De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Cantonul Graubunde din sud-estul Elveţiei, este patria romanşilor. Vă întrebaţi cine sunt romanşii? Sunt nişte „fraţi mai mici” ai românilor, cum le spunea Nicolae Iorga. Marele istoric îi socotea înrudiţi cu traco-ilirii, dar şi cu celţii, de la care au moştenit un fond de cuvinte prezente şi în limba noastră. Sunt circa 60.000 de elveţieni care îşi spun cu mândrie romanşi.
Cândva, ţara lor, aşezata la aproape 4000 de metri înălţime, se numea Retia. Azi se numeşte Engadin şi se află în cantonul elveţian Graubunde. Cu toate că limba lor a fost recunoscută abia în 1938, după lupte grele şi îndelungate, ca cea de-a patra limbă naţionala, ea este, de fapt, singurul grai născut şi vorbit pe actualul teritoriu elveţian (germana, franceza şi italiana fiind limbi de împrumut, aduse de peste munţi).
Istoricul Nicolae Iorga în cartea sa "Paralelisme romano-helvetice" sublinia faptul că: „Între noi (românii), care ne întindem pe amândouă malurile Tisei (…) şi între ceea ce au rămas ei (romanşii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singură pânză de rasă influenţată de romani, o singură limbă, cuprinzând elemente sufleteşti dominante ale marelui popor ieşit din vechea rasă ilirico-tracă şi din Roma străbună…"
De această unitate lingvistică ne vorbesc însăşi toponimele romanşilor, denumirile de localităţi, cum ar fi Pashun Craista – Creasta Păşunilor sau Valchava – Vâlceaua. Întreaga regiune aduce aminte de Carpaţii României şi de locuitorii acestora prin însăşi felul lor de a fi şi traiul pe care îl duc. Fiecare gospodărie romanşă are în faţa porţii câte o laiţă pe care stau localnicii şi pun „ţara la cale”.
Unitatea romanşilor este una asemănătoare cu a românilor. Vecinii nu numai că se cunosc între ei dar merg în ospeţie unul la altul, fără preîntâmpinare, ceea ce în restul Elveţiei nu se face. Un proverb romans spune: „Un bun vashin vala pu co un paraint”, adică „un bun vecin valorează mai mult decât o rudă".
Paralelismul dintre cele două civilizaţii o face şi un mare istoric elveţian care spune: „Da, se poate vorbi de un paralelism între noi şi voi. Aici au fost colonizaţi retii, la voi dacii. Iar între reti şi daci exista multe asemănări. Limbile s-au conservat atât de bine, pentru că şi noi şi voi am trăit atâta amar de vreme izolaţi: noi, într-o mare germanică, voi, într-o mare slavă.”
Şi iată aşa Alpii şi Carpaţii se leagă pentru vecie printr-un fir de roşu de sânge care nu poate fi rupt sau tăiat.
