De Irina Damaschin/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Întîlnirea mea cu „Lacul lebedelor” a avut loc cînd aveam undeva 16 ani și am rămas fascinată pentru totdeauna de această libretă. Mulți dintre dumneavoastre ați spune același lucru.
„Lacul lebedelor” – poveste tristă și romantică. Dragostea Odettei pentru un prinț real este sortită la neîmplinire de la bun început – regina lebedelor nu poate fi stăpînă pe propria soartă. Și oare am putea învunui prințul, care printre luxul și fastul balului regal nu și-a recunoscut frumoasa prințesă, frumoasa pasăre?
Fiecare dintre noi are un răspuns al său la această întrebare retorică, dar este evident faptul că libreta are un triumf dublu – al binelui asupra răului, idee care trece ca un fir roșu prin conținutul operei, și triumful compozitorului Piotr Ilici Ciaikovski asupra timpului și inimilor spectatorilor.
Scurt conținut al operei
Actul I
În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se vǎd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.
Actul II
Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să țintească pe cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău , Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci prin iubire.
Actul III
În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt sora lui Rotbart) pe Odetta. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul.
Actul IV
Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei.
De la îndepărtul 1877, ziua de 4 martie, cînd a avut loc premiera mondială a operei ne despart ani mulți, dar opera mai este și astăzi vegheată de steaua succesului. După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petita și Lev Ivanov au modificat coreografia baletului, dirijorul Riccardo Drigo a adus mai multe modificări partiturii, şi anume în această versiune este reprezentată și astăzi pe cele mai cunoscute scene.
Premiera la Chişinău a avut loc pe 20 aprilie 1958, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”
