc. Obișnuiți să stea mereu în preajma mamei și a tatei, Damian, Xenia și Cosma s-au trezit într-o situație complet nouă pentru ei. Sergiu și Iulia au pus jucăriile în centrul camerei, ca cei mici să fie alături, dar cât mai departe de patul lor. Mama lui Sergiu a fost de mare ajutor – le găsea mereu activități afară sau în casa ei. Mare salvare a fost și curtea casei, unde copiii au putut să petreacă mult timp în aer liber. 

În pofida stărilor prin care a trecut, Iulia se bucură că nu a fost nevoie de internarea lor. „Știam că e posibil să ne interneze împreună. De asta-mi era cel mai mult frică, să se molipsească de la noi…” 

Chiar dacă peste gard locuiesc două persoane infectate cu COVID-19, vecinii tinerei familii continuă să fie sceptici în privința acestui virusului și cred că nu este cu nimic diferit de o simplă răceală. Aceștia le permit copiilor lor să se apropie de gard și să comunice cu cei trei copilași ai Iuliei și ai lui Sergiu. „Eu văd diferența dintre răceală și virusul ăsta. Febra, apăsarea în piept, durerile. Este diferență”, spune Iulia. Nici alte falsuri care circulă online nu i-a ocolit. Iulia recunoaște că îi este frică de antele 5G, dar nu cunoaște prea multe despre ele.

 Vizita „mascaților”

 Ieri Iulia și Sergiu au fost vizitați de „mascați”, cum le spune în glumă femeia, din cauza echipamentului pe care-l poartă pentru a se proteja de virus. „Ne-au telefonat cu o oră înainte de a veni. Noi nu mai aveam răbdare! Au venit 2 medici de la policlinica din orășelul nostru și alți doi medici echipați care ne-au colectat probele doar din gură. Cei din urmă purtau câteva perechi de mănuși și le dezinfectau permanent”, povestește Iulia.

Procedura a durat foarte puțin. După ce au fost prelevate probele, soții Morozan au închis ușa la casă, medicii și-au adunat echipamentul în pungi și au plecat. „S-a observat o stare de grijă pe fețele lor. Am înțeles că nu e de glumit. Copiii un pic s-au speriat, doreau să se ascundă la etajul II, însă i-am sustras cu desenele animate”. 

 Astăzi, Iulia și Sergiu urmează să afle rezultate testelor.

Citește mai departe

Sănătate

Depresia în izolare. „Dorm mult și citesc știri. Încerc să neg realitatea”

Publicat

pe

PE SCURT

Ecaterina Luțișina suferă de depresie. Pandemia și autoizolarea, pe alocuri, i-a prins bine, iar în alte momente a fost deconectată în totalitate de la ce se întâmpla în jurul ei. Problemele cu care s-a confruntat până acum, ea și familia ei, au fost amplificate de frică, anxietate și necesitatea de a păstra distanța fizică. 

PE LUNG

Tatăl meu era alcoolic și relația noastră era… foarte complicată. Era un abuzator psihologic. Mă abuza verbal încă de când eu eram mică. Îi abuza verbal și pe ai mei. La începutul anului 2018, tata a avut un accident vascular cerebral serios. Trăiam cu speranța că tata o să renunțe la alcool, dar nu a făcut-o. 

O nenorocire nu vine niciodată singură. În același an, mama și bunica și-au fracturat ambele câte un picior. Mama și-a revenit după o intervenție serioasă, însă bunica a decedat după câteva săptămâni. Apoi a plecat și tata, în septembrie 2018. Atunci, am regretat foarte tare decizia de a mă îndepărta de el. 

Am început să nu mai dorm nopțile. Apăruseră atacurile de panică. Ca să scap de insomnii și de starea de rău m-am adresat la neurolog care-mi prescris Xanax, un antidepresant puternic.

M-am adresat ulterior și la psiholog. Pe ici-colo încercam să analizez tot ce s-a întâmplat. Am simțit că nu mai fac față emoțiilor negative. Eram angajată full-time, dar am decis să dedic practic tot timpul liber care-mi rămânea voluntariatului. Așa i-am cunoscut pe cei de la mișcarea globală de mediu Extinction Rebellion.

Încercam să ignor tot ceea ce mi se întâmpla. Munceam cât mai mult ca să nu mă gândesc la nimic. Mâncam puțin și prost, dormeam mai deloc, timp de odihnă nu era.

Peste o jumătate de an, starea mea s-a agravat. Am ajuns să am stări în care, atunci când mergeam pe stradă, credeam că toată lumea are ceva cu mine. Oamenii mă speriau, iar reacția asta mă speria și mai tare. Am devenit foarte sensibilă la orice sunet, atacurile de panică din transportul public s-au îndesit, insomniile la fel. Mă iritau tot și toate. Încă un pic și îmi sărea „bașnea”, îmi venea să strig la oameni. Aveam sentimentul puternic că într-o zi o să-mi pierd cumpătul și o să mă trezesc într-un spital de psihiatrie.

Atunci am simțit că cedez și că trebuie să mă adresez unui psihiatru. În octombrie 2019 am avut prima sesiune. I-am povestit tot ce simt, tot ce am în cap. Mi-a spus că cel mai probabil am tulburare de personalitate: borderline. Pe deasupra: depresie și burn-out

Doctorul mi-a prescris antidepresante și antipsihotice, pentru cel puțin un an. Iar psihoterapia urma să mă ajute să renunț pe parcurs la tratamentul medicamentos.

Cu primele pastile am simțit că dorm mai bine, nu mai eram la fel de irascibilă și atacurile de panică au dispărut. Mi-am recâștigat calmul, măcar o parte din el. 

Acum m-am maturizat emoțional. Dar înainte mă gândeam că mie o să-mi fie mai ușor dacă tata o să moară. În momentul în care el a murit, eu am regretat foarte tare decizia de a mă îndepărta de el. Și supărarea pe mine însămi pentru această decizie încă persistă.

***

A trecut jumătate de an de atunci. Simt progrese. Dar, dacă fac o retrospectivă la ce a fost, îmi dau seama că din 2018 și până acum am schimbat trei locuri de muncă. Angajatorii nu reușesc să înțeleagă cât de importantă este sănătatea mintală și că ea poate să afecteze inclusiv performanțele și capacitatea de muncă a omului. Eu nu mai puteam face față stresului de la muncă.

View this post on Instagram

1/2: depresia nu se vindecă ușor. . . . azi se împlinesc 6 luni de când iau antidepresantele. v-ați întrebat vreodată cât de repede poți să scapi de depresie? vă zic eu: nu se vindecă repede. cel mai bine e să scoți "repede" din ecuație. și să ai muuuultă răbdare cu tine. de la momentul în care am fost diagnosticată și până acum timpul a trecut repede. nici nu am observat cum zburau lunile. la început m-am așteptat că o să mă fac bine în mare parte datorită tratamentului medicamentos, așa că nu am dat atenție necesară psihoterapiei și exercițiilor de meditație. undeva prin februarie starea mea s-a agravat – am început să am gânduri suicidare. acum că mă uit înapoi, îmi dau seama că acesta a fost punctul 0 în care am ajuns. metaforic vorbind, căderea mea în prăpastie nu s-a oprit din momentul în care am început să iau antidepresante. ea a continuat, doar că eu nu o mai simțeam atât de intens. iar atunci când am ajuns să cred că nu mai pot lupta și am obosit de viață a fost momentul în care am atins fundul prăpastiei. și acolo a fost cel mai greu, și negru, și frig. când ajungi în punctul în care nu mai vezi niciun sens în a trăi, este atââât de greu să te scoți de acolo. pe mine m-a ajutat psihiatrul meu și îi sunt imens de recunoscătoare pentru asta. în primul rând, mi-a mărit doza de antidepresante. apoi m-a liniștit, explicându-mi cum funcționează creierul atunci când avem gânduri suicidare. la final, m-a îmbărbătat și m-a asigurat că o să pot ieși din asta. și a avut dreptate. din acel moment, a început greul adevărat. de la fundul prăpastiei mele interioare a trebuit să îmi adun toate puterile și să încep să urc încet-încet. au urmat câteva săptămâni bune de oboseală cronică, insomnii, lipsă de chef să ies din pat, apatie. dar am reușit să fac primii pași și sunt tare mândră de mine. … (continuarea într-o a doua postare) p.s.: poză-simbol. minunata @katea_salaru a reușit să-mi surprindă depresia într-un mod foarte accurate. toată durerea mea e adunată pe față. e prima mea poză din depresie, în care sunt sinceră și dau pe față ceea ce simt. #sanatatemintala #sanatatemintalamoldova #mentalhealth #mentalhealthmoldova #depresie #depression #borderline #BPD

A post shared by Ecaterina Lutisina (@lemonslover) on

Acum îi sunt recunoscătoare mamei că a fost înțelegătoare și că m-a încurajat să cer ajutor. Locuiesc cu fiul mai mare a surorii mele. Și el ia un tratament cu antidepresante, pentru că a fost dependent de droguri patru ani și la începutul anului a renunțat la ele, parcurgând un program de reabilitare pentru narcomanii anonimi. Ambii ne vindecăm, locuim împreună și ne susținem unul pe altul.

E 11 martie 2020. Autoritățile anunță 4 cazuri de COVID-19 și înăsprirea sancțiunilor pentru „răspândirea bolilor epidemice”: amenzi începând cu 22 500 lei.

Stau cu febră 37,4 acasă. Tușesc. Din câte am înțeles, n-are sens de sunat la linia verde pentru că, dacă n-am fost în zone de risc sau interacționat cu persoane care au fost diagnosticate cu coronavirus, e o simplă răceală. Dar mersul cu troleibuzul din ultimile zile? Cine mă poate asigura că nu a fost vreun bolnav de coronavirus în perioada de incubație, în săptămânile trecute, alături de mine în transportul public?

În prima săptămână de coronavirus mă deconectez de tot ce se întâmplă în jurul meu. Mă simt rău fizic. Dorm mai mult și citesc știri. Nu pot să muncesc. Încerc să neg realitatea.

Îmi dau seama că nu este ok ce se întâmplă cu mine. Trebuie să încerc să fac ceva. Fac meditație, gimnastică și yoga zilnic. Treptat, îmi dau seama că dacă încep o zi cu acest program, eu voi putea funcționa în ziua aceea. În bucătărie îmi torn imaginația în oale. Urmăresc și briefingurile autorităților. Premierul Chicu spune „nu trebuie să cădem în depresie”. Ha-ha-ha.

De Ora Planetei stăm la lumânări cu nepotul. Departe de telefoane. Și el se simte foarte anxios din cauza carantinei și a măsurilor impuse de autorități. Îmi povestește cât de mult îl afectează mania cu care am început să dezinfectăm toate suprafețele și toate produsele, după ce mergem la magazin. Îmi spune cât de mult îl influențează vocea din megafon, care ne îndeamnă să stăm în case. Și că polițiștii și soldații pe care îi mai vede pe ici, pe colo, îi induc frică.

Îi povestesc și eu cum m-am săturat că mintea mea răspunde cu ipohondrie și somn mult la pandemie. Și că nu știu cum să-l ajut. Dar îi spun că nu suntem noi singuri în toată povestea asta și că e absolut normal să simțim ceea ce simțim.

După ce ne-am spus ofurile, simt cum anxietatea dispare.

View this post on Instagram

ziua 165: recunoștintă în carantină. . . . de când a început carantina, m-am prins pe gândul că primul lucru pe care îl fac dimineața, atunci când ies la fereastră să fumez, e să mulțumesc naturii și soarelui. am tot citit de nenumărate ori despre practica recunoștinței – scrisul în jurnal despre lucrurile pentru care suntem recunoscători. însă eu nu prea știam ce să scriu, mai exact, nu simțeam acea recunoștință. nu poți simți recunoștință atunci când o nouă zi din viață pare a fi doar un calvar. astăzi scriu, pentru prima dată, că sunt recunoscătoare mamei natură pentru primăvară și pentru că reînvie, indiferent de ceea ce se întâmplă cu noi, oamenii. sunt recunoscătoare soarelui că a răsărit și că mă mângâie, dis-de-dimineața, cu razele sale. sunt recunoscătoare și universului pentru o nouă zi din viață, în care pot face atâtea lucruri! pentru mine să fiu recunoscătoare este un progres imens! de la gânduri suicidare, acum 6 săptămâni, la sentimentul de recunoștință, azi. sunt recunoscătoare și pentru alegerea de a-mi continua viața și pentru oamenii care mi-au fost alături la greu, atunci când eu nu vedeam niciun sens în a trăi. last, but not least, sunt recunoscatoare psihiatrului meu, pentru grija și ajutorul acordat mie. ah, ce plăcut e să scriu rândurile acestea! 🙂 dar voi, aveți obiceiul de a scrie lucrurile pentru care sunteți recunoscători? care sunt acele lucruri? 💛 P.S.: poză-simbol. #stauacasa în această perioadă 🙂 #sanatatemintala #sanatatemintalamoldova #depresie #borderline #tulburareborderline #BPD #mentalhealth #mentalhealthawareness #mentalhealthmoldova #borderlinepersonalitydisorder

A post shared by Ecaterina Lutisina (@lemonslover) on

În perioada asta vine la mine și fiul mai mic a surorii mele. Evident, doi băieți pofticioși în casă care permanent vor să mănânce sunt un imbold să stau cât mai mult la bucătărie. Gătitul mă ajută foarte mult. Îmi ia gândurile… 

Sora mea este dependentă de alcool și droguri. Perioada stării de urgență cauzată de coronavirus a acutizat anumite probleme. Nepotul cel mai mare s-a mutat la mine, pentru că acasă nu era un mediu în care și-ar fi putut rezolva problemele. Odată cu pandemia, și problemele surorii mele au devenit mai grave. Nu se mai înțelege cu fiul ei mai mic și nici cu mama noastră. A devenit violentă, cel puțin verbal. Atunci am decis ca și nepotul cel mic să se mute la mine. Îmi dau seama că sora mea are probleme de ordin psihologic, deși încă nu are un diagnostic. Știu că folosește drogurile și alcoolul ca să le depășească. Sora mea încă nu vrea să ceară ajutorul nimănui.

După ce sora a lipsit câteva zile bune, mama a decis să nu o mai primească acasă. Știm că sora mea a fost cu „prietenii ei”, cei cu care consumă droguri. 

Mama are 60 de ani și, de când a avut intervenția chirurgicală în urma fracturii, starea ei de sănătate nu cea mai bună. Ne facem griji ca sora să nu o infecteze cu coronavirus. Mama a decis că… poate în așa fel sora își va schimba puțin comportamentul. 

***

În autoizolare, primul lucru pe care-l fac dimineața este să mă duc la fereastră și să fumez. Am început să fumez de când iau antidepresante. Într-o zi, mă uitam la ce se întâmplă pe afară și mă gândeam că mă bucur că am continuat să lupt pentru mine. Și mă bucur că sunt în viață. Îmi imaginez cum le este oamenilor care suferă foarte mult. Cei care nu pot scăpa de gândurile grele, cei care nu pot să ceară ajutor, cei care-l cer și nu-l primesc. Cei care, așa ca mine cândva, nu mai vedeau un sens în viață. 

Acum sunt mai binișor. 

Dacă ai nevoie de asistență psihiatrică,
apelează la Centrele Comunitare de Sănătate Mintală. 

Dacă ai gânduri suicidare, poți să vorbești anonim
cu un specialist pe site-ul pentruviata.md

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social2 ore în urmă

Trei știri bune: Film în pod, chipsuri sănătoase și solidaritate împotriva virusului

Pe urmele lui Zaharia Cușnir Astăzi va avea loc premieră unui film în care regizorul Victor Galușca reconstruiește momentul în care au fost găsite legendarele negative...

Social3 ore în urmă

Un genocid sovietic nerecunoscut, discutat la Europa Liberă

S-au trezit în miezul nopţii, în trenuri pentru vite, fără cei dragi alături, fără nume, fără bunuri, îmbulziți cu alți...

Social5 ore în urmă

6 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 369 cazuri de infectare și 13 decese în weekend

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

LifestyleO zi în urmă

Recomandare Moldova.org / 5 experiențe pe care poți să le ai ca turist în Moldova, de la Cristina Ostapenco

Gazda rubricii cu recomandări din această săptămână este Cristina Ostapenco, travel consultant la Go Travel. Nu stă o zi locului,...

Sănătate3 zile în urmă

COVID-19 poate afecta sănătatea pe termen lung: evaluările efectuate în proiectul „Grijă pentru colegi” arată consecințele infecției

Peste 60 de persoane au beneficiat deja de investigații și consultații medicale gratuite în cadrul Proiectului „Grijă pentru colegi”, lansat...

Politică3 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Ieri în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele locuitorilor care...

Divertisment3 zile în urmă

Cine a fost Lidia Istrati – scriitoarea care a votat cu ambele mâini Declarația de Independență

Politiciana și scriitoarea Lidia Istrati a fost parlamentară în două legislaturi și persoana care, la 27 august 1991, a votat...

Advertisement

Politică

Politică7 zile în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie4 săptămâni în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031