Chișinău / Moldova.ORG/ — Într-adevăr, margarina „modernă”, ca şi alte alimente procesate, conţine conservanţi şi coloranţi, însă este mult mai sănătoasă decât ceea ce mâncam în trecut, când nu se folosea grăsimea de palmier, ci numai uleiuri vegetale, lichide.
Transformarea acestora într-un produs solid necesită hidrogenare parţială, o reacţie chimică ce rezultă din adăugarea hidrogenului.
Uleiurile vegetale parţial hidrogenate devin parţial saturate, deci punctul de topire creşte atât de mult încât, la temperatura camerei, produsul este solid. Hidrogenarea este un procedeu mai ieftin decât cel care se foloseşte în prezent, numai că el crează acizi graşi, responsabili pentru creşterea colesterolului „rău”, LDL şi pentru scăderea nivelului de HDL, colesterolul „bun”.
Margarina fabricată prin noul procedeu, contribuie la creşterea colesterolului bun, pentru că ea conţine, în proporţie de 70% grăsimi nesaturate şi numai 30% grăsimi saturate. Ca să nu mai spunem că este bogată în omega 3 şi omega 6, acizii graşi esenţiali.
Şi astăzi se mai fabrică margarină prin hidrogenare.
Cum facem diferența dintre o margarină sănătoasă și una nocivă? Citim eticheta. Producătorii care folosesc grăsimi hidrogenate sunt obligați prin lege să specifice acest lucru pe ambalaj.
Diferenţa dintre margarină şi unt
Margarina nu se bucura de o reputatie prea bună, majoritatea consumatorilor fiind conviși că untul este mai sănătos și mai natural. De fapt, untul conține grăsimi saturate în proporție de 70%, deci mai multe decât margarina, dar și 3,5% grăsimi trans naturale provenite din biohidrogenare, un proces similar hidrogenării, dar care are loc în rumenul vacii.
Foarte important este să facem distincția între margarina tartinabilă (care se pune pe pâine) și cea pentru gătit, mai bogată în grăsimi saturate, care au punctul de topire mai înalt, special pentru a fi folosită la gătit.
Ambalajul menționează (sau ar trebui să menționeze) dacă margarina este pentru gătit, căci această varietate nu este potrivită pentru a fi consumată în stare „crudă”.
La nivel industrial (inclusiv în patiserii, restaurante fast-food), se folosește un alt tip de margarină, pe care specialiștii o numesc shortening și care are mult mai multe grăsimi saturate decât margarina tartinabilă.
