De Lia Ciutac
Sfîrşit de august pentru românii basarabeni are o insemnatate aparte, şi anume sarbatorirea limbii române, sau Limba Noastra.
Anul acesta, in ajunul sarbatorii Academia de Ştiinţe a Moldovei a avut onoarea sa il aiba ca oaspete pe marele scriitor Adrian Păunescu, care a devenit membru de onoare a Academiei.
Titlul i-a fost acordat ”campionului olimpic al culturii româneşti”, după cum l-a caracterizat preşedintele AŞM Gheorghe Duca, ”pentru activitatea prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova”.
La eveniment, au fost spuse cuvinte frumoase referitor la importanţa sarbatorii Limba Noastra. Iată citeva momente din discursul academicianului Gheorghe Duca despre Limba Română:
“Limba noastră cea Română este cea mai mare şi mai scumpă cucerire istorică a noastră de după 1940. Republica Moldova fiind unicul stat din lume, care are un Imn dedicat limbii şi o zi naţională de cinstire a limbii strămoşeşti.
Trăim astăzi clipe memorabile, marcate de o puternică simţire naţională. Mă cuprind emoţii asemănătoare celor din anul astral al neamului nostru 1989…Din 2004, an în care am instituit această tradiţie a adunărilor festive întru cinstirea Limbii Române, – fiecare şedinţă a fost una deosebită, de suflet.
Şi totuşi, şedinţa de astăzi este una cu totul specială: primim acasă un fiu al neamului, care s-a născut pe acest picior de plai, care a cântat acest pământ în versurile sale, trăind alături de noi patimile istorice prin care ne-a fost dat să trecem. Îl primim nu ca pe un „fiu rătăcitor”, ci ca pe un luptător şi mare învingător, care s-a afirmat plenar departe de baştină şi se întoarce acasă cu o comoară plină de podoabe spirituale.
Îl avem pentru prima oară aici, la Academia de Ştiinţe, pe unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, Adrian PĂUNESCU, pe care marele nostru poet Grigore VIERU l-a definit „un clasic în viaţă al poeziei româneşti”.
Aşadar, dragi colegi şi prieteni, rămânem fideli tradiţiei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, de a sărbători Ziua Naţională Limba noastră cea Română, alături de o mare personalitate a neamului nostru. De această dată, alături de noi este poetul Adrian PĂUNESCU, un ctitor de cuvinte şi un strălucit valorificator al Limbii Române.
Maestre, va spunem: BINE AŢI VENIT ACASĂ!
Anume graţie Limbii şi Credinţei în Dumnezeu am supravieţuit ca neam în faţa tuturor dramelor istorice şi am obţinut Independenţa din 27 august 1991. Or, o limbă trăieşte, este vie, se dezvoltă doar prin purtătorii ei de cuvânt, altfel spus, în cazul nostru, nici nu ar fi avut cine să revendice această dulce Limbă, Alfabetul latin, Tricolorul nostru sfânt, Suveranitatea, Independenţa, Moneda naţională şi celelalte atribute ale statului, cucerite ulterior.
Dovada celor afirmate mai sus o găsim în cronicile vremii. Observăm că de-a lungul ultimelor secole, cele mai mari bătălii s-au dat pentru păstrarea şi funcţionarea limbii noastre, pe care străinii au tot insistat s-o elimine din administraţia publică, din şcoală şi Biserică, rezervându-i locul de cenuşăreasă la ea acasă.
Pentru Limba s-a murit, s-a suferit în Gulaguri. „Pentru ea au fost răniţi poeţii”, precum avea să scrie poetul Grigore VIERU într-un cântec celebru, referindu-se la atentatul la viaţa colegului nostru, marelui poet şi academician Dumitru MATCOVSCHI, prezent aici în sală, pe care îl salutăm, exprimându-ne toată recunoştinţa pentru curajul şi contribuţia sa la oficializarea Limbii Române.
Lung, greu şi plin de sacrificii a fost drumul neamului nostru spre ziua de 31 august 1989. Dar am învins! Acest an istoric a fost posibil pentru că poporul şi elita lui intelectuală au fost împreună, uniţi în cuget şi simţire, mobilizaţi în jurul unui ideal naţional, ceea ce ne lipseşte, cu regret, la etapa actuală ca să finalizăm procesul de democratizare şi revenire în familia popoarelor europene.
Contribuţia elitei intelectuale basarabene la obţinerea marilor victorii din anii 1989-1991 a fost una extraordinară, sub toate aspectele. Savanţii, scriitorii, artiştii noştri au manifestat un curaj şi o clarviziune ieşite din comun. Au însufleţit masele şi au învins un imperiu gigant, au oprit tancurile care se deplasau în centrul Chişinăului doar cu forţa cuvântului şi a cântecului, caz fără precedent în istorie.
Acum un an, la o reuniune internaţională a elitei politice din Europa, organizată la Bucureşti, Excelenţa Sa Emil CONSTANTINESCU a afirmat că fenomenul elitei intelectuale de la Chişinău, care în 1989 a condus sute de mii de oameni spre victorie, fără pierderi de vieţi omeneşti, este unul unic în toată Europa.
Felicitări, bravului nostru popor! Felicitări, dragi savanţi, scriitori, artişti ai Moldovei! Avem datoria să ducem la capăt cele începute în 1989, să ajutăm şi să responsabilizăm elita noastră politică pentru a accelera procesul de aderare la Uniunea Europeană.
Marcăm astăzi o nouă aniversare a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea Română”, botezată astfel de poetul Grigore VIERU, care în anul 2007, în această zi şi această sală şi-a prezentat Testamentul său spiritual pentru urmaşi intitulat Limba Română este oastea noastră naţională.
Să recunoaştem astăzi, că filologii – savanţi sau scriitori – au avut un rol esenţial în oficializarea Limbii Române. Tonul a fost dat de marele lingvist, profesor universitar Valentin Mândâcanu prin articolul-manifest: „Veşmântul fiinţei noastre”, publicat de Dumitru MATCOVSCHI în revista Nistru din luna aprilie 1988. Apoi, la 17 septembrie 1988, în ziarul Învăţământul public, condus de temerarul Anton GRĂJDIERU, apare celebra Scrisoare a celor 66 savanţi şi oameni de cultură, care argumentează necesitatea decretării limbii de stat şi revenirea la alfabetul latin. Ambele documente au avut efectul unei avalanşe, care a mobilizat masele şi a grăbit oficializarea Limbii Române din 31 august 1989.”
