Chișinău (Moldova.ORG) — "Nu așteptați lideri. Faceți ce e de făcut singuri, fiecare în parte!" sau "Suntem toți creioane în mîna lui Dumnezeu!"… Citatele respective îi aparțin uneia dintre cele mai importante personalități din timpurile contemporane: Maica Tereza. Puțini însă știu că sfînta care a pus bazele ordinului Misionarii Carității de la Calcutta, a îngrijit bolnavii, săracii și orfanii, a avut origini românești. Totodată, măicuța a fost prima și unica personalitate din istoria României, care a primit Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1979.
Potrivit datelor oficiale, tatăl ei Nikolle, adică Nicolae, a fost aromân ( dex: persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân). Mama sa, Drana, era albaneză.
Maica Tereza s-a născut în Imperiul Otoman, la Skopje, capitala Macedoniei de azi, în anul 1910. A fost botezată cu numele de Agnes Gonxhe Bojaxhiu, adică, citit, Agneza Goncea Boiagiu. Familia Boiagiu s-a mutat în Albania, pe malul Lacului Scutari, într-o zonă locuită de un amestec de populaţie aromână, albaneză şi slavă. Nicolae Boiagiu a fost implicat în politică şi a luptat pentru formarea unei Albanii federale, în care aromânii să aibă un cuvânt important de spus. Se pare că el a murit de inimă rea în anul 1919, când a aflat, la finalul primului război mondial, faptul că oraşul Skopje a fost atribuit Iugoslaviei, nu Albaniei.
De la moartea tatălui, Maica Tereza a pierdut contactul cu rudele aromâne şi a fost crescută de rudele mamei sale în religia catolică. La vîrsta de 18 ani a decis să călugărească şi să devină misionară. La Calcutta şi-a depus primele jurămintele iar în următorii 17 ani a lucrat la St. Maryґs School din Calcutta, mai întîi ca profesoară, apoi ca directoare.
Cu ocazia unuia din periplurile sale prin Calcutta, Maica Tereza a simţit menirea divină de a ajuta oamenii sărmani. Doi ani mai tîrziu a primit permisiunea de a-şi părăsi ordinul, fără să renunţe şi la statutul de călugăriţă. În anii care au urmat, sfînta a trăit printre cei mai săraci dintre săraci, în cartierele mizere ale Calkuttei. Celebrul ei portret, apărut în revista LIFE, i-a adus apelativul de "Saint of the Gutters".
În anul 1949, Tereza a devenit cetăţean indian, iar în 1950 a înfiinţat ordinul "Misionarele Carităţii". Membrii acestui ordin trebuiau să depună jurămîntul de castitate, de sărăcie şi de obedienţă. Acest ordin a fost recunoscut ulterior de către Papă, intrînd în subordinea acestuia. Tereza se ocupa în cadrul ordinului mai ales de muribunzi, orfani şi bolnavi. Papa Ioan-Paul al II-lea a sprijinit-o constant pe Maica Tereza, iar la moartea ei a început procedurile pentru beatificare. În prezent, în cele peste 200 de aşezăminte înfiinţate de ordinul călugăresc creat de Sfânta Tereza de Calcutta sunt asistate circa un milion de persoane.
Agnes Gonxhe Bojaxhiu a primit un număr impresionant de premii pentru activităţile sale altruiste. Cel mai important dintre acesta a fost, cu siguranţă, Premiul Nobel pentru Pace, primit în anul 1979.
În ceea ce priveşte educaţia medicală deseori improprie a colaboratorilor săi, Maica Tereza obişnuia să spună că "nu succesul, ci credinţa nealterată este importantă." Chiar dacă munca sa a fost apreciată şi recunoscută la nivel mondial, atitudinea ei conservatoare a fost uneori criticată. Astfel, ea vedea în politica practicată în domeniul avorturilor în multe ţări "cea mai mare ameninţare pentru pacea din lume". Atunci cînd s-a pus problema, în Irlanda, legalizării divorţurilor, Maica Tereza a chemat irlandezii să dea un vot negativ.
În România, Maica Tereza a venit de două ori, prima dată în anul 1990, când ordinul Misionarii Carităţii a deschis un orfelinat în Bacău, apoi a revenit în anul 1992. Cu aceste prilejuri, ea a pomenit despre originile sale româneşti.
La cîteva zile după moartea prinţesei Diana, pe care o regretase profund, la 5 septembrie 1997 a murit şi Maica Tereza. Ea a fost înmormîntată la Calcutta, la funeraliile sale participînd foarte multe persoane, venite din toate colţurile lumii.
Maica Tereza rămîne unul dintre principalii apostoli ai vremurilor moderne. Totodată este simbolul revendicat de mai multe culturi din Balcani: de cea turcă, de cea macedoneană, de cea albaneză şi de cea română. Însă dimensiunile personalităţii sale sunt universale, pentru că ea este considerată un model pentru întreaga societate contemporană.
