Interviu cu lingvistul Valentin Mandacanu
– Dle Valentin Mandacanu, se poate afirma ca biografia Dvs reprezinta destinul tipic al intelectualului basarabean?
– Mai curand nu, fiindca foarte putini intelectuali basarabeni au impartasit destinul meu – sa se refugieze in adancul Patriei noastre, apoi sa revina in Basarabia de buna voie, dar… siliti de imprejurari.
– Ati invatat la un liceu din Craiova, apoi ati facut un an universitar la Bucuresti. Cum au influentat viitorul Dvs studiile facute in Romania?
– Am studiat la Colegiul National "Carol I" din Craiova, iar la Bucuresti n-am facut un an universitar, cum afirmi dumneata, ci numai 3-4 luni, la… Institutul de Zootehnie si Medicina Veterinara… Iaca, chiar imi pare rau ca nu l-am urmat pana la capat, ca as fi devenit zootehnician si, dupa "repatriere", i-as fi facut concurenta lui I.I. Bodiul si poate as fi ajuns eu prim-secretar, nu el! De la IZMV, deci, nu m-am ales aproape cu nimic. Toate cunostintele mele – multe, putine? – le datorez Colegiului. In Uniunea Sovietica am devenit autodidact, m-am instruit singur citind… carti romanesti, ca multi, multi altii din generatia mea…
– Ce v-a facut sa reveniti in Basarabia – dorul de casa ori faptul ca si in Romania se instaurase regimul bolsevic si erati persecutat?
– Si una si alta. Nu uita ca, in Romania, basarabenii si bucovinenii refugiati n-au dus-o doar intr-o veselie. In tot rastimpul cat in Tara au "gospodarit" enkavedistii si cozile lor de topor, ei s-au aflat intruna sub permanenta amenintare a extradarii catre URSS. Cat despre dorul de casa… Aveam mereu iluzia ca voi ajunge sa calc iarasi troscotul molcut de pe plaiul meu natal, sa respir aerul imbalsamat al casei in care ma nascusem…
– Ce repercusiuni a avut asa-zisa repatriere asupra vietii Dvs? V-a marcat cumva etichetarea de "fugit in Romania"?
– Mult timp dupa "repatriere" am fost privit, de catre unii, ca un "spion roman". La scoala pedagogica din Calarasi, unde am lucrat o vreme, aveam un coleg ultravigilent care le spunea odata, in cancelarie, altor colegi, uitandu-se tinta la mine: "Stiti, inostrannaia razvedka… iti strecoara uneori cate un sarpe care poate sa nu muste si 10, si 20 de ani pana-ntr-o zi cand…" De mine era vorba…
– Ati simtit pe pielea Dvs ce inseamna sa fii cioara alba intr-un card care te tot ciupeste pana te elimina din cercul rubedeniilor. Dumneavoastra ati fost dat afara – ca cioara alba – din colectivul Redactiei principale a Enciclopediei Sovietice Moldovenesti. Cum v-ati revenit? Cum ati gasit un loc de munca?
– Nu colectivul m-a ciupit ca pe o cioara alba. Colegii mei, simpli, de la ESM erau departe de a ma considera cioara alba! M-au scos din paine atotputernicii de partid care vedeau in mine un nationalist si un "rumanizator" inrait. Greu mi-am gasit un loc de munca. Eram un paria! Luni in sir am tot batut pragurile redactiilor. Mi se spunea fariseic: "Tovarase Mandacanu, am fi fericiti sa avem in redactie un specialist ca dvs, dar… nu avem nici un loc". "Nici de corector?" "Nici!"
– Ati reusit sa creati – mai mult neoficial – o scoala de traducere si de redactare, luptand pentru promovarea unei limbi literare romanesti, chiar daca se numea "moldoveneasca". Aveti niste discipoli care au devenit redactori de marca in presa basarabeana?
– Imi place sa cred ca da. Ma rog, discipoli de la distanta: Vlad Pohila, Valentin Gutu, Valeriu Culev, Mihai Maleru, Dinu Mihail… Nu stiu daca recunosc, dar eu ii consider discipoli ai mei…
– Articolul Dvs "Vesmantul fiintei noastre" a fost un impuls, un indemn mobilizator, un jalon in istoria noastra postbelica. L-ati conceput in 1988 sau…?
– L-am conceput toata viata, dar l-am scris abia in 1988, intr-o suflare. Nu mai era timp de pierdut: era in joc insasi viata spirituala, soarta poporului roman din Basarabia!
– Dle Mandacanu, cand vom putea citi, adunate intr-o carte, paginile Dvs de memorialistica?
– Chiar zilele acestea. Cartea, aflata inca "in cuptor", se intituleaza, sugestiv, cred, "Intre ACASA si ACASA".
– Ca om de litere, ca personalitate care a contribuit realmente la readucerea limbii romane in circuitul public, ce parere aveti despre calitatea romanei scrise si vorbite azi in Basarabia?
– Am o parere destul de buna, mai cu seama despre romana scrisa. Aceasta revine la normal cu o viteza remarcabila. Mai greu e cu romana vorbita, aceasta nu poate scapa nicicacum din chingile rusificarii. Dar va scapa si ea. Stiti cand? Atunci cand statul nostru, daca-i stat serios, va dovedi, prin fapte concrete, ca are nevoie de limba de stat ca element de baza al securitatii statului.
– Va multumim pentru interviu si la multi ani, domnule Valentin Mandacanu!
A consemnat Rodica Mahu, FLUX
