Începînd cu anul 1989 şi până în prezent, Procuratura Generală din Moldova a declarat ca victime ale represiunilor politice şi a reabilitat peste 61 de mii de persoane. Este vorba despre persoanele faţă de care, pe parcursul anilor, au fost comise diferite nelegiuiri, fiind deportaţi şi supuşi represiunilor politice
Astfel, în anul 2015, procurorii au întocmit cereri de reabilitare pentru 266 de oameni, iar în baza cererilor depuse au fost întocmite şi expediate certificate de reabilitare în privinţa a 312 persoane.
Concomitent, au fost declarate victime ale represiunilor politice şi reabilitate 19 persoane care au evitat represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii şi copiii care s-au născut în locurile de represiune.
Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice statuează că, cererea de reabilitare se depune la Procuratura Generală de persoanele care au fost:
– supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile şi colegiile lor, “dvoiki”, “troiki”, “consfătuiri speciale”, alte organe cu funcţii analoage) pentru “activitate contrarevoluţionară”, “trădare de patrie”, “Răspîndirea unor scorniri calomnioase ce discreditează orînduirea sovietică de stat şi obştească”, pentru alte “crime de stat”, pentru “încălcarea legilor şi regulilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică”, “atentarea sub formă de îndeplinire a ritualurilor religioase la persoana şi la drepturile cetăţenilor”;
– condamnate pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului de predare a pîinii la stat în temeiul art.58, art.58-1, 58-2 din Codul penal al al R.S.S. Ucrainene (redacţia anului 1927);
– internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extra judiciare în instituţii de psihiatrie la tratament forţat din motive politice, naţionale, religioase sau sociale;
– internate în lagărele de concentrare sau de filtrare sovietice, condamnate la privaţiune de libertate, exilate sau trimise la muncă silnică în condiţii la limitare a libertăţii, pentru participare prin mobilizare la cel de-al doilea război mondial;
– condamnate sau executate pentru eschivare, din motive politice sau religioase, de la înrolare în rîndurile armatei roşii;
– condamnate pentru participarea la manifestaţiile publice pentru obţinerea suveranităţii şi independenţii Republicii Moldova sau în privinţa cărora, pentru aceleaşi acţiuni, au fost intentate dosare penale şi apoi clasate fără temei de reabilitare, dacă aceste persoane nu au comis infracţiuni de drept comun.
În celelalte cazuri, competenţa de examinare a temeiniciei cererilor de reabilitare le revine Ministerului Afacerilor Interne şi instanţelor de judecată.
