Nicolae Sulac, cel mai îndrăgit artist de la noi, înzestrat cu un profund simț al umorului, ar fi împlinit astăzi 79 de ani. Numele lui în timp a devenit un simbol – simbolul muzicii populare adevărate.
Îndrăgit de românii de pretutindeni, omul și artistul Nicolae Sulac a cântat bucuriile și durerile omului, Nicolae Sulac este singurul artist de muzica populară din Moldova, care a fost înscris în Marea enciclopedie Sovietică.
În cei 67 ani de viaţă, interpretul a cântat „Ce frumos mai cânta cucul”, „Tinereţe-tinereţe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Mioriţa” şi „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” şi altele.
Cu acest prilej, astăzi la Chişinău va începe a cincea ediţie a Festivalului concurs al interpreţilor cântecului popular „Nicolae Sulac”. 26 de participanţi, stabiliţi în urma unei preselecţii, vor evolua astăzi în cadrul festivalului. Laureaţii festivalului vor fi premiaţi cu diplome, menţiuni şi premii băneşti. Membrii juriului sunt oameni de cultură – muzicieni, personalităţi notorii din arta muzicală tradiţională.
După evoluarea tuturor participanţilor, pe 9 septembrie, va susţine un recital extraordinar Ionuţ Dolănescu, interpret de muzică populară din România. Concursul va culmina cu Gala Laureaţilor, însoţită de recitaluri ale artiştilor autohtoni, precum Doina Sulac, Lilia Roşca, Arsenie Botnaru, Igor Cuciuc şi Igor Rusu. Din România, special pentru acest festival vine Maria Ciobanu, numită „ciocârlia muzicii populare româneşti”.
Moldova.ORG reaminteşte că Nicolae Sulat s-a născut pe 9 septembrie 1936 în satul Sadâc, Cahul.
Activitatea sa artistică a început-o pe timpul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești și anume în cadrul capelei corale „Doina” (din 1959).
Nicolae Sulac este artist al poporului, laureat al Premiului de Stat, cavaler al „Ordinului Republicii”. A evoluat în Capela Corală Academică „Doina” şi orchestrele de muzică populară „Folclor”, „Mugurel”, „Fluieraş”, „Lăutarii”.
Artistul a interpretat piese exclusiv în limba română, fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu îi cunoșteau limba.
