Connect with us
"
"

Cultură

Fă un film de 7 minute într-un weekend și câștigă 5 000$

Publicat

pe

PE SCURT

Provocarea unui weekend! Tinerii cineaști au oportunitatea să facă un film de 7 minute în 48 de ore și să câștige premiul mare de 5 000 dolari, sau premiul „Simpatia publicului” în valoare de 1000 dolari.

PE LUNG

Evenimentul va avea loc la Chișinău pe 27-29 septembrie. Ultima zi de înregistrare este 25 august.

It’s time to apply for "48h Film Challenge. Way UP!"

It’s time to apply for "48h Film Challenge. Way UP!"The registration is open now and ends on 25 August 2019.The event will take place in #Chisinau on 27-29 September 2019.E timpul să aplici pentru "48h Film Challenge. Way UP!"Înregistrarea este deschisă şi se încheie pe 25 august 2019.Evenimentul va avea loc la Chişinău pe 27-29 septembrie 2019.https://form.jotformeu.com/91712697523362?fbclid=IwAR1Rlxk-lwKN2T0ppIEGO94ZuLSthCnyLJKbRvvlVGZ-SpmmJV95Z23jX_0

Geplaatst door 48h Film Challenge. Way up. op Maandag 12 augustus 2019

48h Film Challenge. Way UP!” – este un proiect prin care vrem să provocăm cineaștii să-și realizeze visul, dar și să-și verifice limitele. În doar 48 de ore va trebui să produci un film de ficțiune cu durata de până la 7 minute”, au anunțat organizatorii pe pagina de Facebook.

Echipa trebuie să fie compusă din maximum 6 persoane care să aibă un scenarist, director de film, operator de cameră și editor video. Directorii de film ar trebui să aibă cel puțin un proiect finalizat în portofoliul lor, iar criteriile de selecție sunt calitatea filmelor anterioare, motivația de a participa și originalitatea scrisorii de motivație. Regulile concursului „48h Film Challenge. Way UP!”, le puteți vedea AICI.

Concursul este destinat cetățenilor țărilor din Parteneriatul Estic: Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia sau Ucraina.

Jurnalistă și racheta redacției, omul cu idei și cu metode verificate de a le aduce la viață. Nu există subiect pe care să nu-l îmblânzească Georgeta, cu viteză, talent și atenție la detalii.

Cultură

Recomandare Moldova.org / Dumitru Marian: Boala filmului și filmul de leac

Publicat

pe

De către

Nu cred că e cineva cu acces la internet și cu respect față de sănătatea publică, care să nu poată afirma sus și tare că în ultimele 3 luni a văzut mai multe filme decât în ultimii 3 ani laolaltă. Chiar și cineaștii au nevoie din când în când să se oprească, să ia un loc și să privească ce au mai făcut alții, să te inspiri, să transpiri, să te bucuri, să plângi și apoi să-ți revii. Drept că, uneori, văzând câte un film moldovenesc…  de fapt, haideți să fim sinceri, nu doar uneori, dar tare des, cineaștii moldoveni lasă impresia că au stat în abstenență toată viața, ca să se poată bucura de propriul film. Și, ferească-te sfântul să nu apreciezi capodopera.

Apropo, ca să ne dăm seama unde suntem cu cinematografia moldovenească, pe timp de carantină, șeful cinematografiei naționale, căruia îi expiră mandatul, a venit cu niște ajustări de lege (neaprobate, deocamdată) ca să rămână un fel de Putin peste filmagiii mămăligari. Iaka derajava, take kino, cum s-ar zice (iertați-mi transcripția aproximativă).

Și, ca să revenim la film, cu toată importanța dovedită în vreme de restriște a cinematografiei în viața omenirii, ea, cinematografia, va ieși destul de șifonată din această criză a virusului. Și, totuși, o să încerc să descriu niște chestii tari care s-au întâmplat de la Wuhan încoace. Subiectiv, desigur, fără să mă dau analist și fără să promit o sinteză completă și irefutabilă. Dacă nu aveți chef de citit sau dacă vă simțiți lezați în vreun fel de limbajul prezentei înșiruiri de litere, mergeți la sfârșit, apăsați pe link și bucurați-vă de ce vedeți, e gratuit și unic.  

Așadar, prima ramură a cinematografiei (dacă vreți, putem polemiza dacă e sau nu e) care a ieșit în evidență, a fost industria porno. La început Italia, apoi Franța și Spania, dar pe urmă toată lumea s-a căpătuit cu pornhub fără perdele, vorba aia, mă rog, pornhub fără perdele e un pleonasm, dar omenirea a primit gratuit abonament premium, ceea ce înseamnă calitate 4k și fără publicitate. Iaca asta da penetrare de piață!

Mai slăbuț ca pornhub, dar, totuși, cu bani și mult peste așteptări, Netflix și-a tras 16 milioane de noi abonați în perioada izolării, de două ori mai mult decât prognozaseră ei pentru această perioadă, înainte să știe că va veni urgia. Și ca să nu crape de atâta bine (ceea ce le-am dori multor politicieni de la noi), Netflix a decis să dea și altora, astfel au creat un fond pentru susținerea industriei cinematografice în lume. Normal că primii sunt „neamurile”, astfel că o mare parte din bani s-a dus spre casele de producție care lucrau pe proiecte Netflix, dar s-a dat și altora. Ne bucurăm pentru ei și păstrăm abonamentul Netflix.

Pe de altă parte, în timp ce VoD-urile înfloreau, producătorii care și-au planificat premierele luni de zile, s-au trezit că nimic din ce au gândit nu mai e valabil. Netflix face filme „pentru televizorul de acasă” și modelul lor de business așa funcționează, dar există alte categorii de filme, de exemplu filmele de artă (art-house) care ajung întâi la un festival, două, zece, apoi la cinematograf și abia după ceva ani poate să ajungă pe online. Și oamenii care produc aceste filme, funcționează după alte algoritme, date brusc și ireversibil peste cap. Ca să nu ne ducem departe, vedeți ce zice Ada Solomon sau dacă aveți abonament la TIFF UNLIMITED vedeți ce zice și Cristi Puiu despre filmul lui – Malmkrog – lansat la Berlinale și băgat la cutiuță imediat după. Apropo, dacă tot ne-am dus pe pământ românesc, breasla de acolo s-a solidarizat ca niciodată, au scris petiții, au făcut interpelări, au venit cu propuneri către instituțiile statului, iar într-un final au avut o întâlnire de la care au ieșit cu ceva promițător, zic ei. Cel puțin, producțiile se reiau, iar ulteior se va interveni cu scheme de susținere. Bravo lor. 

Și totuși, cel mai mult, distanțarea socială a afectat evenimentele. Unul după altul, marile festivaluri au anunțat că nu se mai țin. Ca să rămânem în zona noastră, pe 29 mai, de exemplu, trebuia să înceapă Transilvania International Film Festival, de departe unul din cele mai faine evenimente cinematografice la care am fost vreodată și unul din reperele culturale ale României și ale lumii cinematografice europene.

Geplaatst door Dumitru Marian op Vrijdag 29 mei 2020

Aici puteți vedea cum arăta prima zi de festival pentru Tudor Giurgiu, fondatorul TIFF, iar dacă vă imaginați fix așa câte un mesaj de la vreo 400 de oameni care participă în organizare și câteva zeci de mii care vizitau festivalul, o să vizualizați în gând o mică tragedie.

Și, totuși, la nivel global, ca și în alte domenii, au început să se solidarizeze oameni, companii, guverne, industrii și au început să apară zeci de inițiative, sute de linkuri utile, mii de filme online, iar asta mă face să cred că totul va fi bine. 

La final de monolog, vreau să vă dăruiesc activități pentru următoarea săptămână. Cea mai impresionantă inițiativă pe care am sesizat-o se numește WE ARE ONE (A GLOBAL FILM FESTIVAL) și este literalmente cel mai mare festival de film ținut vreodată, unde aveți acces la filmele care le-ar fi vizionat un grup de oameni norocoși, oaspeții câtorva festivaluri mari și foarte mari. VIZIONARE PLĂCUTĂ! 

Foto principală: TIFF Chișinău

Citește mai departe

Cultură

3 recomandări cinefile de la Oana

Publicat

pe

De către

Se zice că 3 e un număr care vine cu un gram de noroc. În cazul nostru, a treia săptămână de filme și a patra săptămână de izolare pentru mine vine cu alte trei filme pe care sistemul meu cerebral le percepe ca fiind relevante pentru mine acum. Metoda mea de a alege ce filme propun este total aleatorie, din toate filmele pe care le-am acumulat în toți anii în care am fost conștientă că privesc un film, voi propune mereu filmele cu care rezonez sentimental în momentul în care scriu. Dacă ar fi să scriu peste o zi, să zicem, s-ar putea să aleg alte filme. Așa că această săptămână mă gasește cu această alegere: Camera Buff(1979), Cries and Whispers (1972) și L’Eclisse (1962).

Camera Buff (1979) r. Krzysztof Kieslowski

Nu văzusem de mult un film care să mă facă să râd în hohote, însă unele secvențe din Camera Buff au avut acest efect asupra mea. Filip (Jerzy Stuhr) își cumpără o cameră de 8mm în timpul sarcinii soției sale pentru a filma evoluția fiicei sale. I se cere să înregistreze a douăzecea aniversare a companiei de stat în care lucrează, când șefii află că el este singurul cu o cameră foto. Pe măsură ce face filmul, instinctele sale de regizor sunt trezite. Șeful companiei trimite filmul său într-un festival de film industrial, iar Filip începe drumul său în calitate de cineast. Pe toată durata filmului, se pare că Filip trebuie să aleagă între familie și film. Deși ar părea că nașterea fiicei lui ar fi un impuls pentru maturizarea lui Filip, până la urmă camera de filmat are acest rol.

Cries and Whispers (1972) r. Ingmar Bergman

Ingmar Bergman rămâne unul dintre regizorii mei preferați. M-am simțit din prima atât de apropiată de subiectele pe care le abordează și, preferând să cred în puterea stelelor (uneori), nu am putut să mă abțin. Așa am aflat că pe lângă frica aproape obsesivă de moarte, ne leagă și aceeași zodie. Când am văzut prima oară Cries and Whispers nu puteam să mă hotărăsc ce mă lasă cu gura căscată: subiectul lui Bergman sau cinematografia lui Sven Nykvist. În volumul său Images: My Life in Film, Bergman spune următoarele despre Cries and Whispers: „Cred că filmul – constă din acest poem: o ființă umană moare, dar, ca într-un coșmar, devine blocată la jumătate și pledează pentru tandrețe, milă, izbăvire. . .“ .

Agnes (Harriet Andersson) este bolnavă de doisprezece ani. Filmul observă ultimele etape ale agoniei sale și primele zile de după moartea ei. „Blocatăla pat pe durata agoniei sale, întorcându-se mereu cu gândul în copilărie la imaginea mamei și apoi blocată între viață și moarte, Agnes face legătura între restul personajelor. Culoarea roșie care predomină în imaginea acestui film te face sa te simți „blocat” la rândul tău în spatele propriilor pleoape închise sau în burta mamei. Bergman folosește patul de moarte, mortalitatea, ca un moment de cotitură în viața personajelor, un moment de judecată.

L’Eclisse (1962) – r. Michelangelo Antonioni

La suprafață L’Eclisse este o simplă poveste de dragoste, personajul său principal Vittoria (Monica Vitti) încheie o relație cu Riccardo și trece la o nouă aventură cu Piero (Alain Delon). Primul aspect izbitor al filmului este abaterea de la structura narativă clasică a dramei romantice moderne. Filmul este, de asemenea, punctul culminant al unei trilogii despre Eros, artă, afaceri și înstrăinarea emoțională în lumea contemporană care a consolidat reputația internațională a lui Antonioni, precedată de L’avventura (1960) și La notte (1961), fiind cel mai radical dintre cele trei, atât prin sfidarea convențiilor narative, cât și în lirismul său asupra absenței și a dorinței. Antonioni ne lasă pe tot parcursul filmului cu sentimentul că urmează ceva inedit, că ne aflăm într-o continuă căutare, sau poate mai bine spus așteptare, reprezentând astfel „plictiseala” anilor ‘60. Fiecare gest sau declarație de dragoste pare falsă, plastică atunci când este susținută de expresiile actorilor, total împietrite în această stare de plutire.

Un film perfect pentru starea de plutire în care „dansăm” și noi acum.

Atât pentru această săptămână, aveți grijă de voi!

Citește mai departe

Cultură

Salut! Sunt Oana și o să-ți recomand săptămânal filme

Publicat

pe

De către

Mereu mi-a fost greu să mă prezint în mod serios în fața cuiva, dar cred că cea mai simplă introducere ar fi:

Bună, sunt Oana Rusu, sunt studentă la Imagine de film și TV și filmez/montez reportaje pentru Moldova.org. Dragostea mea față de film s-a născut cam odată cu mine. Ai mei fiind actori, am avut bucuria să văd multe filme bune de când eram copil și să ascult discuțiile lor după vizionări. În adolescență, dragostea mea pentru film a fost betonată de prima filmare serioasă, lungmetrajul „Lumea e a mea” (r. Nicolae Constantin Tănase), care poate fi vizionat pe Netflix în România și pe CINEPUB în Republica Moldova. Tot atunci am luat decizia de a urma calea filmului după liceu.

Aceasta este prima mea încercare timidă de a scrie despre filme. Nu credeam că o să vină prea curând această zi, dar autoizolarea mi-a dat această ocazie. Pe mine filmele mă ajută să mai uit puțin despre ce se întâmplă afară, așa că am făcut o listă cu trei filme alese aleatoriu din topul preferatelor mele.

Moonrise Kingdom (2012) – r. Wes Anderson

Wes Anderson nu dă greș niciodată în procesul de a crea o lume aparte, de poveste, în care vizualul bucură în fiecare secundă prin compoziție și culoare. Firul narativ al acestui film este destul de simplu: o fată și un băiat se îndrăgostesc și decid să fugă impreună; în timp ce părinții fetei și câțiva localnici pornesc în căutarea lor, o furtună se apropie de insula pe care are loc acțiunea.

În Moonrise Kingdom, Wes Anderson explorează câteva întrebări pe care poate ni le punem și noi acum: De ce avem nevoie de alți oameni în viețile noastre? Cum ne procesăm emoțiile atunci când suntem îndepărtați de alții? Este posibil ca cineva să ne schimbe viața într-un mod semnificativ? Într-un film cu personaje de toate vârstele, aceste întrebări complexe sunt explorate prin ochii copiilor. Emoțiile copiilor nu sunt mai puțin valide sau complexe decât cele ale adulților, dar ei procesează toate aceste emoții mai simplu, mai direct, un mod din care adulții au multe de învățat dacă își dau timp să asculte și să se asculte.

The Fall (2006) – r. Tarsem Singh

Într-un spital din Los Angeles, în anii 20, o fetiță (Alexandria) se împrietenește cu un cascador (Roy) cu picioarele paralizate în urma unei căzături. Ce este probabil cu adevărat minunat la această poveste este felul în care aceste două personaje se împrietenesc.

Roy este depresiv în urma căzăturii și a faptului că dragostea vieții lui l-a părăsit pentru altcineva. Hotărăște să se sinucidă, dar fiind imobilizat, o folosește pe Alexandria pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Astfel începe să creeze o poveste, pe care o întrerupe spunându-i fetei că o va termina dacă aceasta ii aduce morfină. Într-o secvență în care Roy încearcă să omoare toate personajele poveștii, Alexandria îi amintește că este și povestea ei, se include și pe ea ca personaj și le salvează pe celelalte.

Pe tot parcursul filmului, Alexandria îi creează lui Roy o nouă perspectivă, o nouă poveste după care poate începe din nou să trăiască. O idee explorată minunat în acest film și un sentiment prezent în actualitatea noastră, de altfel, este faptul că suntem toți conectați între noi. Fiecare persoană pe care o întâlnim este o parte a vieții noastre, noi toți împreună suntem participanți în acest proces complex pe care îl numim viață, iar asta este un avantaj de care ne putem folosi.

În perioada aceasta de pandemie, „The Fall” ne reamintește rolul nostru în viețile celor care ne înconjoară – cum putem schimba ceva radical dacă ne implicăm (sau ne retragem) la timp.

Thelma & Louise (1991) – r. Ridley Scott

„Thelma & Louise” spune povestea a două prietene cu vieți banale ce se hotărăsc să plece într-o călătorie care schimbă destinul acestora în câteva secunde din cauza unei împrejurări nefericite.

Ce face filmul acesta special? Considerat acum un clasic, în 1991, a apărut ca o inovație, punând rolurile feminine pe plan principal. Din acest motiv este considerat de unii ca fiind un film feminist.

După aproape 30 de ani de la apariție, problemele cu care se confruntă protagonistele sunt încă trist de actuale. Cât de departe sunt dispuse să meargă Thelma și Louise pentru a-și recâștiga libertatea și pentru a-și dicta singure regulile? Chiar până la capăt de linie. Călătoria lor este o frumoasă metaforă pentru dorința de a evada din realitatea banală și uneori dură.

Finalul nu are un deznodământ fericit și nici nu ar trebui să aibă. Important în această poveste este procesul prin care trec personajele până a ajunge la acel punct. Mesajul pe care îl transmite filmul este în măduva acțiunii, în felul în care acționează și reacționează. În final, cel mai valoros mesaj cu care rămânem după vizionare este importanța prieteniei, legăturii care se formează prin iubire și încredere. O poveste despre două femei care se reinventează prin dorința de a se încuraja una pe alta și care inspiră multă lume în acest proces.

Atât pentru săptămâna aceasta. Ai grijă de tine și stai acasă!

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social4 ore în urmă

Cine a fost Lia Manoliu – sportiva din Chișinău care a intrat în Cartea Recordurilor

Lia Manoliu a fost o atletă română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu...

Social7 ore în urmă

10 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: Biroul Regional OMS a făcut o donație de 41 mii de euro pentru Laboratorul ANSP

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică21 de ore în urmă

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte...

Social24 de ore în urmă

Turist în Moldova: Duruitoarea Veche, Râșcani

Duruitoarea Veche este una din cele mai cunoscute destinații turistice din Republica Moldova. Totuși, ne-am gândit că s-ar putea să vrei...

SocialO zi în urmă

9 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 195 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Economie2 zile în urmă

Cât costă să-ți reînnoiești încălțămintea

Sigur ai și tu măcar o pereche de încălțăminte preferată, pe care o porți cu plăcere, dar care ajunge într-o...

Social2 zile în urmă

„Raiul” sovietic și turnătorii. Interviu cu Viorica Olaru-Cemîrtan, Doctoră în istorie

Viorica Olaru-Cemîrtan este istorica care a cercetat luni în șir arhivele ascunse de sovietici despre deportările din Basarabia, a discutat...

Advertisement

Politică

Divertisment3 zile în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Politică7 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie1 lună în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031