Connect with us

Opinii

Mă declar un militant al feminismului

Publicat

pe

Inițial trebuia să scriu o recenzie pentru cartea „Pe lumea asta sunt femei” semnată de istoricul Iurie Colesnic. Un titlu care, indirect, ne sugerează că femeile cu greu și-au găsit un rol în istorie. De atlfel, cartea este o compilație de istorioare „inspiraționale” despre femei de succes. Însă succesul acestora, care presupune un rol activ în istoria umanității, e de ordinul excepțiilor. În mare parte, excepții pe criterii de clasă. În introducere, femeia este comparată cu „a opta minune a lumii”, „un mister” sau „o cloșcă în jurul căreia se învârt puii”. Eu nu sunt adeptul unei asemenea abordări a femeii. Consider că femeia trebuie percepută în primul rând ca om și apoi ca un element „complementar” al bărbatului prin roluri ca mamă, iubită sau soție. Și nu îmi pare nimic misterios în modul ei de manifestare. Pentru a-mi argumenta punctul de vedere, propun o mică incursiune în istoria dezvoltării relațiilor umane.

Istoria umanității este, per general, un mix de ascensiuni și regrese. O luptă nu atât între ce-i bine și ce-i rău sau ce-i firesc sau nefiresc, cât o luptă între două sau mai multe „adevăruri”. O luptă antitetică din care mereu rezultă o sinteză care îmbină elementele comune dintr-un pluralism de abordări. Am spune că un nucleu al acestei lupte ar fi „Natura Umană”. Progresul umanității a depins mereu de acest concept sau, mai bine spus, de reconceptualizarea continuă a acestuia. Cu cât mai mult ne-am îndepărtat de conceptul inițial, de natura noastră animalică și discursul speculativ, cu atât mai rapid am accelerat procesele de eliberare a individului și formare a ceea ce e acceptat pe larg ca Civilizație.

Încă din Antichitate, filosofi ca Socrate, Platon sau Aristotel au încercat să pună temelie unui discurs emancipat de misticism. Un discurs cât mai apropiat de ceea ce am putea numi „cunoaștere adevărată”, un lucru care ulterior va deveni și se va numi știință. Încă de atunci au existat tentative de a construi un discurs rațional cât mai puțin distorsionat de percepția individuală.

Apoi a urmat „Marea Stagnare”, alimentată de invaziile barbare și dogmele creștinismului. Inițial, o religie a săracilor și renegaților. Ulterior, odată cu instituționalizarea acesteia, un adevărat instrument ideologic, prin care suveranii își confereau statutul de „unși ai lui Dumnezeu” – aleși divini cu manifestații despotice îndreptățite de proviniența lor divină. Voia Domnului, a unui Mare Celălalt, putea justifica orice. Iar întruchiparea acesteia era nimeni altcineva decât Suveranul.

Au trecut secole până cursul omenirii a pornit-o pe o cale mai „rațională”. Acest lucru se datorează Umanismului și Iluminismului. Umanismul, pentru că a readus Omul în centrul discuției. Omul a devenit nu doar un mijloc, ci și un scop al progresului. Iar Iluminismul pentru că a pus, din nou, în prim-plan Rațiunea. Poporul s-a ridicat împotriva tutelei unei autorități deplasate, îndepărtate total de nevoile acestuia. Tăierea capului regelui Ludovic al XVI-lea a pus capătul „vechii orânduiri”. Omul obține statutul de Cetățean, ceea ce presupune anumite drepturi și obligațiuni civile.

Odată cu iluminismul, accelerează procesele de industrializare și dezvoltare științifică. În mare parte, datorită acestor factori, secolul XXI este mai prielnic traiului uman decât secolele care l-au precedat. Factori importanți, dar nu singurii. Odată cu obținerea drepturilor civile, vocea maselor a devenit treptat un punct de reper pentru clasele dominante. Poporul a obținut treptat, de cele mai deseori, cu sila, ceea ce cunoaștem azi ca drepturi sociale. Cum ar fi dreptul muncii sau drepturile la asigurări și asistență sociale. Cu alte cuvinte, o reglementare a activității statale întru crearea unui mediu favorabil pentru cetățenii care își vând timpul și energia în folosul statului.

Cu alte cuvinte, istoria poate fi caracterizată ca o luptă mare și continuă între clase – clasa dominantă, care și-a impus mereu propriul confort ca pe o necesitate universal valabilă și clasa opresată, care a căutat mereu noi moduri de expresie, un areal mai mare de opțiuni și îmbunătățirea condițiilor de viață.

Una din aceste categorii opresate sunt femeile, adică mai mult de jumătatea populației globului pământesc. Dacă pentru bărbat opresiunea se limitează, în mare parte, la relațiile de producție dictate de regulile de piață și politica statului în care se află, atunci femeia este supusă încă unei relații de constrângeri, cea în raport cu bărbatul, atât în interiorul, cât și înafara familiei.

Condițiile la care sunt supuse azi femeile sunt mult mai favorabile ca înainte, acestora fiindu-le asigurate drepturi egale. Totuși, acestea se confruntă cu probleme ca:

– abuzurile sexuale acasă și la serviciu;

– presiunea psihologică din partea bărbatului și a societății pentru tentativele de emancipare de rolul de casnică sau soție;

– tot felul de deșeuri ideologice care alimentează percepția maselor cu imaginea unei femei slabe, firave, un sumpliment al bărbatului, o parte „complimentară” a acestuia.

Cu alte cuvinte, chiar dacă avem drepturi egale, femeia încă nu și-a devenit propriul reper. Femeia este mereu condamnată a se compara cu bărbatul. Aparent, un cerc vicios fără scăpare, în care singurile opțiuni prezentate sunt: recunoașterea propriei feminități sau masculinizarea. Ambele variante sunt instrumentalizate împotriva femeilor. Prima, pentru că femeia admite diferențele de gen. A doua, pentru că femeile și-ar dori să fie „bărbați”, că s-ar comporta ca niște „bărbați castrați” în căutarea membrului pierdut.

Într-o lume construită de bărbați, dat fiind faptul că femeii i-a fost restricționat un rol activ în societate, o lume a cărei nucleuri discursive au fost mereu luptele pentru putere și posesiuni, femeia este impusă a prelua un rol masculinizat, care presupune un joc după niște reguli primitive necaracteristice omului contemporan. Niște reguli care presupun o concurență acerbă între genuri. O concurență în care una dintre părți este din start favorizată.

Totuși, problemele principale cu care se confruntă societatea contemporană nu sunt nici de departe „masculinizarea femeii” sau „feminizarea bărbatului”. Nu atâta timp cât există o luptă dirijată de elitele politice pentru a ne dezbina și angaja pe toți într-o luptă după comodități. Comodități ca: un loc de muncă care să ne permită un trai decent, hrana, accesul la apă potabilă sau un acoperiș deasupra capului. Niște comodități care, din motive evidente, întârzie a deveni niște necesități garantate de asistența socială.

Principalul factor care împiedică progresul umanității este profitul unora pe munca altora. Iar cum ne arată statisticile, banii, care presupun și puterea de decizie, sunt concentrați în mâinile unui grup restrâns de oameni. Munca poate fi cu greu catalogată drept un criteriu al îmbogățirii. Mitul, conform căruia „cine muncește – are”, este departe de a fi unul real. Chiar și comoditățile sunt segmentate după criterii „cenzitare”.

În timp ce la televizor se promovează intensiv un mod de viață sănătos și o alimentație corectă, cetățeanul simplu este nevoit să-și dozeze o astfel de alimentație după puterile financiare disponibile. La ce salarii mizere au cetățenii din Republica Moldova, este evident că masele vor opta, din când în când, pentru produse ieftine și necalitative. Un factor care ne influențează direct sănătatea și capacitatea de muncă.

În spațiul academic și mediatic, sunt promovate o mulțime de oportunități de afirmare ca personalitate, o carieră de succes și o viață colorată. Ceea ce obținem, însă, sunt opțiuni limitate, dictate de piață. Suntem nevoiți să ne vindem, să ne formăm un ambalaj atractiv, iar activitatea noastră se rezumă la mila celor care oferă granturi. Dacă nu suntem de acord cu aceste condiții, ne putem „regăsi” într-o altă țară, mai ales că o bună parte deținem pașapoarte românești. Cu atât mai bine, pentru că vom trimite bani acasă.

Mulți ar crede că vreau să distrag atenția de la problemele cu care se confruntă femeile zi de zi, eclipsându-le cu probleme care se confruntă întreaga societate. Însă nu acesta este scopul meu. Ceea ce vreau să afirm este că toate aceste probleme sunt rezolvabile doar prin colaborarea dintre femei și bărbați. Resurse și mijloace există, ceea ce lipsește este intenția elitei politice, care acum mai are o problemă pe cap, pregătirea pentru alegeri.

Ce ar presupune o astfel de colaborare? Pentru început, stabilirea unui discurs comun. Un discurs care să garanteze mai multe opțiuni de manifestare, în care fiecare membru al societății să-și poată regăsi un rol. Un discurs care să includă diversitatea de gen, rasă, naționalitate sau meserie. Fiecare are un rol și acesta trebuie respectat.

Din acest motiv, eu susțin cauza femeilor. Mă declar un militant al feminismului. Militez nu atât pentru egalitate între genuri, cât pentru accepțiunea diferențelor, întru elaborarea unui discurs comun. Militez pentru un discurs care să ajute femeile să-și regăsească propriul reper, să se manifeste ca individualități active ale societății, fără a fi întâmpinate de pornirile libidinoase și represive ale bărbaților. Militez, totodată, pentru abolirea competiției acerbe și inumane pentru niște iluzii alimentate de interesele celor care dețin puterea și vor să o păstreze în formatul actual.

Prin luptă, oamenii au obținut drepuri civile și sociale. Prin luptă, oamenii au dat jos regimuri. E timpul să cerem o reformatare a relațiilor de distribuire a puterii întru garantare unui rol activ pentru fiecare cetățean, indiferent de gen, rasă, naționalitate sau meserie.

Să luptăm împreună pentru depășirea condițiilor de coteț, în care bărbatul se manifestă ca un cocoș, iar femeia ca o cloșcă. Condiții care, într-un final, ne asigură doar retezarea capetelor. Retezate de cei care ne-au promis a ne îngriji. Să curățim împreună politicul și să-l instrumentalizăm în folosul cetățenilor! Atât.

loading...

Externe

Sondaj / La 30 de ani de la comunism, Europa de Est este împărțită la capitolul democrație

Publicat

pe

PE SCURT

După treizeci de ani, puțini oameni din fostul bloc estic din Europa regretă schimbarea monumentală politică, socială și economică dezlănțuită de căderea comunismului – dar, în același timp, puțini sunt mulțumiți de modul în care stau lucrurile acum și mulți își fac griji pentru viitor, scrie theguardian.com

PE LUNG

Un sondaj al Centrului de Cercetare Pew realizat în 17 țări, inclusiv 14 state membre ale UE, a constatat că, deși majoritatea oamenilor din Europa Centrală și de Est au acceptat în general democrația și economia de piață, opiniile lor diferă de la o țară la alta.

Până la 85% dintre oamenii au aprobat schimbarea în Polonia, estul Germaniei și Cehia.  Mai puțin de 55% au aprobat schimbarea în Bulgaria, Ucraina și Rusia. Aceasta a reflectat în general percepții foarte diferite despre cum au evoluat țările, în mod individual, de la evenimentele importante din 1989-1991. Atunci a fost un val de optimism peste Europa, când zidurile și regimurile au căzut, formând societăți și piețe mai deschise, au spus autorii sondajului.

Majoritatea polonezilor, cehilor și lituanienilor și mai mult de 40% din maghiari și slovaci, de exemplu, au spus că se simt că majoritatea oamenilor din țările lor sunt mai bine decât 30 de ani în urmă; în Rusia, Ucraina și Bulgaria, mai mult de jumătate au simțit că lucrurile s-au agravat.

Întrebați cum au crezut că țările lor au avansat, cei din Europa Centrală și de Est au fost cei mai pozitivi în ceea ce privește educația (65%), nivelul de trai (61%) și mândria națională (58%). Ei au fost mai puțin fericiți de lege și ordine (44%) și de valorile familiei (41%), iar o majoritate (53%) a declarat că asistența medicală s-a agravat în perioada post-comunistă.

Dar, în toate fostele națiuni comuniste intervievate, oamenii erau „în mare parte pesimiști în ceea ce privește funcționarea sistemului politic și despre probleme economice specifice, cum ar fi locurile de muncă și inegalitatea”, au spus autorii sondajului.

Națiunile din Europa Centrală și de Est care s-au alăturat UE au apreciat în general instituția și au considerat că a fost bună pentru țările lor. Sondajul a constatat, cu cele mai mari calificative de aprobare, mai mult de 80%, au fost date de fostele state comuniste din Polonia și Lituania.

În două care nu s-au alăturat, Rusia și Ucraina, situația arăta foarte diferit, au spus autorii. „Aceștia aprobă mai puțin trecerea la democrație și capitalism, mai puțin susțin principiile democratice specifice și sunt mai puțin mulțumiți de viața lor”, au spus ei.

Sondajul a dezvăluit, de asemenea, o scindare puternică est-vest în ceea ce privește atitudinile față de unele subiecte sociale. Europenii occidentali au exprimat opinii mult mai progresiste: 94% dintre suedezi și 89% dintre spanioli au declarat că homosexualitatea trebuie să fie acceptată de societate, iar împotrivă au fsot 28% dintre lituanieni și 14% dintre ucraineni.

Sondajul a descoperit diferențe majore între Germania de est și vest, germanii estici fiind mai puțin satisfăcuți de direcția de ansamblu a țării lor și de modul în care funcționează democrația decât cei din vest.

loading...

Citește mai departe

Alegeri

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru grădinițe

Publicat

pe

De către

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este „Soluții mici pentru probleme mari!”. Vreau un oraș curat, prietenos pietonilor, bicicliștilor, fără câini vagabonzi, ambuteiaje și cu drumuri calitative. Voi încerca să demonstrez prin exemple concrete soluții la problemele care fac viața grea locuitorilor capitalei. Problemele cu care ne confruntăm au fost soluționate de ani buni în orașe mari ale lumii, iar ceea ce îmi propun este să aplicăm și să adaptăm acestea soluții la realitățile noastre. Așadar, prin intermediul meu, echipa Moldova.ORG și-a propus să creeze spațiu pentru dezbatere asupra soluțiilor candidaților la funcția de primar al capitalei.

Enlarge

candidat

Ilustrații de irina cleșcenco

Una din probleme cronice ale capitalei sunt instituțiile preșcolare. „Etapa grădiniței” constituie un adevărat test de rezistență pentru nervii tinerilor părinți din capitală care inițial încearcă cu disperare să-și înscrie copiii în grădinițe (de dorit în cea din apropierea casei, dacă sunt locuri libere), iar după aceasta tresar la fiecare informație apărută în spațiul public despre calitatea necorespunzătoare a alimentației în instituțiile preșcolare sau despre educatorii care strigă la cei mici. Desigur, nu se poate de trecut cu vederea și plățile informale, care în mod delicat și „benevol” sunt colectate de la părinții, care scrâșnesc din dinți dar dau banii numai „ca să fie bine”.

Situația actuală

În mun. Chișinău, în prezent, funcționează 160 de instituții de educație timpurie unde sunt înscriși în mediu câte 237 copii. În majoritatea IET-urilor se constată supra-ocuparea grupelor de copii înscriși, fiind înregistrată o rată de ocupare de aproximativ 108%. Pentru comparație, rata de ocupare în alte zone ale țării este de 88%. Astfel, în majoritatea grupelor sunt înscriși 24-28 de copii/grupă, în situația în care potrivit Regulamentului sanitar pentru instituțiile de educație timpurie standardul de ocupare a în grupele creșe este de 15 copii/grupă, iar în grupele preșcolare – 20 copii/grupă. Mai mult, autoritățile municipale au recunoscut că în oraș nu ajung peste 3 000 locuri în grădinițe. În unele cazuri, copiii stau și câte 40 în grupă. Nu există suficiente grupe-creșă, iar mamele nu se pot încadra liniștit în câmpul de muncă, oricând ar dori ele și ar fi decizia lor.

Grădinițele în Europa. Exemplu Olandei

Unul din cel mai progresiv și demonstrat în timp ca eficient sistem preșcolar este implementat în Olanda. Principalul atu al grădinițelor olandeze – ele sunt multe și părinții au întotdeauna posibilitatea de a alege în funcție de condiții, locație și buget. Desigur unele particularități ale grădinițelor din Olanda, cum ar fi înscrierea în creșe a bebelușilor de la doar trei luni sau lipsa unor mese calde, ar putea stârni mirarea în rândul concitadinilor noștri, dar practica a demonstrat că sistemul este unul funcțional și eficient.

Așadar, în Olanda concediul de maternitate plătit este de doar 3 luni, astfel încât majoritatea mămicilor preferă să-și dea copii la creșe măcar pentru câteva ore. Grădinițele acceptă bebelușii deja de la vârsta de trei luni. Unele grădinițe au grupe separate pentru bebeluși (de la 0 la 2 ani) și copii (de la 2 la 4 ani), dar există și grupe în care toți copiii, de orice vârstă, sunt împreună. Grupele sunt de obicei mici – de 8-12 persoane. În fiecare grupă sunt două educatoare. Când bebelușii cresc și pot să meargă singuri, ei trec din grupele de creșă la grădiniță. De obicei, vârsta de grădiniță este de la un an și jumătate la patru ani. Iar la patru ani (da, da, de la patru ani) copiii olandezi merg deja la școală.

Cel mai răspândit sistem de grădiniță în Olanda este kinderdagverblijf. Aici este locul în care copilul este îngrijit, fără însă niciun program de pregătire specific. Este locul unde se încearcă să se creeze o atmosferă cât mai aproape de cea de casă. Grădinița este convenabilă prin faptul că un copil poate fi lăsat aici de dimineață până seara. Dacă ambii părinți lucrează, statul plătește parțial pentru costurile grădiniței.

Există, de asemenea, grădinițe la domiciliu – gastoudere. Aceste grădinițe sunt organizate de persoane care au urmat cursuri speciale, au susținut examene, iar casa lor îndeplinește toate cerințele. De obicei, este vorba despre o bonă care are grijă de 5-6 copii acasă. Și în acest caz,  statul plătește parțial costurile dacă ambii părinți lucrează.

Grădinițele din Olanda folosesc un sistem electronic de înregistrare a copiilor. Pe parcursul zilei, educatorii completează informațiile despre profilul copilului pentru ziua respectivă: când mănâncă, doarme, se plimbă, când se schimbă scutecele. La sfârșitul zilei, datele sunt raportate părinților. Toate informațiile pot fi vizualizate prin Internet. Un detaliu interesant este că, în multe grădinițe, copiii nu sunt alimentați cu mese calde – în timpul zilei ei mănâncă doar sandwich-uri, fructe, iaurturi și alte gustări. Bebelușii desigur sunt alimentați din sticle, conform programului obișnuit. Pentru olandezi înșiși, aceasta nu este o mare problemă – încă din copilărie s-au obișnuit cu sandwich-uri la prânz și cu mese „fierbinți” la cină. Un alt amănunt, în grădinițe somnul de amiază nu este obligatoriu, iar de copilul nu vrea să doarmă, educatorul nu îl va forța.

De la vârsta de doi ani, copiii încep să fie pregătiți treptat pentru școală. Copiilor li se dezvoltă abilitățile și nu se pune accent pe însușirea informațiilor. Prioritatea este ca cei mici să vrea și să poată învăța: ei stau într-un cerc, ascultă, răspund și pun întrebări. Desigur, culorile, formele, comparațiile, numărarea – se învață și toate acestea, dar nu se pune accent pe acest lucru.

Cât costă grădinița în Olanda?

În Amsterdam, în medie, plata pentru grădiniță poate varia de la 1300 la 1700 de euro pe lună, dacă este vorba despre 4-5 zile pe săptămână pentru o zi întreagă (prețul pentru oră pornește de la 7 €). „E foarte scump”, vor spune mulți și poate vor avea dreptate, dacă nu ar fi un singur lucru: în cazul în care ambii părinți lucrează (sau studiază), statul compensează o parte substanțială a costurilor grădiniței. Suma compensației (în olandeză se numește kinderopvangtoeslag) depinde direct de venitul total al familiei. De exemplu, dacă ambii părinți primesc un venit mediu conform standardelor locale, atunci statul va acoperi aproximativ 60% din costul grădiniței, iar dacă finanțele părinții sunt reduse, atunci compensațiile vor constitui mai mult de 80%. Pentru cei ale căror salarii sunt semnificativ mai mari decât media, acest beneficiu, desigur, nu va fi atât de mare (aproximativ de 40% din cost), dar aceasta este esența „capitalismului-socialismului” olandez – de a oferi oamenilor cele mai egale oportunități, ajustate la veniturile lor.

Ce soluții propun candidații la funcția de primar al capitalei?


„Vor fi date în exploatare 20 de grădinițe noi. Vor fi deschise 100 de grupe noi în instituțiile preșcolare. Vor fi create grupe de creșă. Vor fi deschise grupe cu program prelungit. Va fi perfecționat sistemul de înregistrare on-line în grădinițe. Va fi asigurată alimentarea calitativă a copiilor în instituțiile de învățământ preșcolar și școlar. Vor fi livrate în școli laboratoare moderne și
echipamente sportive. Va fi extinsă și modernizată rețeaua cercurilor și secțiilor sportive, centrelor de dezvoltare. Niciun copil nu va fi lăsat în stradă”.


„Avem problemă cu instituționalizarea copiilor și în cele din urmă de rezolvat problema grădinițelor. Mamele așteaptă câte 2-3 ani ca să fie luați copiii în instituția respectivă. Am propus ca să fie identificate acele grădinițe, unde ar putea fi construite anexe modulare. Prin această experiență au trecut statele Baltice și în cele din urmă au rezolvat problema cu locurile în grădinițe. Al doilea moment, sunt de părere că în aceste anexe modulare să fie amplasate săli de sport, de cultură, inclusiv dacă este posibil și unele grupe. Iar atunci  când vor fi aceste anexe modulare, se va putea revizui și din punct de vedere structural și estetic grădinițele respective. Astfel, cu investiții minime s-ar putea obține dividente maxime”.


„Problema cu grădinițele au existat și în orașul Orhei. Acolo, unde am avut posibilitate, am finalizat și extins construcția grădinițelor și astfel au fost edificate noi blocuri. Astfel, probleme cu locurile în grădinițe nu există. Trebuie de mers pe această cale. Unde există posibilitate,  trebuie extinse actualele grădinițe de copii, iar dacă nu există această posibilitate – sunt  obiective, hai să le zicem. părăsite. Acestea au fost privatizate, iar noii proprietari nu au bani să le reconstruiască, din această cauză imaginea urbanistică este afectată de aceste obiective. Noi avem o propunere: ca membrii consiliului municipal să adopte o decizie prin care dacă noul proprietar nu este în stare să întrețină aceste clădiri, acestea să fie răscumpărate de autoritățile publice locale. Iar aceste clădiri ar putea eventual în viitor să devină grădinițe de copii. Aceasta se referă și la monumente de arhitectură. Noi, desigur, am putea opta și pentru o altă variantă. De exemplu, de a evacua din centrul capitalei gara auto centrală și de a ridica în locul acesteia chiar două grădinițe de copii, pentru că anume în centrul orașului este înregistrată cea mai mare criză de locuri în grădinițe”.


„Grădinițele au nevoie de investiții foarte mari, acești bani pot fi accesați doar din finanțări străine, cu condiția că bugetului municipal îi sunt lăsate de către Guvern sursele proprii și nu sunt luate la bugetul de stat. Transparentizarea procesului de alimentare a copiilor în grădinițe și supravegherea acestui proces îndeaproape”.


„Creșterea numărului de locuri în grădinițe este o prioritate. Ne propunem acoperirea necesităților de locuri în grădinițe prin reîntoarcerea și deschiderea grădinițelor închise. La fel vom promova construcția obligatorie a noi grădinițe în cadrul complexurilor locative nou-construite, în cadrul unor parteneriate public-private cu companiile de construcții. De asemenea,
propunem introducerea clasei „zero” în școlile primare din oraș pentru a transfera grupele pregătitoare de la grădinițe în școli. Acest lucru va putea crea condiții pentru organizarea de grupe-creșă în grădinițe. Pentru școlile din Chișinău vom promova un program municipal de renovare și dotare a sălilor de studii și a sălilor și terenurilor de sport. Pentru deplasarea elevilor la școală în siguranță, propunem organizarea rutelor de autobuze școlare care vor transporta elevii din sectoare spre școlile și liceele din centrul orașului. Iar în preajma fiecărei școli propunem organizarea zonelor de îmbarcare și debarcare a copiilor aduși de către părinți cu automobilul”.


„Am încredere în colegii de la „Părinții solidari” care spun că e-grădinița nu lucrează așa cum trebuie și că a rămas corupție în acest domeniu. Noi trebuie să facem acolo regulă ca să înțelegem, care trebuie să fie mecanismul de eliminare a problemelor. Desigur că avem nevoie de investiții în acest domeniu. Dacă va fi o monitorizare mai strictă a gestionării banii, atunci vor fi și alocări în acest domeniu”.


„Din cauză că nu avem planul general de dezvoltare a orașului, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că Primăria este mult mai coruptă decât ne-am dori, construcția marilor complexe locative nu a prevăzut o abordare mai vizionară și nu s-a luat în calcul și celelalte elemente de infrastructură, inclusiv grădinițe și școli, conectarea la canalizare și apă. Grădinițele trebuie construite, însă problema este una mai largă, pentru că pornim de la partea de școlarizare, a educatorilor, partea de alimentare. Orașul este un organism care trebuie dezvoltat în perspectiva în care să asigure necesitățile oamenilor, nu doar a companiilor private care vor să realizeze un profit imediat și Primăria trebuie să fie responsabilă de planul de dezvoltare a orașului și să stabilească zonele în care orașul trebuie să se dezvolte”.


„Este o problemă complexă. Noi dacă ne dorim o creștere economică ,trebuie să creăm condiții ca lucrătorii, cei care muncesc, să aibă unde își lăsa copilul. Deci ne propunem ca grădinițele care sunt să fie menținute și reparate, dar în fiecare an să construim încă cel puțin în fiecare sector câte o grădiniță în funcție de necesitate. Sigur este necesară o analiză amplă a necesității grădinițelor. De unde bani? Din bugetul primăriei. Îndată ce vom stopa corupția și vom eficientiza alocările bugetare, atunci din buget vor putea fi alocați banii necesari pentru grădinițe. Să nu uităm că peste 50 la sută din bugetul Primăriei sunt alocate pentru procese educaționale. Dar sunt gestionate destul de prost. În al doilea rând, avem o colaborare bună cu România, care susține reparația grădinițelor și, desigur, proiecte investiționale în construcția grădinițelor”.


„Proiectul nostru pentru Chișinău prevede în mod transparent și foarte asumat investiții serioase în educație. Orașul Cluj Napoca este la acest aspect foarte reprezentativ. Vom renova grădinițele, vom face studii de impact și vom ajunge la construcția de noi grădinițe și creșe, acolo unde sunt nevoie de ele. Vom aduce pentru acest proiect bani și din România. Ați văzut că pentru reparația grădinițelor au fost alocați foarte mulți bani din România. Din păcate panglicele le-au tot tăiat ba Dodon, ba Plahotniuc. Nu se va mai întâmpla acest lucru. Cei care vor administra acest domeniu, vor fi oameni profesioniști, oamenii orașului vor putea constata că putem munci serios”.


„După mine, femeile ar trebui să fie casnice, iar bărbații să câștige. dar în același timp la noi este egalitate în drepturi. Și eu sunt pentru aceea ca femeile care vor să lucreze, să se realizeze trebuie să aibă posibilitățile respective. Muți sunt nevoiți să stea acasă până la trei și mai mulți ani din motive că nu sunt locuri în grădinițe. Și eu o să optez neapărat pentru creșe. Nu pentru că vreau să le scot pe mămici la lucru, dar pentru că sunt cazuri când mămica vrea să se realizeze sau este constrânsă de situație și ar trebui să iasă să muncească sau este vorba despre o tânără familia tânără are credit pentru locuință. Vom face o analiză – câte grădinițe sunt și câți copii sunt pentru fiecare sector și dacă sunt necesare grădinițe noi, atunci înseamnă că le vom construi”.


„Există o singură soluție pentru grădinițe – de a deschide altele noi. Totodată, în cele existente trebuie crescute capacitățile acestora din contul unor spații care pot fi reabilitate. Există grădinițe private, care întrucâtva au rezolvat această problemă, însă acestea sunt scumpe. Opinia mea este că trebuie să recurgem la redeschiderea unor grădinițe în clădirile disponibile din Chișinău. Creșterea cotei părți a bugetului alocat din bugetul municipal pentru învățământ și educație este o prioritate pentru noi. Trebuie de menționat că o problemă enormă este și calitatea alimentației în grădinițe. Pentru că un copil care nu se alimentează corespunzător pe parcursul zilei, acesta are o imunitate mult mai redusă, se îmbolnăvește mai rapid.  De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că deși am recurs la autonomia instituțiilor de învățământ,  managerul  instituției nu poate interveni în procesul de achiziție a produselor alimentare. Soluția este să-i dăm managerilor să gestioneze bugetele care țin de alimentația copiilor”.


„Grădinițele reprezintă o problemă foarte mare. Trebuie făcut un audit total și de consultat specialiștii, de construit grădinițe de tip nou, pentru că sunt unele care nu rezistă la nicio critică. Cele vechi cu totul fie trebuie renovate capital, fie demolate și construite noi în locul lor”.


„Sunt puține și sunt suprasolicitate, dar nu înseamnă că nu sunt spații. Vedem că toți candidații vorbesc despre grădinițe, dar știți că sunt multe grădinițe închise. Bineînțeles, că trebuie mărit numărul de locuri în grădinițe, și poate pe alocuri de construit sau de reconstruit. Dar cea mai mare problemă sunt de fapt educatorii, lipsa de personal. Noi vom veni, pe lângă programele de îmbunătățire a condițiilor în grădinițe și de extindere a capacităților grădinițelor, și cu soluții pentru acești educatori. Nu poți doar să construiești spații. Le vom rezolva cea mai de bază problemă pe care o are un tânăr specialist într-o funcție de educator sau medic – remunerarea și asigurarea de spații de trai. De aceea, pentru specialiștii care au deja o anumită experiență vom veni cu un program de tip „Prima casă” la nivel de municipiu, dar în condiții mai avantajoase decât cel al fostului guvern. Spre exemplu, prin reducerea substanțială a primei rate care reprezintă astăzi o barieră, iar pentru cei care vor să intre în această funcție, noi vom construi în fiecare sector al capitalei câte două blocuri de locuit  cu locuințe sociale tip „cămin” cum le numim și le vom aloca în folosință gratuită”.


„La ora actuală instituțiile școlare și preșcolare nu răspund cererii care există din partea părinților.  Pretențiile părinților sunt foarte ridicate, disponibilitatea lor de a investi în educația copiilor este foarte mare , iar municipalitate nu răspunde unor asemenea nevoi. Pentru că nu finanțează îndeajuns învățătorii, ca să vină persoane tinere în sistem. Dacă s-ar face un sistem prin care contribuția părinților să se oficializeze și dacă  municipalitatea ar mai găsi niște bani prin care grădinițele și instituțiile școlare să se dezvolte, atunci s-ar ajunge la un raport corect între cerere și ofertă.  Deci, este clar că trebuie să mărim bugetul la instituțiile școlare și preșcolare”.


Amintesc, eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este:

„Soluții mici pentru probleme mari!”

Urmărește-mi campania electorală, iar pe 20 octombrie ne vedem la vot!

loading...

Citește mai departe

Alegeri

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru ambuteiaje

Publicat

pe

De către

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este „Soluții mici pentru probleme mari!”. Vreau un oraș curat, prietenos pietonilor, bicicliștilor, fără câini vagabonzi, ambuteiaje și cu drumuri calitative. Voi încerca să demonstrez prin exemple concrete soluții la problemele care fac viața grea locuitorilor capitalei. Problemele cu care ne confruntăm au fost soluționate de ani buni în orașe mari ale lumii, iar ceea ce îmi propun este să aplicăm și să adaptăm acestea soluții la realitățile noastre. Așadar, prin intermediul meu, echipa Moldova.ORG și-a propus să creeze spațiu pentru dezbatere asupra soluțiilor candidaților la funcția de primar al capitalei.

Enlarge

candidat

ilustrații de irina cleșcenco

În ultimii ani, locuitorii capitalei se plâng că principalul oraș al țării nu corespunde nivelului unei capitale europene. Societatea civilă atenționează asupra problemelor, politicienii promit că vor remedia situația și vor implementa standarde europene, oamenii pretind să îi creadă. Totuși, la un anumit capitol, nu cel mai fericit, cred că orașul Chișinău poate de acum concura cu unele orașe europene. Este vorba despre ambuteiajele, care toacă nervii concitadinilor cel puțin de două ori pe zi -dimineața și seara, în orele de vârf.

Situația actuală

În municipalitate nu există practic nicio zi fără blocaje de trafic, nu există suficiente parcări, precum lipsesc și locurile de parcare, trotuarele, contrar ideilor, sunt utilizate pentru parcarea mașinilor, iar acest lucru are loc cu permisiunea autorităților municipale, nu există un concept pentru dezvoltarea zonelor pietonale etc. Șoferii se plâng pe ambuteiaje în locuri unde foarte rar poate fi văzut asta. Astfel, locuitorii capitalei care circulă cu transportul public oftează și transpiră, rugându-se în gând să ajungă la timp la serviciu, proprietarii de mașini scrâșnesc din dinți încercând să-și parcheze automobilele, fără ca să fie amendați.

Modelul Barcelona

Se pare că Barcelona ar putea avea o soluție a acestei probleme. În 2014, orașul s-a confruntat cu probleme serioase ale poluării aerului. Barcelona și cele 35 de municipalități din jurul acesteia au eșuat constant în a atinge scopurile UE privind calitatea aerului.

Studiile au arătat că poluarea aerului din regiune este cauza a 3500 morți premature în fiecare an. Așa că orașul a dezvoltat un „Plan de mobilitate urbană” în speranța că acesta va reduce traficul rutier cu 21%. Partea cea mai interesantă este ceea ce au numit autoritățile orașului „superilles” – în traducere: „superblocuri” sau „supercartiere”. Acest concept urban a fost creat cu intenția de a minimaliza prezența automobilelor în interiorul orașului.

Iată cum funcționează. Traficul din interiorul a nouă cartiere a fost interzis. Autobuzele, camioanele cu încărcătură mare sau oricare alte vehicule care doresc să treacă dintr-o parte a orașului în cealaltă, trebuie să circule în jurul perimetrului acestor cartiere. În interiorul „superblocurilor”, viteza maximă a fost stabilită  de 10 km/oră și au fost interzise parcările.

Acest fapt a însemnat  spațiu pentru piețe, jocuri în aer liber și alte evenimente. În acest perimetru s-a stabilit un peisaj stradal foarte plăcut, unde oamenii se pot plimba fără teama constantă a mașinilor din preajmă. Conceptul a fost testat în mai multe vecinătăți, iar acum, scopul final este de a transforma aproximativ 70% din spațiul stradal al Barcelonei în zone destinate oamenilor.

În principalul supercartier din centrul orașului, spațiul pietonal a crescut de la 45% din suprafața totală la 74%, iar zgomotul din zonă a scăzut de la 66.5 dBA la 61 dBA. Însă cel mai impresionant lucru este că emisiile de oxid de azot au scăzut cu 42% și poluarea particulelor au fost reduse cu 38% în această zonă. Pe lângă toate acestea, au crescut profiturile.

Când sunt prioritizați oamenii, și nu mașinile a fost observat faptul că există și o creștere economică. Ca rezultat, oamenii și cicliștii merg mult mai încet, se opresc mai des, sprijinind diversele afaceri, iar socializarea crește. Multe orașe din lume au zone comerciale și rezidențiale. Însă Barcelona le combină pe cele două și declară spațiile fără automobile un drept pentru fiecare, ceea ce face planul orașului diferit de multe altele. Și totuși apare întrebarea: supercartierele ar putea fi utilizate și în alte orașe din lume? Chiar dacă Barcelona are unele avantaje unice (planul simplu al orașului, forma de grilă, etc.), designerii superblocurilor insistă că orașele nu au nevoie de exact aceleași lucruri. Poate funcționa oriunde. Într-un fel sau altul, trebuie găsite moduri prin care oamenii să locuiască aproape unii de alții fără a fi nevoie de mașini.

Ce propun candidații la funcția de primar de Chișinău

„Timp de 4 ani va fi renovat și dezvoltat parcul de troleibuze și autobuze cu unități dotate pentru confortul pasagerilor. Vor fi create benzi speciale, destinate transportului public, iar acesta va circula în strictă conformitate cu orarul. În termen de 3 ani vor fi construite parcări la toate intrările în oraș cu acces la transportul public. În termen de 4 ani vor fi construite parcări multietajate în fiecare sector.  V a fi definitivat proiectul Centurii Chișinăului și vor începe lucrările. Va fi elaborat un plan de extindere a străzilor MiorițaGrenoble, Studenților, Doina, Muncești, Transnistriei –Industrială pentru circulația transportului extraurban.Timp de 4 ani va fi reconstruită strada Albișoara cu prelungire la strada Mesager și ieșire la șoseaua Balcani. Va fi elaborată o schemă de restricție a circulației prin oraș a camioanelor de mare tonaj”.


„Promovez ideea pe cale revoluționară de a construi două artere skayway. În felul acesta în municipalitate va fi utilizat mult mai puțin mașini pentru că populația va utiliza acest transport rapid care se numește skayway – cale ferată suspendată. Al doilea moment pe care îl promovăm este construcția centurii de ocolire a orașului. Al treilea moment – transportul care vine din centrele raionale și suburbii să se oprească în parcările de la intrările din oraș, iar de acolo cetățenii vor putea utiliza transportul public sau cel ecologic. Vrem să promovăm mai multe tipuri de transport ecologic – biciclete, trotinete, iar pentru aceasta vom construi 100 kilometri de benzi pentru acest tip de transport. Și nu în ultimul rând,  trebuie să fie identificată banda specială pentru transportul municipal ”.


„Problema ambuteiajelor există în toate orașele mari ale lumii. Știm că orașul Chișinău a fost proiectat pe timpul când primar al orașului era Carol Schmidt,  de aceea el nu corespunde cerințelor unui oraș modern din punct de vedere al problemei de transport.  Ce ne propunem? Pe străzile magistrale trebuie atribuite benzi separate pentru transportul public. Ce vom obține? Vom obține un grafic exact al transportului public. Iar când cetățeanul va conștientiza că transportul public va circula conform graficului stabilit și va ști că va ajunge în timpul exact la destinație, el nu va vrea să-și ia automobilul propriu. Nu va vrea să stea în ambuteiaje și să-și facă probleme unde să-și parcheze automobilul. Locuitorii capitalei trebuie transferați în transportul public. Desigur, autobuzele și troleibuzele să fie dotate cu climatizatoare. trebuie să fie curate. Al doilea aspect: problema parcărilor, care poate fi soluționată pentru început în sectorul Râșcani. De ce acolo? Pentru că galeriile minei de unde s-a extras piatră calcar pot fi utilizate ca și parcări subterane. Unele galerii sunt inundate cu apă, dar pot fi utilizate sisteme drenaj și de ventilare, de asfaltat drumurile de acces și de amenajat parcări subterane.  Astfel, va fi rezolvată problema mașinilor parcate neregulamentar. De asemenea, acolo pot fi parcate mașinile celor care vin din raioanele țării. Cât privește centrul capitalei, nu există o altă soluție decât construcția parcărilor multi în schița de proiect trebuie să dispună și de suficiente spații de parcare etajate”.


„Este o chestiune complexă, ce va fi rezolvată prin modernizarea transportului public, care trebuie să fie în special electric, prietenos mediului, încurajând astfel oamenii să circule la serviciu în special cu transportul public, descurajând astfel folosirea în masă a autoturismelor personale, care sunt tot mai multe în oraș. Parcări multe și de diferite categorii și amplasamente – în curți de blocuri, la periferiile orașului, în centru și sectoare, subterane și supra-etajate, din contul spațiilor municipale neutilizate, parcări private. Poliție locală, care ar dirija traficul și ar veghea la parcarea ilegală, care blochează traficul”.


„Ambuteiajele și congestiile de trafic sunt o consecință a imposibilității de deplasare pe jos. În fiecare an, tot mai mulți chișinăuieni își cumpără automobile și le folosesc tot mai des. Pentru a stimula orășenii să meargă mai mult pe jos este necesară reparația tuturor trotuarelor, securizarea tuturor trecerilor pietonale din oraș prin construcția de insulițe de refugiu, a trecerilor denivelate, iluminare nocturnă și dublarea la suprafață a trecerilor pietonale subterane. Pentru a reduce utilizarea automobilelor private, este necesară promovarea transportului alternativ – biciclete, trotinete electrice, segway-uri prin crearea pistelor pentru biciclete, calmarea traficului și organizarea punctelor de închiriere a transportului alternativ. Fluidizarea traficului poate fi realizată prin implementarea sistemului de semaforizare adaptivă a tuturor intersecțiilor din oraș și prin crearea Centrului Municipal de Monitorizare și Control al Traficului care ar putea monitoriza și interveni în regim real în traficul din oraș”.


„În primul rând trebuie să oferim transport public confortabil, ca să fie o alternativă pentru posesorii de automobile. Aici vorbim despre autovehicule confortabile cu climatizatoare, și despre banda dedicată pentru transport public, și despre eliberarea parcărilor neregulamentare din partea dreapta a carosabilului, și despre respectarea graficului pentru transportul public. Atunci el va fi mai preferabil decât automobilele proprii.  Vorbim despre divizarea traficului pentru diferite instituții: când instituțiile de stat încep activitatea la ora 7:00  și termină la 16:00, iar companiile comerciale încep la 9:00 și finalizează la 18:00 sau instituțiile de educație încep la 8:00 și termină 17:00”. 


„Problema ambuteiajelor trebuie abordată în mod complex, în sensul în care trebuie fluidizat traficul prin implementarea unui sistem de semafoare inteligente. Doi, pe anumite străzi cu intensitatea mare de circulație trebuie interzisă parcarea. O altă chestiune, trebuie construite parcări etajate. Trebuie evaluate anumite zone pentru eventual de a schimba direcția de circulație străzii, pentru că  în urma acesteia cred că orașul ar putea câștiga 15-30 minute din trafic. Și desigur educația șoferilor, pentru că șoferii nu cedează, sunt agresivi și grăbiți”.


„Vedem câteva momente de la care putem porni. Începem, de la  de la periferia orașului și venim spre centrul. La periferie trebuie construite patru parcări multietajate în așa mod ca oamenii care vin din afara capitalei să-și poată parca mașinile acolo. Doi.  Facem ca transportul public să fie accesibil și confortabil și pentru locuitorii capitalei dar și pentru cei care vin din suburbii.  Astfel încât cetățenii să-și dorească să lase mașinile proprii și să treacă la transportul public. Și trei. Construim centura de ocolire a orașului, în așa mod ca mașinile de mare tonaj să nu intre în oraș. Nu în ultimul rând, optez pentru un sistem nou de reglare a semafoarelor. Sunt câteva acțiuni primordiale care trebuie implementare pentru a fluidiza traficul”.


„La o primă etapă, alături de cei mai buni specialiști de la noi, dar și din România și Europa, vom realiza un studiu aprofundat de trafic, Vom formula foarte rapid un raport și soluții care vor aplicate. Vom implementa soluții inteligente de semaforizare și vom evalua întreaga infrastructură rutieră.  Soluțiile vor fi înserate într-un plan complex, într-o strategie. Tot aici vorbim despre regimul parcărilor, infrastructură rutieră, transport public, iarăși semaforizare. Vorbim despre centura orașului, lucrările de construcție ale căreia trebuie demarate  în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova. Este cel puțin neserios din partea oricărui candidat să formuleze soluții, fără definirea profesionistă a problemei. Ca să înțelegem complexitatea problemei voi spune că vechiul plan urbanistic general  a fost gândit în momentul când numărul vehiculelor din Chișinău era de foarte multe ori mai mic decât cel de astăzi. Iată de ce soluțiile corecte pot fi identificate doar în urma unei evaluări cu adevărat profesioniste. Nu putem să impovizăm, a trecut timpul când Chișinăul trebuie supus la diferite experimente. Sunt modele, sunt practici care trebuie preluate și implementate”.


„În primul rând trebuie reglate semafoarele pentru că o mare parte a problemei cu ambuteiajele sunt  semafoarele. Reglajul semafoarele este prost. Aceasta este ceea ce putem face imediat. În plus, la intrările în oraș trebuie identificate terenuri unde vor fi construite parcări.  Trebuie verificate autobuzele și troleibuzele pentru a vedea în stare sunt și vedem câte unități mai sunt necesare. Astfel, adăugăm transport public pe rute. În plus, vom face ședință cu operatorii de maxi-taxi pentru a vedea problemele lor majore, iar după consultări, vom revizui rutele. Aceasta pentru ca oamenii să nu stea să aștepte. Facem o analiză a traficului rutier, vedem bugetul, facem calcul economic”.


„Soluții sunt multiple, dar implementare simultan pot rezolva problema. În primul rând,  este vorba de construcția din fiecare parte a orașului pe traseele principale a unor parcări mari, unde oamenii  care vin din afara capitalei vor putea să-și parcheze mașinile pe parcursul zilei. Iar în acele puncte trebuie să fie stații terminus de transport public care va asigura transportarea cetățenilor în toate sectoarele capitalei. În al doilea rând,  asigurarea transportului municipal pentru suburbii. Mulți oameni din suburbii muncesc în capitală, din cauză că nu există transport public suficient, cetățenii optează pentru automobilele proprii. În cazul în care vom asigura suburbiile cu transport public calitativ, care va circula conform unui grafic bine stabilit, vă asigur că numărul automobilelor o să scadă. O altă soluție,ar fi cea aplicată în Cluj Napoca, unde s-a optat după modelul american,  și s-au procurat autobuzele școlare. La Cluj Napoca au fost alocați bani pentru procurarea a mai multor unități de transport dedicat transportului pentru elevi  și aceasta a ajutat ca să scoată din centrul capitalei circa 500 de automobile. În orașul Chișinău cred că sunt necesare cred că 25 de astfel de autobuze școlare, care vor circula după un orar prestabilit. O altă problemă care trebuie soluționată sunt lipsa parcărilor. Exemplu este strada Alba Iulia, unde s-au construit foarte multe blocuri. Deci, numărul populației din sectorul Buiucani a crescu, drumuri de acces spre alte sectoare sunt doar prin centrul capitalei. Sunt două străzi importante – strada Ion Creangă și Vasile Lupu. Strada Ion Creangă este într-o stare deplorabilă și sunt ambuteiaje pe tot parcursul zilei. Strada Vasile Lupu este plină în orele de vârf.  Soluția pentru acestei situații este reabilitarea calitativă a străzii Ion Creangă ca să ofere o alternativă pentru strada Vasile Lupu, care este  într-o stare acceptabilă.  În plus,  este necesar ca în schița de proiect pentru fiecare construcție multietajată,  aprobată de Primărie, să fie prevăzute și spații pentru parcări”.


„Pentru ambuteiaje soluția de bază este centura de ocolire a orașului, pentru ca mașinile care circulă de la Cahul la Briceni să nu treacă prin centrul orașului Chișinău. Dezvoltarea transportului electric, redirecționarea maxi-taxiurilor pe străzile adiacente”.


„Este o problemă complexă care necesită parțial investiții. Noi vom aborda lucrurile în felul în care vom curăța drumurile de mașinile parcate ilegal, incorect. Sunt suficiente spații pe care pot fi amenajate parcări la prima etapă. După care vom lansa proiecte privind construcția parcărilor multietajate. Astfel, vom elibera străzile, dar aceasta este una din soluțiile parțiale. Al doilea moment, vom revedea rețeaua de transport public și o vom ajusta-o la necesitățile reale ale cetățenilor. Inclusiv vom revedea numărul și tipul unităților de transport, pentru că în locul a două-trei maxi-taxiuri poate să se deplaseze o unitate de transport cu o capacitate mai mare. Vom dedica o bandă transportului public. Ordonând acest lucru va fi mai simplu și celorlalți șoferi. Dar desigur este necesar ca să lărgim, iar în unele cazuri să extindem anumite străzi. În plus, străzile care ar urma să atragă parțial traficul din zona centrului ar urma să fie reparate. Aici ne referim la strada Albișoara, care urmează a fi extinsă și reparată și la o soluție pentru acel nod rutier din zona Calea Basarabiei, și la străzi precum strada Mesagerului, care urmează a fi prelungită și la Mircea cel Bătrân și la repararea străzii Meșterul Manole, pentru că e o stradă largă, dar cu un trafic nu atât de intens pentru că e deteriorată.  Este o problemă mare dacă ne uităm în perspectivă, orașul se extinde, numărul de transport este în creștere, De aceea trebuie să intervenim acum și să nu amânăm”.


„Ambuteiajele reprezintă o problemă pentru care există soluții complexe.  Și intervențiile pornesc de la consolidarea transportului public până la crearea de alternative în sensul de noi artere care să decongestioneze traficul în intersecțiile importante. Și cel mai la îndemână exemplu renovarea străzii Albișoara, prelungirea ei până după fabrica Zorile, ca să se facă conexiune cu Calea Ieșilor pe linie dreaptă. Astfel, încât cetățenii care circulă dinspre Botanica spre Calea Ieșilor sau spre Buiucani să nu fie nevoiți să treacă prin centru și mai ales prin rondul de la Universitatea Ion Creangă, unde blocajele sunt permanente. Soluții sunt foarte multe. De exemplu, dacă s-ar face piste pentru bicicliști, atunci 5 la sută dintre cetățeni și-ar lăsa mașinile acasă. Se știe că autoturismele au devenit mai multe. 350 mii în anul 2013 și 500 mii în 2019, din cauză că transportul urban nu a răspuns nevoilor. Este nevoie ca să găsim argumente pentru cetățeni, pentru ca măcar unii dintre ei să-și lase mașinile acasă. Dar este soluția care ne este oferită și de centura de ocolire a Chișinăului. Pe hârtie ea arată foarte frumos – 61 de kilometri , 200 de milioane de euro pentru ea. Un asemenea plan se află la Direcția transporturi  și trebuie de făcut încetul cu încetul, pentru ca mașinile care vin de la nord și merg spre exemplu spre Hâncești să nu meargă prin Chișinău”.


Amintesc, eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este:

„Soluții mici pentru probleme mari!”

Urmărește-mi campania electorală, iar pe 20 octombrie ne vedem la vot!

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Alegeri11 ore în urmă

LIVE TEXT // Cum se desfășoară alegerile locale în Republica Moldova

Cetățenii Republicii Moldova, sunt așteptați astăzi la secțiile de vot pentru a vot candidații preferați la postul de primar și...

ExterneO zi în urmă

Sondaj / La 30 de ani de la comunism, Europa de Est este împărțită la capitolul democrație

PE SCURT După treizeci de ani, puțini oameni din fostul bloc estic din Europa regretă schimbarea monumentală politică, socială și...

EconomieO zi în urmă

Care sunt cei mai mari importatori din lume

PE SCURT Dacă economia unei țări ar fi complet autosuficientă și independentă, nu ar mai fi nevoie să se importe...

IstorieO zi în urmă

Cum a fost Lenin împușcat de o femeie aproape oarbă

PE SCURT Pentru că vrem, dragă cititor, să știi lucruri noi și interesante, Moldova.org va publica fragmente din cărți, istorii...

CulturăO zi în urmă

Drumul lui Oprah Winfrey de la 0 la 3 miliarde de dolari

PE SCURT O tânără săracă, de culoare și provenind dintr-o aventură a unor adolescenți, a ajuns cea mai mare vedetă...

Cultură2 zile în urmă

Capitala văzută prin ochii unei artiste: „Chișinău are nevoie de un Batman”

PE SCURT Chișinău are nevoie de Batman, iar Vera Borcuta, artistă, i-a găsit și locul: pe clădirea primăriei Chișinău. În...

Alegeri2 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru WC-urile publice

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Advertisement

Politică

Politică2 zile în urmă

Cazierul virtual al candidaților la Consiliul Municipal Chișinău

PE SCURT Avem 51 de oameni în Consiliul Municipal Chișinău care vor răspunde de bunăstarea și dezvoltarea metropolei noastre. Echipa...

Alegeri2 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru grădinițe

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Cultură2 zile în urmă

Vitalie Colț, despre poezie, Transnistria, masaj și Yardsale-ul „Te salut, Chișinău!”

PE SCURT Vitalie Colț este basistul formației FurioSnails. Pe lângă muzică, artistul a scris o carte de poezii „Pacea din...

Alegeri3 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru drumurile proaste

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Alegeri3 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru ambuteiaje

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Alegeri4 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru câinii vagabonzi

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Politică4 săptămâni în urmă

Igor Dodon efectuează o vizita în SUA. Va rosti un discurs de la tribuna Adunării Generale a ONU

PE SCURT Președintele Igor Dodon întreprinde o vizită de lucru în Statele Unite ale Americii, care va dura o săptămână...

Advertisement

Opinii

octombrie 2019
L Ma Mi J V S D
« sept.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031