De Diana Răileanu
Kaarina Immonen (PNUD): „Domeniile în care nu s-au înregistrat progresele scontate: accesul la învăţământul primar, combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei, şi asigurarea cu apă potabilă”.
La New York se încheie summitul ONU privind eradicarea sărăciei în lume, până în anul 2015 – Un ţel extrem de ambiţios, pe care liderii lumii şi l-au stabilit în anul 2000. Şi aproape imposibil de atins în cei cinci ani care au rămas. Dar s-au făcut progrese semnificative, în lume şi în Moldova, este de părere Kaarina Immonen, reprezentanta PNUD la Chişinău.
Kaarina Immonen: „Cred că a fost foarte important să fie stabilite aceste obiective de dezvoltare, dar mai ales selectate în aşa fel încât să poată fi atinse de cât mai multe state. Acum 10 ani, peste o sută de lideri de state s-au angajat să facă tot posibilul pentru a le realiza. Zilele acestea, la New York, s-au discutat progresele înregistrate de fiecare stat în parte. Se poate vedea că ţările s-au angajat serios în atingerea ţelurilor propuse şi au inclus cele opt obiective pe agenda lor naţională. Dar, trebuie să recunoaştem că, din păcate, mai sunt multe de făcut în următorii cinci ani”.
Europa Liberă: Care obiective anume presupun eforturi sporite pentru ca Republica Moldova să obţină îmbunătăţirea indicatorilor?
Kaarina Immonen: „În cazul Moldovei, vorbim despre 27 de indicatori, dintre care 21 au fost deja atinşi în domenii ca eradicarea sărăciei, reducerea mortalităţii infantile, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi promovarea egalităţii genurilor. Dacă ar fi să ne referim la domenii în care nu s-au înregistrat progresele pe care ni le-am dorit, aş menţiona asigurarea accesului la învăţământul primar, combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei, şi asigurarea cu apă potabilă mai ales a regiunilor rurale. Pentru ca aceste obiective să fie atinse până în 2015 este nevoie de stabilirea unor ţinte clare la nivel naţional şi local. Vă dau un exemplu, dacă s-a reuşit reducerea numărului deceselor cauzate de tuberculoză, guvernul trebuie să se asigure că programele care au dus la un asemenea rezultat să continue, sau dacă se ştie că elevii de la sate nu merg la şcoală pentru că sunt nevoiţi să-şi ajute părinţii la muncile din gospodărie, trebuie stabilit un plan de soluţionare a acestei probleme”.
Europa Liberă: În condiţiile în care Republica Moldova nu are resurse suficiente pentru atingerea acestor scopuri, ce poate face comunitatea internaţională pentru a acorda asistenţa necesară?
Kaarina Immonen: „Moldova s-a angajat să realizeze Obiectivele Mileniului, fapt care, desigur, reprezintă o provocare pentru guvern şi cetăţeni, însă pe plan internaţional Republica Moldova are mulţi parteneri şi prieteni gata să-i acorde ajutor. Organizaţie Naţiunilor Unite şi PNUD Moldova sunt aici pentru a-i oferi acest suport, însă, subliniez, vorbim despre suport, Moldovei îi aparţine însă iniţiativa”.
