De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Frumuseţea Cheilor Olteţului sunt subliniate, chiar sporite de bijuteria arhitectonică aşezată la adăpostul stâncilor înalte.
Mănăstirea Polovragi este situată la nord-est de Târgu Jiu, România, pe şoseaua Târgu Jiu – Râmnicu Vâlcea, într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor.
Fiecare călător ce vine la mănăstire este întâmpinat de o poartă masivă de lemn sculptat, ce are inscripţionat: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”.
Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea mănăstirii Polovragi în jurul anului 1505, ctitorită fiind de Radul şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. Timp de un secol şi jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre această mănăstire. În anul 1645, satul Polovragi devine proprietatea logofătului Danciul Pârâianul, fiul lui Hamza. El a zidit pe platoul Polovragilor un locaş de cult pe temeliile celui existent deja, pentru odihnă şi reculegere sufletească iar în caz de pericol pentru refugiu şi adăpost. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab.
Biserica mănăstirii Polovragi cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este realizată în stil bizantin, înconjurată din toate părţile de chilii. Naosul si pronaosul sunt spaţioase, având practic aceeaşi mărime. Catapeteasma executată din lemn de tei, reprezintă o adevărată capodoperă a vechii sculpturi româneşti, având o bogată ornamentaţie cu împletituri florale.
Pictura bisericii este de asemenea foarte preţioasă, a fost realizată pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu între 1698-1705.
Mănăstirea dispune şi de o bogată colecţie muzeală ce cuprinde icoane pe lemn şi pe sticlă, datând din secolele XVIII-XIX, dar şi o importantă bibliotecă de carte veche, circa 3000 de volume în limbile română, slavonă, greacă.
Pe lângă toate aceste delicii arhitectonice şi istorice, mănăstirea dăruie fiecăruia, dintre cei care îşi păşesc pragul, linişte sufletească şi pace în gânduri. Pentru aceste daruri fără preţ, merită să faci o călătorie în sudul României.
