Pe Marian Furnică l-am prins cât era în vacanță în Moldova. M-a încântat să-l aud povestind cu atâta entuziasm despre balet și fotografie dintr-o bucătărie din Chișinău. Are două luni de vacanță, timp în care ia pauză totală de la dans. Îi place ca toamna, când revine la Baletul de Stat din Viena, să intre în studio de parcă ar fi prima dată, cu mintea proaspătă, corpul odihnit și dor de dans. „Am emoții, e ca atunci când revii la întâi septembrie după vacanța de vară, te așezi în bancă, revezi colegii…”, povestește Marian.
Dansul a făcut dintotdeauna parte din familia Furnică. Bunicul său, Ion Furnică, Artist Emerit, a făcut parte din Ansamblul „Joc”, la fel ca mama sa – Svetlana Furnică. Împreună cu fratele lui geamăn, Marian a început să danseze de la vârsta 6 ani. După ce au făcut dansuri la Codreanca, la 10 ani au intrat la Colegiul Național de Coregrafie, clasa de balet. De atunci, dansul s-a transformat în ocupație de bază.
Școala de balet din Viena
La 16 ani, Marian a fost acceptat ca bursier la Școala de Balet a Operei de Stat din Viena, una dintre cele mai importante școli de dans din lume, iar de oraș s-a îndrăgostit de cum a ajuns. Chiar dacă și acum se simte uneori ca un auslander (străin), acest lucru nu-l mai deranjează și mereu e bucuros când are ocazia să povestească străinilor despre Moldova.
Din 2012, face parte din compania Baletului de Stat din Viena. Marian își amintește că atunci când era în școală, a văzut spectacolul „Max și Moritz” și visa să danseze și el cândva în acest spectacol. A fost încântat să fie distribuit în rolul lui Max chiar de cum a ajuns în companie.
Corpul meu – templul meu
În spatele grației și ușurinței pe care o vedem pe scenă stă extrem de multă muncă și disciplină. Dansatorii companiei lucrează de luni până vineri, de la 10 la 17:30, iar dimineața începe cu o oră obligatorie de dans clasic. Dacă are un rol mai dificil, se întâmplă să lucreze și în weekend.
„Eu mi-am dedicat corpul baletului. Când faci balet, ca să poți să dansezi astfel încât să pară totul ușor și plastic, corpul trebuie antrenat într-un mod special, antrenezi mușchi pe care nu-i folosești zilnic sau în alte sporturi.”
Și pentru a fi în cea mai bună formă, Marian echilibrează antrenamentul cu un un stil de viață sănătos. Își gătește singur doar mâncare sănătoasă, se odihnește 8 ore în fiecare noapte, încearcă să nu se expună la riscuri de accidentare – nu patinează, nu face alte sporturi. În plus, e foarte atent la nevoile și limitele corpului – dacă are dureri, preferă să ia o pauză de câteva zile în loc să forțeze și să fie nevoit să ia o pauză lungă mai târziu.
„Am investit mult, dar am primit mult înapoi. Îmi place enorm dansul, procesul în sine. Sunt foarte recunoscător dansului pentru viața pe care o am – trăiesc în Viena, într-un oraș incredibil, într-un teatru incredibil.”
Marian a dansat pe multe dintre marile scene de balet ale lumii și e obișnuit cu o varietate de reacții din partea publicului. Cei mai critici sunt spectatorii care vin la Baletul de Stat din Viena – mulți dintre ei vin la balet în mod regulat, sunt obișnuiți cu spectacolele foarte bune, iar asta menține niște standarde înalte pentru companie.
Japonia au fost o experiență unică pentru el. „După spectacolele noastre din Viena, de obicei, sunt cam o sută de persoane care așteaptă afară să ia autografe și să facă poze. În Japonia, cam tot publicul a rămas afară, ne-au aplaudat în picioare, voiau să facă poze cu toată lumea. A fost incredibil!”, își amintește Marian.
Totuși, indiferent unde dansează, el primește o satisfacție enormă atunci când transmite emoții, când vede un public care iese transformat după spectacol.
Pandemia însă a temperat din dozele de emoții frumoase. Din martie 2020 până în aprilie 2021, teatrul nu a avut spectacole, însă balerinii au repetat în fiecare zi. Își făceau teste Covid zilnic și lucrau cu măști. Repetau spectacole conform stagiunii, însă pe majoritatea nu apucau să le joace din cauza restricțiilor. Au avut spectacole cu public abia la sfârșitul stagiunii, în mai și iunie 2021. „Am avut primul spectacol după 5-6 luni în care nu am dansat în fața publicului. Și atunci când am primit aplauzele, cu toții ne-am dat seama că pentru asta dansăm”, povestește Marian.
Fotografia – o nouă pasiune
Cariera de dansator e scurtă, până pe la 40 de ani. În plus, există riscul de accidentare și se poate termina oricând. Totuși, dansatorii se gândesc și la ce-o să facă după ce se încheie cariera în balet. Pentru Marian, răspunsul e fotografia.
A început să facă fotografii pe telefon ca să păstreze amintiri cu locuri și momente. Și pentru că avea mii de poze deja, prietena i-a dăruit un aparat foto, care să-l ajute să-și dezvolte pasiunea.
Într-o zi, a fost rugat să facă o ședință foto cu mai multe balerine, pentru că fotograful contractat nu a putut să vină, iar studioul era deja rezervat. Deși nu știa nici cum să lucreze cu luminile, a făcut câteva poze foarte bune, iar aprecierea și încurajările prietenilor l-au impulsionat să continue.
A început să dedice mai mult timp fotografiei în prima etapă a carantinei. A făcut un curs online de fotografie de modă, a început să țină ședințe foto pentru prieteni.
În fotografiile lui Marian se simte intimitatea și naturalețea care vine dintr-o relație de încredere. Pentru el este important să cunoască modelul înainte de ședința foto, ca acesta să ajungă să se simtă atât de confortabil, încât să uite că pozează.
„Îmi place să-i fac pe oameni să le placă cum arată, să nu se creadă nefotogenici.”
Recent, a fost invitat să fie model la o agenție, iar Marian le-a propus să fie fotograf. Până la urmă, a semnat un contract pentru ambele roluri, deși el vrea să facă fotografie în primul rând.
Corpul care inspiră dans
Pentru Marian, dansul e atât de special și pentru că îi place unicitatea fiecărei mișcări, fiecărui corp, fiecărui spectacol.
„Atunci când vorbim, avem voci diferite, spunem aceleași cuvinte, dar acestea sună diferit. Exact așa e și cu corpurile – fiecare e unic și se mișcă în felul său individual.”
El s-a format conform școlii rusești de balet, are colegi formați în școala franceză și în cea italiană. Fiecare spectacol are cel puțin două distribuții, adică doi dansatori care fac același rol în reprezentații diferite. Pe Marian îl fascinează felul în care exact aceeași pași, executați pe aceeași muzică, arată foarte diferit, în funcție de cine îi execută.
În prezent, Marian are norocul să lucreze cu regizorul și coregraful Martin Schlaepfer. Spre deosebire de spectacolele în care avea roluri cu coregrafii preexistente, cele pe care le face Schlaepfer au coregrafii originale, gândite pentru fiecare dansator în parte. În stagiunea următoare, Marian va avea un solo creat doar pentru el, inspirat de el. Iar această coregrafie va rămâne, dansul lui va continua să fie interpretat și de alții. Marian visează ca atunci când nu va mai dansa, peste 30-40 de ani, va veni la un spectacol de balet și va vedea cum altcineva dansează coregrafia lui. Dar până atunci, trăiește cu entuziasm fiecare clipă petrecută pe scenă.
