Monica Babuc: Lipsa unui mecanism eficient de management al instituţiilor culturale împovărează bugetul statului/ INTERVIU

Moldova.ORG a stat de vorbă cu Ministrul Culturii, Monica Babuc, despre problemele din sectorul pe care îl administrează, situația monumentelor de arhitectură, starea lucrurilor în satele moldovenești, autofinanțarea instituțiilor culturale, dar și cum apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană poate dezvolta domeniul culturii din țara noastră.

Acordă Guvernul suficientă susținere (financiară) ministerului pe care îl conduceți? De ce credeți că mai are nevoie Ministerul Culturii pentru a fi mai vizibil și mai implicat în viața societății?

În primul rînd, aş vrea să subliniez că domeniul culturii nu este numai cel care cerșește bani de la buget. El poate și trebuie să se autofinanțeze și chiar să producă venituri pentru buget, aceasta păstrând capacitatea culturii de produs spiritual și social. Poți crea tehnici și tehnologii noi, poți obține succese remarcabile în afaceri și crea tehnici și tehnologii noi de cîștigare a banilor, dar dacă nu te îngrijești de spiritul tău și de cultura ta, un popor riscă să rămână anonim, deoarece cultura este cartea de vizită a unui popor. Cultura este unicul produs care, odată asimilat, crește și se înmulțește.
Din păcate, subfinanțarea e de la sine înțeleasă, un lucru pe care-l accept cu greutate și pentru care caut soluții. Știți, fără îndoială, că bugetul Ministerului Culturii este foarte redus, în vreme ce în alte ţări europene, bunăoară, este de peste 1% din PIB, și care creşte treptat. Dar, dincolo de aceasta, constatăm că încă sunt multiple probleme în sistemul instituţiilor de cultură care, indirect, duc la o slabă finanţare.

În al doilea rînd aş vrea să accentuez că în tot mandatul de ministru al culturii am promovat obiectivul că Ministerul Culturii trebuie să-și recîștige un loc strategic între ministerele oricărui guvern, astfel să dezvolte multiple politici publice axate în primul rînd pe dezvoltarea şi susţinerea produsului cultural şi a oamenilor de cultură. Cred că este foarte important să reuşesc să pun în practică o politică legată de proiectele prioritare – restaurarea şi promovarea patrimoniului cultural şi dezvoltarea sectorului industriilor creative, precum şi de modul în care sunt alocate fondurile pentru instituțiile publice de cultură.

Astfel, şi în continuare vom promova o corelare mai strînsă între obiectivele reformatoare expuse în Strategia Naţională de Dezvoltare a Culturii ”Cultura 2020” şi resursele aflate la dispoziţie, precum şi vom insista pe finanţarea unor noi programe axate pe modernizarea instituţiilor de cultură şi susţinerea sectorului creativ. Vom aprofunda dialogul cu sectorul independent şi cu societatea civilă şi vom continua să modificăm legislaţia naţională. Ameliorarea legislaţiei privind protecţia patrimoniului naţional în vederea salvării, prezervării şi valorificării lui, rămâne de asemenea, o direcţie prioritară a Ministerului Culturii.

 Care este situația de ansamblu a monumentelor istorice și de arhitectură? Cum putem stopa distrugerea lor?

Dacă e să vorbim de situația de ansamblu a monumentelor istorice din Republica Moldova, aceasta este acea cunoscută de toată lumea – nesatisfăcătoare. Or, în condițiile de criză profundă social-poilitică și economică, problemele acumulate de peste două decenii nu puteau fi soluționate peste noapte, mai ales că lipseau premisele necesare în acest sens: instrumentele legale de specialitate și resursele financiare corespunzătoare.

Cu toate acestea, în ultimii ani au fost realizate progrese la compartimentul salvgardarea patrimoniului cultural.

Aici este de remarcat în primul rând, elaborarea în premieră de către Ministerul Culturii a instrumentului legislativ necesar pentru salvgardarea monumentelor istorice și a patrimoniului cultural național, în general. Or, la etapa actuală este elaborat un cod alcătuit din 6  legi de patrimoniu (protejarea patrimoniului arheologic, imaterial, mobil, monumentelor de for public, mormintelor și operelor comemorative de război și monumentelor istorice – ultimele două urmând a fi aprobate în sesiunea de toamnă a Parlamentului). Totodată, a fost modificat Codul Penal și Contravențional la compartimentul patrimoniul cultural, astfel că s-a obținut și instrumentul juridic prin care se va putea stăvili procesul de deteriorare și distrugere a monumentelor.
În același context, remarcăm formarea în premieră a instrumentului instituțional de salvgardare a patrimoniului arheologic – Agenția Națională  Arheologică, care pe parcursul a trei ani de existență a reușit să salveze zeci de situri arheologice și să aducă în patrimoniul muzeal național valori culturale inestimabile.

La același capitol, remarcăm activitatea Direcției Patrimoniu Cultural a ministerului și a Agenției Monumentelor Istorice, de stopare a procesului de demolare a monumentelor de arhitectură, care către anul 2009 luase o amploare îngrijorătoare, fiind demolate în mediu câte 4 monumente anual, acest proces în prezent fiind adus la zero. Pe de altă parte, la ordinea zilei, continuă a rămâne problema deteriorării monumentelor prin lucrări neautorizate de reconstrucție.

Un instrument de protejare reală a patrimoniului construit din Republica Moldova la etapa actuală îl constituie Consiliul Național al Monumentelor, care ține sub control profesionist activitățile de intervenție la monumentele istorice, anual fiind coordonate circa 250 proiecte de intervenții și restaurare.

În lipsa resurselor financiare, în ultimii ani, datorită politicii consecvente a Ministerului Culturii și implicării societății civile, s-a produs o schimbare esențială în abordarea patrimoniului cultural de către autoritățile de diferite niveluri și publicul larg. Astfel, pentru prima dată, prin implicarea directă a Autorităților Locale cu sprijinul Ministerului Culturii, au fost promovate un șir de proiecte de restaurare și reabilitare a monumente istorice, dintre care cele mai vizibile au fost lucrările de la Cetatea Soroca, Conacul Manuc Bey Hâncești și Conacul Pommer – Țaul. În același context pot fi menționate și proiectele de restaurare a sediului Agenție Naționale pentru Siguranța Alimentelor și a Comitetului Național Olimpic.

Totodată, în ultimii doi ani, Ministerul Culturii, având sprijinul Guvernului, implementează două proiecte majore de restaurare finanțate din fonduri oferite de Guvernul României (edificiul central al Muzeului Național de Arte și al Sălii cu Orgă cu un buget de câte 1 mln. euro).
Din fonduri naționale, în ultimii doi ani a fost restaurată Casa-Muzeu Grigore Vieru din s. Pererâta.
Astfel, se poate constata că prin activitățile din ultimii ani, stoparea proceselor distructive din domeniul patrimoniului cultural se află în plină desfășurare, pe anumite segmente fiind constatate mișcări pozitive semnificative.
În același timp, o stopare definitivă a proceselor distructive din domeniul patrimoniului cultural ține de durabilitatea politicilor de salvgardare a monumentelor, implicarea plenară în acest proces a autorităților de toate nivelurile, în special de nivel local și a societății în ansamblu.

 Cum puteți caracteriza situația culturii în satele moldovenești? Cine sunt promotorii ei acolo?

Activitatea dintr-un cămin cultural se împarte pe două laturi: cea cultural-artistică, de cercetare a tradiţiilor, conservarea lor şi pe latura educaţiei permanente. În ultimii ani, am pus un accent sporit pe descentralizarea activităţilor culturale, astfel o serie de evenimente sunt organizate în teritoriu: Târgul Olarilor de la Iurceni, Târgul Olarilor de la Hogineşti sau Ziua Naţională a Portului Popular, pe care am instituit-o prin Hotărâre de Parlament în 2015 şi care a înglobat toate eforturile legate de Ziua Iei, care s-a desfăşurat până în acest an; Târgul Naţional al Covorului, a cărui arie vrem să o extindem în teritoriu. De fapt, oamenii care au păstrat această tradiţie au lucrat anume acolo, în capitală au fost cei care au cercetat şi au depus în monografii şi în arhive aceste tradiţii, ceea ce este, iarăşi, extrem de important. Sunt o sumedenie de festivaluri locale foarte interesante, care au stârnit un interes incredibil: La Nistru, la mărgioară de la Anenii Noi, Festivalul Covorului de la Râşcani şi Ocniţa, festivalurile dedicate personalităţilor din localităţile în care s-au născut şi multe altele.
Dar cît priveşte casele de cultură, în viziunea Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Culturii „Cultura 2020”, vorbim despre transformarea acestora în centre culturale multifuncţionale. Trebuie să remarc că în ultimii ani multe din casele de cultură s-au transformat în ruine care nu ne fac faţă. Şi acest fenomen nu are cum să ne bucure în situaţia în care nu există localuri în care oamenii de la ţară, tineri, copii, oameni în vârstă, să îşi satisfacă necesitatea lor de consum a produselor culturale. Dincolo de faptul că avem o insuficienţă financiară, mai mult de 500 de case de cultură din Republica Moldova necesită o reparaţie capitală. Asta înseamnă investiţii de miliarde de lei, ceea ce la moment bugetul de stat nu poate acoperi. Totuşi, suntem într-o derulare de proiecte, inclusiv şi internaţionale, care vin să investească în centrele noastre multifuncţionale, ca acele case de cultură să devină un loc unde oamenii de la ţară să poată să privească un spectacol, pot petrece o seară de creaţie. Casele de cultură pot avea şi săli prevăzute pentru sport, inclusiv şi anumite centre sociale necesare într-un sat, ca frizeriile. Toate luate împreună, într-un concept frumos şi sănătos, pot aduce aceste instituţii la o situaţie în care ele să se întreţină singure.

Reușesc unele instituții culturale să se autofinanțeze? Dacă da, care sunt acestea?

Da, putem afirma că în ultimii doi ani avem o tendinţă pozitivă în cazul unor instituţii de cultură, care printr-un managment eficient conduc la creşterea profiturilor, dar e devreme să spunem că aceste instituţii se pot autofinanţa doar din activitatea proprie. Sectorul cultural este unul mai specific, la baza acestuia nu pot sta, doar elemnete pur economice, chiar dacă la nivel european există o astfel de tendinţă. Statul trebuie să sprijine acest sector. În acest sens, aș vrea să menționez două provocări importante ale sectorului cultural – prima ține de modul în care sunt alocate resursele în cadrul sectorului cultural, şi cea de-a doua provocare, este gestionarea și administrarea sectorului cultural.
În baza politicii publice „Eficientizarea activităţii instituţiilor teatral-concertistice bazată pe performanţă”, s-a ajuns la concluzia că problema principală cu care se confruntă instituţiile de cultură este ineficienţa mecanismului de management al instituţiilor teatrale şi o situaţie financiară precară. Cauzele care determină problema sunt atît de ordin administrativ, cît şi financiar (mecanismul unificat de finanţare, incapacitatea de generare a veniturilor, infrastructura masivă şi costisitoare), deficitul de resurse umane calitative şi lipsa marketingului teatral. În baza aceleaşi analize, putem menţiona că există unele instituţii care printr-o activitate eficientă generează o creşetere a profiturilor, precum şi altele care din păcate se rezumă la mijloacele primite din partea statului.
În mare parte instituţiile de cultură se confruntă cu diverse dificultăţi generate atît de o administrare slabă cît şi de lipsa unei viziuni de modernizare.
În primul rînd, managementul din instituțiile publice de cultură, nu dispun de o strategie de raportare la piața de consum cultural și la consumatorii specifici. Sunt manageri de instituții de cultură care cu greu fac faţă noilor tendinţe în domeniile dezvoltării audienţei şi antreprenoriatului cultural. De asemenea, încă persistă un dialog scăzut cu reţelele profesionale europene, care ar putea duce la deschiderea pieței culturale autohtone și pentru acumularea unor practici noi de dezvoltare a unor produse culturale de valoare, inovative, creative, care să facă de fapt diferența în relație cu competitorii.

O altă problemă importantă este colaborarea slabă cu mediul privat şi cu comunitățile creative pentru a dezvolta produse culturale complementare cu un plus de inovație.

Care sunt șansele ca România și Republica Moldova să depună un dosar comun la UNESCO în vederea introducerii IEI în lista patrimoniului cultural mondial?

Fară îndoială, sunt ferm convinsă că avem şanse foarte mari să reuşim să includem Ia în lista Patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Experţii din cele două Comisii pentru salvgardarea patrimoniului cutural imaterial din Republica Moldova şi România lucrează actualmente la acest dosar, care sper să fie depus în anul 2017.

O reuşită este faptul că am înregistrat un element al patrimoniului imaterial – colindatul în ceata de bărbați – la sfârșitul anului 2013 în lista reprezentativă UNESCO. Pe rol avem dosarul Mărțișorului, dosarul scoarței basarabene și facem eforturi colosale pentru promovarea dosarului Orheiului Vechi.
Trebuie să subliniez că în ultimii ani un proiect reușit inițiat de Ministerul Culturii ține de promovarea costumului nostru popular. Cele mai recente evenimente organizate de Ministerul Culturii, precum Festivalul Iei, Parada Portului Popular, Parada Portului Popular de Iarnă, dar și inițiativele parvenite din partea societății civile, mass-media şi instituţiilor statului de a purta costumul la sărbătorile naţionale, au constituit evenimente cu un impact major pentru societate. Ca rezultat, procesul de reabilitare a portului tradiţional a culminat cu onorarea costumului tradițional în cadrul manifestărilor naționale organizate cu prilejul Zilei Independenţei atunci cînd reprezentaţi din toate raioanele şi-au prezentat costumele tradiţionale în cadrul Paradei portului popular. Recent, la inițiativa Ministerului Culturii, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat o hotărîre, conform căreia în fiecare a patra duminică a lunii iunie va fi sărbătorită Ziua Portului Popular, care are ca scop promovarea valorilor autentice de patrimoniu cultural imaterial, comportate de costumul tradițional.

Cum și în ce pot fi măsurate rezultatele ministerului pe care îl conduceți?

În urma celor 3 ani de activitate în funcţia de ministru al Culturii încep să percep schimbările care se produc la nivel de societate asupra fenomenului cultural, asupra rolului culturii ca factor de dezvoltare şi coeziune. În baza unor noi programe culturale, se constată o creştere a interesului oamenilor pentru instituţiile de teatru, deasemenea, remarcăm un interes sporit al oamenilor pentru evenimentele ce ţin de promovarea patrimoniului cultural imaterial, în special în mediul rural.
Încep să cred că oamenii de cultură din Republica Moldova au simțit o altă atitudine faţă de cultură. Trebuie să remarc că o preocupare constantă este legată de necesitatea de a îmbunătăți condițiile de muncă şi majorarea salariilor lucrătorilor din domeniul culturii. În comun cu colegii de la minister, am finalizat un proiect de act normativ care presupune creşterea salariilor lucrătorilor din domeniu.
Venind în funcția de ministru al Culturii, mi-am propus să dinamizez chestiunea accesării fondurilor externe. Și aș vrea să menționez aici că nu e vorba doar de accesarea fondurilor externe, ci mai ales de calitatea acestei accesări, astfel încît banii care pot veni de la donatori să fie folosiți în obiective stabile, convingătoare, pe proiecte de calitate.

Cu părere de rău, Ministerul Culturii nu dispune de un fond de restaurare a monumentelor istorice, dar în perioada mandatului meu am obţinut primul grant în cultura națională din partea guvernului român în valoare de 2 mil. 800 de euro pentru restaurarea Sălii cu Orgă, a Muzeului Național de Artă al Moldovei și construcția unui teatru. Un alt proiect realizat şi care actualmente îşi demonstrează viabilitatea este restabilirea unei părți a unei săli funcționale, cu 300 de locuri, a Circului din Republica Moldova, care zăcea literalmente în ruine.

Anual, Ministerul Culturii organizează concursul proiectelor culturale desfășurate de asociațiile obștești prin care susținem financiar cele mai bune proiecte. Noi vom pune în continuare accent pe dezvoltarea industriilor culturale (arte vizuale, creație literară și muzicală, film și video, muzică, cărți, patrimoniu cultural, design, arhitectură, meșteșuguri etc.), în care rolul tinerilor cu noi viziuni, proiecte și dorință de muncă să fie determinant și să creeze joburi. Urmînd acest deziderat, am semnat în martie 2015, Acordul privind participarea Republicii Moldova la Programul UE Europa Creativă, pentru facilitarea accesului tuturor cetățenilor Republicii Moldova la acest program și dezvoltarea în continuare a ideilor și proiectelor din domeniul culturii.

Un alt proiect de care mă mîndresc, este Programul Novateca. Acest emblematic program, ne ajută să transformăm bibliotecile publice în centre comunitare active, unde cetățenii vor beneficia de acces gratuit la tehnologii moderne și servicii de bibliotecă, sub îndrumarea bibliotecarilor înstruiți. Implementarea Programului valorează 12 milioane de dolari SUA, iar în total, prin intermediul acestuia vor fi modernizate circa 1000 de biblioteci publice din țară. Către sfîrșitul anului 2016 rețeaua Novateca va fi formată din peste 750 de biblioteci modernizate, ceea ce reprezintă un pas ferm în transformarea sistemului de biblioteci publice din țară într-o platformă de instituții active și fundamentale pentru dezvoltarea comunităților din Moldova.

În prezent se inițiază proiectul restaurării Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căușeni în parteneriat cu Ambasada SUA în RM, pentru prima etapă (octombrie 2016 –aprilie 2017) fiind oferit un grant de 150 mii dolari.

De asemenea, în 2014, Ministerul Culturii a solicitat sprijinul Delegaţiei Uniunii Europene în vederea implementării unui proiect structural în domeniul protecției patrimoniului cultural național. Astfel, începînd cu anul 2017 vom implementa primul proiect TWINING în domeniul patrimoniului culturral. În acest domeniu, cooperarea tehnică şi schimbul de experienţă între un stat membru al Uniunii Europene și instituțiile culturale din Moldova reprezintă cea mai bună și cea mai sigură modalitate de a obține rezultate.

Ce putem împrumuta de la țările europene în dezvoltarea domeniul culturii din Republica Moldova?

Există mai multe aspecte care trebuie luate în considerare. În primul rînd dezvoltarea sectorului culturii este indisolubil legată de realizarea unei abordări echilibrate între nevoile specifice ale domeniului patrimoniului cultural și cele la fel de stringente, privind susținerea creației contemporane, a proceselor creative, și cu precădere a inovării, a experimentului artistic și cultural În al doilea rînd, preluarea bunelor practici europene este inadmisibil legată de calitatea măsurilor care duc la implementarea acestor practici. Există destul de multe domenii care pot fi îmbunătăţite graţie expertizei europene. Având în vedere gradul scăzut de pregătire profesională a cadrelor din domeniul culturii, este necesară crearea unui cadru instituțional pentru formarea și dezvoltarea profesională a specialiștilor din acest domeniu.Consider că Programul Cultură şi Creativitate al Parteneriatului Estic ar putea oferi posibilitatea organizării și desfășurării unui șir de module de formare, care ar include și schimbul de bune practici europene.
De asemenea, este necesară realizarea mai multor studii, atât cantitative, cît și calitative în domeniul culturii. Pînă la etapa actuală nu a fost elaborat în Republica Moldova un studiu reprezentativ privind consumul cultural sau piața culturală. Acest studiu ar fi necesar pentru elaborarea politicilor în domeniu, ar oferi soluții privind eficientizarea pe domenii a managementului cultural.
Pentru a răspunde provocărilor sectorului cultural, este necesară reformarea instituțiilor publice și promovarea managementului de performanță în instituţiile de cultură. Pentru implementarea acestui obiectiv este necesară realizarea unei cercetări privind situația actuală a instituțiilor publice de cultură. Lipsa unui mecanism eficient de management al instituţiilor culturale împovărează bugetul statului și minimalizează posibilitatea acestora de a promova servicii culturale calitative.

Toate aceste priorități/necesități considerăm că pot fi realizate prin schimb de experiență, diseminare de bune practici și consolidarea eforturilor comune, a tuturor țărilor membre ale Parteneriatului, dar și cu sprijinul Uniunii Europene, astfel încât și domeniul culturii din Republica Moldova să devină unul competitiv, care să suscite interesul larg al publicului, dar și al forțelor guvernamentale.

Ce le doriți moldovenilor în această perioadă a sărbătorilor naționale?

Cu ocazia celor 25 de ani de la declararea independeţei Republicii Moldova, aduc în dar cele mai frumoase urări de bine, sănătate, fericire. Să ne mîndrim cu faptul că suntem un stat independent şi suveran. Să avem încredere în propriile forţe, pentru a făuri un viitor pentru generaţiile următoare. Să ne păstram tradiţiile şi valorile pentru care au luptat strămoşii noştri.

Să ne trăieşti Moldovă dragă!

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.