„Am avut o teamă că nu o să reușesc. Am stat cinci ani acasă cu copiii. A fost o perioadă în care, dacă nu ieși să comunici cu o lume mai intelectuală, vei simți un colaps. Aveam un colaps de cuvinte. Aveam o frică, nu eram sigură pe mine că o să fac față. Că ei sunt primari, bărbați. Mă gândeam că o să-mi zică «a venit un copil care să-i conducă»”, povestește Cristina Grițcu despre anul trecut, când a devenit directoarea Grupului de Acțiune Locală „Lunca Bîcului”.
Prejudecățile internalizate i-au provocat îngrijorări când a fost angajată. „O femeie tânără [directoarea GAL-ului] și de partea cealaltă – primari bărbați, mai în vârstă – cu care trebuie să lucreze. Asta încă se percepe la nivel de localitate. Asta încă este mentalitatea populației noastre”, adaugă Cristina. Însă fricile nu i s-au confirmat. Încet, încet, fiind încurajată de „primarii bărbați, mai în vârstă”, a prins la curaj și s-a dezvoltat ca „să devin ceea ce sunt astăzi”, comentează Grițcu.
În ziua când am cunoscut-o era entuziasmată – peste 30 de oameni urmau să ajungă la GAL. Avea loc cea de-a doua parte a Conferinței LEADER UE-Moldova, care și-a propus să creeze o platformă de networking și schimb de experiență, care să permită Grupurilor de Acțiune Locală și partenerilor locali și internaționali să pună în discuție provocările de dezvoltare a comunităților rurale și să identifice soluții de implementare a schimbărilor la nivel local.
Cristina Grițcu și-a întâmpinat invitații la muzeul din sat, unde au avut parte de o scurtă incursiune în istorie. Printre exponate și oaspeți, Cristina Grițcu era inima evenimentului, fără un minut de răgaz, mereu la telefon sau rezolvând problemele apărute. Ea e responsabilă ca aceste evenimente să decurgă cu bine.
Acasă
Cristina Grițcu a depus efort ca să ajungă în poziția în care se află astăzi. Are 32 de ani și este născută în localitatea Zubrești, Strășeni. A crescut într-o familie de agricultori. A absolvit gimnaziul din localitate, a studiat la colegiu și apoi la universitate la Iași – economie și afaceri internaționale.
„Dragostea de țară și dorința de a face ceva pentru localitate, familie, m-au făcut să mă întorc acasă”, spune Cristina. A urmat masteratul la Chișinău în comerț exterior și activitate vamală și un job interesant de laborantă superioară în cadrul unei catedre în universitatea în care și-a făcut studiile.
Au urmat câțiva ani în care a fost în concediu de îngrijire a celor doi copii. Soțul Cristinei e mecanic auto, dar aveau și un hectar de pământ pe care creșteau diferite culturi pentru familia lor. Un tocător de resturi vegetale le-ar fi ușurat foarte mult munca. În 2019 a apărut șansa să-l cumpere, în cadrul unui apel făcut de GAL-ul „Lunca Bâcului”. Și aici a pornit tăvălugul.
De la un tocător, la o mică afacere de familie
Au văzut că există câteva probleme foarte mari toamna și primăvara. Oamenii curățau porumbul și bețele le scoteau de pe teren, le lăsau pe margine și le dădeau foc. „Toamna e numai fum”, comentează Cristina. Primăvara era o problemă cu incendiile de vegetație, în special în vii, când se curăța și dădeau foc la râpcă. „Prea mult se dădea foc. Ne batem joc de natura noastră. Când am descoperit că toate acestea pot fi tocate și folosite ca îngrășământ, am început să educăm lumea din localitate”, spune Cristina. Acum locuiește cu familia în satul vecin, în Tătărăști, de unde este soțul ei. „Toamna trecută soțul a fost o săptămână aici în Zubrești. Avea de lucru cu tocătorul de dimineață până în noapte.”
Resturile vegetale rămase pe câmp devin îngrășăminte – a văzut cu ochii ei. „Noi am văzut asta peste doi ani. Am făcut comparație între un teren pe care noi l-am arat și am lăsat resturile pe sol și terenul de alături curățat tot”, lăsat negru în bătaia soarelui și vântului. În anul următor, la arat, pământul era mult mai greu de prelucrat, pentru că era întărit. În comparație, pământul cu resturile vegetale era aerat și ușor de arat. „Noi luăm din sol, dar noi trebuie să ne dăm seama că trebuie să dăm înapoi solului”, concluzionează Cristina.
Dar pentru că au tractor și tocători, iar serviciile sunt solicitate, în scurt timp au decis să extindă activitatea și să ia în arendă mai multe terenuri agricole, să le prelucreze și să facă o mică afacere de familie. Astăzi gestionează 25 de hectare. Multe lucruri le știa din familie – acolo a învățat ce înseamnă agricultura și cum, de exemplu, să meargă la volanul tractorului. „Eram la colegiu în România și într-o vacanță am venit acasă. Frații mei se certau că ambii voiau să urce la volan, iar tata a făcut pace și m-a îndemnat pe mine”, explică Cristina.
Și o femeie poate să meargă la arat
„Am luat terenuri unde erau și copaci groși. Am fost nevoiți să desțelenim pământul, să-l lucrăm cu tractorul. La început, soțul era amuzat că merg pe tractor, dar i-a apărut dragostea de tractor, de tehnică și de pământ”, povestește Cristina.
Au înțeles că tractorul pe care îl aveau nu era suficient de puternic. Așa că Cristina și soțul ei, în iarna mai trecută au fost la Chișinău și înapoi au venit cu tractorul. Soțul a mers la volan până la Strășeni. De acolo, Cristina nu a mai rezistat tentației și entuziasmului și a condus ea tractorul până acasă. „Când mă vedeau prin sat că merg pe tractor, bărbații mai ales, făceau niște ochi ca cepele. «Wow, cum o femeie să meargă pe tractor? » Uite așa! O femeie poate să meargă! Și o femeie poate să se ducă și la arat.”
„Ca să faci agricultură este nevoie de tehnică. Ca să obții roadă bogată este nevoie de tehnică”, spune Cristina Grițcu, directoarea GAL-ului Lunca Bîcului, dar și agricultoare.
Așa Cristina și soțul ei au testat anul trecut creșterea cartofilor, iar în 2022 au plantat floarea-soarelui și porumb. Anul acesta Cristina și-a concentrat mai mult eforturile pe GAL, de când a devenit directoare. A trebuit să organizeze împreună cu colegii înregistrarea oficială a GAL-ului, să asiste potențialii beneficiari în scrierea proiectelor și alte activități de susținere a dezvoltării economice a localității. „Suntem conștienți că dacă nu-i susținem, atunci ei vor pleca din localitate. Noi îi susținem prin apelurile locale de proiecte. Se dă mai mult prioritate sectorului business…”
Se simte mai aproape de sectorul agricol. Înțelege că de afaceri depinde dezvoltarea economică a satului, dar și bunăstarea oamenilor, în general. „Se creează noi locuri de muncă. Dar dacă nu se creează, cel puțin familia respectivă rămâne în sat și deja este un beneficiu pentru localitate”, explică ea.
„Noi trebuie să implementăm proiecte. Noii trăim în localitate, nu vine altcineva să trăiască”, povestește Cristina.
Încrederea unei femei în propriile forțe
Ceea ce a ajutat-o să depășească fricile și nesiguranța a fost Academia de liderism „Femeile pentru bună guvernare”. Fusese și la alte instruiri unde și-a cunoscut o colegă pe care o admira pentru modul în care se comporta în public, pentru cum ținea un discurs, cum captează atenția publicului. „Eu am făcut Academia de Liderism și e bine să o faci, pentru că foarte bine o să-ți prindă”, a auzit de la colega ei.
Cristina, fiind mai timidă, avea nevoie de ceva care să o ajute să iasă din zona de confort. „Participând la Academie, au fost doar beneficii pentru mine. Academia schimbă și gândirea, și modul de a ne comporta, de a reacționa în diferite situații complicate”, menționează Grițcu.
Ca manageră GAL, asta a ajutat-o să capete încredere în ea. „Chiar la cele mai banale ședințe eu mă pierdeam. Dacă cineva ridica vocea sau vorba prea mult și nu avea dreptate, eu mă temeam să intervin. Respectiv, asta influența foarte mult asupra unor decizii care trebuiau luate la nivel de GAL”, spune Cristina. Astăzi, managera GAL-ului e sigură de propriile forțe și știe ce are de făcut. Mentora pe care a avut-o a ajutat-o să învețe cea mai importantă lecție: „contează ceea ce gândești și ce hotărâri ei”.
„Instruirile acestea au prins bine, pentru că am depășit unele chestii, care acum nu mă mai interesează”, spune Cristina.
„E multă muncă și trebuie să-ți placă ce faci. Asta este important. Trebuie să fii cu sufletul, cu inima în GAL. Dacă nu ești aproape și dacă lucrezi pentru salariu, nu face”, concluzionează Cristina Grițcu.
Fotografii de Ernest Todiev
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de Fundația „Friedrich Ebert” Moldova și AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
