De Fr. Ionică
La începutul lui mai a. c., o delegaţie condusă de ÎPS Ilarion, Arhiepiscop de Volocolamsk – preşedintele Departamentului Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse, s-a aflat la Bucureşti unde a fost primită de conducerea de vîrf a Bisericii Române. Delegaţia moscovită au mai alcătuit-o preot Nicolai Balaşov – preşedinte adjunct al departamentului menţionat, preot Vladislav Ţapin – profesor la Academia Teologică din Moscova şi ÎPS Vladimir – Mitropolit al Moldovei. De remarcat că din delegaţia Patriarhiei Române care a discutat cu înalţii ierarhi ruşi nu a făcut parte ÎPS Petru – mitropolit al Basarabiei.
Această tentativă de încălzire şi luminare a relaţiilor dintre fraţii de ortodoxie bucură, deoarece de pe urma ei au de cîştigat atît părţile implicate direct, cît şi românii basarabeni acasă la care, la capitolul respectiv, apele sînt tulburi şi cu valuri. Astfel, la o lună după venirea delegaţiei Patriarhiei Ruse în România preotul Ioan Mutu – parohul Bisericii „Sfînta Treime” din oraşul Călăraşi (R. Moldova) a fost „rugat” să plece de acolo. De fapt, „rugămintea” nu a picat din Cer, luîndu-l prin surprindere, ci a fost rezultatul unui şir de investigaţii efectuate de organele abilitate moldovene privind activitatea sfinţiei sale legată de respectivul lăcaş sfînt, ba şi rezultatul purtării acestui preot prin instanţe etc. Momente şi elemente ce au condus spre deznodămîntul enunţat au existat cu duiumul. Părintele Ioan Mutu împreună cu colegul său Ioan Porcescu – paroh al Bisericii „Alekcandr Nevski” din Ungheni făceau parte din Mitropolia Basarabiei. Cu sprijinul nemijlocit al Moscovei, nou-nouţul episcop Petru Musteaţă a ţinut cu tot dinadinsul să-şi demonstreze profunda fidelitate celor care l-au înscăunat şi le-a tras celor doi preoţi şi enoriaşilor lor o chelfăneală, mîngîindu-i cu ciomege şi cu pmni grei de-ţi era mai mare dragul să te amuzi pe contul vînătăilor celor năpăstuiţi (despre aceste evenimente am scris detaliat într-un număr anterior al DdB). A trecut timpul, mai marii clerici ruşi au analizat, au cercetat lucrurile şi l-au destituit din funcţie pe călugărul războinic, fără a ţine cont de cele vreo 400000 de mii de euro cheltuite de el pentru a se aburca unde ajunsese. Decizia respectivă însă nu i-a scutit de belele pe preoţii Mutu şi Porcescu. Nemulţumiţi probabil de mersul lucrurilor în Mitropolia Basarabiei şi de faptul că aceasta nu le-a luat apărarea, cei doi au cutezat să-i obiecteze ÎPS Petru, gest care l-a supărat pe mitropolitul Basarabiei. Or, după cum bine se ştie, critica de jos în sus în lumea clericală nu se admite, ba chiar se pedepseşte. Preoţii Mutu şi Porcescu, împrună cu alţi circa patruzeci de colegi aduşi de ei cu tot cu parohii în Mitropolia Basarabiei, au scris PF Daniel. Şi nu o singură dată. Pînă la urmă, problema a fost rezolvată: ambii au fost daţi afară din Mitropolia Basarabiei de către ÎPS Petru. Au urmat mai multe deplasări ale lor şi ale altor preoţi basarabeni în căutarea dreptăţii la Iaşi, Bucureşti etc., dar… În plus, s-au intensificat controalele, apoi şi Mitropolia Moldovei care un timp a tăcut şi-a amintit că Biserica „Sfînta Treime” din Călăraşi îi aparţine. Mai ales după ce acest lăcaş sfînt arată ca un colţ de rai pe pămînt. O adevărată oază de credinţă împletită cu parfumul gustului estetic al celor care o îngrijesc, cu lumina tămăduitoare care izvorăşte din cuvîntul preotului şi, în mod special, cu cucernicia, cu hărnicia enoriaşilor de aici care se consideră români. Căci ei, călărăşenii, împreună cu păstorul lor Ioan Mutu au transformat un magazin ordinar într-o minunată Biserică Românească. Cu truda, cu banii şi sîngele lor au ridicat această Casă a Domnului spre măntuirea lor şi a urmaşilor lor, spre purificarea tuturor celor care îi trec pragul. Mare, foarte mare păcat s-a comis cînd s-a „scăpat” de această bijuterie urmată de altele, sărăcind Mitropolia Basarabiei şi de lăcaşuri, dar şi de mulţi enoriaşi care nu ştiu să se prefacă atunci cînd vine vorba despre Credinţă şi Neam.
La slujbă din 9 iunie curent de la Biserica „Sfînta Treime” din Călăraşi ţinută de un sobor de preoţi (unii dintre care cu doar două-trei zile înainte îl pomeneau pe ÎPS Petru al Basarabiei) a fost cinstit numele ÎPS Vladimir al Moldovei. Lor li s-a alăturat şi părintele Mutu, motiv pentru care, credem, au lipsit de la Hram invitaţii lui din Mitropolia Basarabiei. Unii îl condamnă, alţii încearcă să-l înţeleagă şi să-l ajute. Cei din urmă o fac nu numai pentru că are familie, copii, ci şi pentru că un lucru le este limpede: aici preotul Mutu şi-a zidit energia şi sănătatea, aici a crescut spiritual împreună cu enoriaşii şi, ca să rămînă cu ei, face un pas înapoi pentru a-şi reveni… Or, cititorul nostru trebuie să ştie că parohul Bisericii „Sfînta Treime” din Călăraşi a făcut o fîntînă cu apă cristalină chiar în curtea ei, a înconjurat-o cu un garg deosebit, a pus o poartă ca pentru cele mai alese personalităţi de pe ambele maluri ale Prutului şi nu numai, a înălţat un atelier de cusut, o cantină socială etc., dar, principalul, susţine spiritul românismului niciodată dispărut din sufletul enoriaşilor săi. Preoţii invitaţi la Hram au ştiut şi au ţinut cont de acest ultim element, pentru că, după cum ne-am convins, şi-au structurat predicile conform cu publicul prezent.
Astfel, părintele Vasile Ciobanu – parohul Bisericii din Costeşti (Ialoveni), ne-a mîngîiat sufletul şi mintea cînd a vorbit. Îndemnînd enoriaşii să-şi urmeze păstorul care trece prin momente dificile, sfinţia sa nu a ezitat să rostească sus şi tare următoarele: „Fraţilor! Şi eu sînt român! Am venit în inima codrilor, la Călăraşi unde Credinţa e acasă la ea, e la cel mai de cinste loc. Felicitări vouă, celor care vă dăruiţi Credinţei şi Neamului!” Cu atît mai de preţ mi s-au părut afirmaţiile venerabilului părinte V. Ciobanu atunci cînd am luat cuvîntul şi am menţionat că sînt de la Soroca, iar el a exclamat cu entuziasm: „Şi eu sînt sorocean! De la Ţepilova!”
O adevărată lecţie de înaltă moralitate, de anticomunism, de educaţie civico-naţională şi… electorală a ţinut preotul Pavel Borşevschi – parohul Bisericii „Sfîntul Dumitru” din cartierul Botanica (Chişinău), lecţie extrem de utilă mai ales pensionarilor de orice fel. „Cum puteţi să votaţi cu comuniştii, iubiţi credincioşi? Chiar nu pricepeţi că votaţi împotriva viitorului copiilor şi nepoţilor voştri?” – se întreba şi ne întreba pe toţi cei prezenţi vorbitorul.
La fel de captivant au vorbit preoţii Ioan Porcescu din Ungheni, Valeriu Enache din Sadova (Călăraşi), ca să nu mai amintim de gazde – părintele Ioan cu colegii săi, Dumitru şi Elisei.
Încheiem acest articol cu un semn de întrebare menit să înlocuiască alte fraze nescrise aici. Mare şi bogată e Rusia. Frumoasă, rîvnită şi neîntregită rămîne România. Doamne! Tu, care le cunoşti pe toate, cînd vei da mintea potrivită unor contestatari ca să fie mai îngăduitori cu greşelile superiorilor lor? Cînd vei îndemna superiorii să fie mai înţelepţi cu subalternii, să se pună în locul lor înainte de a lua decizii care tulbură nu numai viaţa unui om, a unei familii, ci şi pe cea a unei întregi comunităţi? Cît vei mai suporta dezbinarea unui neam şi prin intermediul Bisericii, chiar dacă ea e în inima codrilor?
