Dacă la şcoală am fi studiat „Mănăstirea Putna” de Dimitrie Bolintineanu, poate astăzi nu am avea o clasă de patrihoţi. Cu prilejul Zilei Independenţei, am tot auzit „să ne iubim ţara”, să fim „patrioţi” etc. Mă întreb: cum arată un „patriot” şi ce trebuie să facă omul ca să fie considerat „patriot”?
În acest an, am avut ocazia să folosesc de mai multe ori transportul public interurban, astfel am cunoscut situaţii mai mult decât bizare. De exemplu, la 21 aprilie curent am rămas pe peronul Gării de Nord din Chişinău cu biletele în mână. Şoferul microbuzului a luat pasageri fără bilete nu de la peron. După ore de aşteptare şi de discuţii în contradictoriu, conducerea Gării, văzând că biletele sunt procurate nu numai de studenţi şi se poate declanşa un scandal de proporţii, ne-a pus la dispoziţie un alt mijloc de transport.
Pasagerii care circulă în mod frecvent au învăţat lecţia. Nu procură bilete sau le procură doar până la jumătate de cale, diferenţa respectivă fiind achitată direct şoferului. La staţiile de autobuze nimeni nu verifică microbuzele sau autobuzele la plecare (nici în capitală, nici la Bălţi, nici în centrele raionale), iar recent un caz dintr-un centru raional m-a zguduit. Autobuzul cu destinaţia într-un sat la circa 20 km de centrul raional cu pricina a venit în staţie exact la ora plecării. O mare de oameni s-au repezit spre el, însă un responsabil de la autogara respectivă a strigat ceva şoferului, la care acesta a alungat mulţimea de la autobuz, zicând că urcarea se va face de pe peron. Însă ce a urmat?
Şoferul a lăsat autocarul şi a venit la oamenii care urmau să plece cu acesta. Mătăhăia cu mâinile, spunea, vădit agitat, ceva oamenilor. Mai pe scurt, a trimis pasagerii vreo două cartiere depărtare de la staţie. De acolo i-a îmbarcat. Doar unei femei însărcinate şi câtorva bătrâni le-a spus să plece la staţie să procure bilete. Un autocar arhiplin, dar cu bilete din casă au plecat doar cinci-şase pasageri. La întrebarea mea: „De ce nu procuraţi bilete la casă?”, răspunsul a fost simplu: „Dacă procurăm bilete, atunci rămânem pe peron”. Puteam să nu-i cred? Am păţit-o şi eu, chiar în capitală, ce să mai zici de un centru raional. Nu în zadar se spune că revenirea la raioane a fost benefică, la fel, ca şi scoaterea poliţiei rutiere, care verifica şi ea în spatele mijlocului de transport doar actele în care găsea ce trebuia… Acum şoferii nu mai au teamă pe traseu ca înainte, punând de o parte câte cinci-zece lei pentru fiecare control.
Fără să vreau, mi-am amintit de ziua de 3 august 2003, când am procurat bilete pentru a veni la Chişinău. Era cât pe ce să rămânem pe peron, însă întrebând la casă unde e microbuzul, răspunsul a fost: „În drum”. Am plecat „în drum”. Era ruta Soroca-Cahul. Eram patru persoane cu bilete. Când ne-a văzut şoferul cu bilete (nu mai zic că locurile erau toate ocupate de cei fără bilete), a început să ne brutalizeze, spunându-ne că doar la circ se merge cu bilete. Ne-a propus locuri pe nişte banchete, scaune incomode pe care nicicum nu poţi sta circa patru ore, mai ales pe un drum cu gropi. Deci, cu bilete şi confort. Ce-i drept, apropiindu-ne de Orhei, şoferii care veneau în întâmpinare au strigat că undeva stă Busuioc (ce-o mai fi şi asta?). Să-l fi văzut numai, cu câtă grabă repartiza bilete… L-am întrebat „Ce, plecăm la circ?”. Se vedea că are emoţii, dar şi la postul următor nu ştiu cine verifica documentele, dar totul a fost minunat. Ce era în microbuz nu-l interesa pe nimeni, interesa doar ce era pus între actele prezentate de şofer. Nu ştiu ce deprinderi dorim să le altoim copiilor la şcoală, dar aceste hoţii – ziua în amiaza mare – nu pot educa patrioţi, ci doar patrihoţi.
Sunt sigură că, în curând, se vor scumpi din nou biletele (căci ce rămâne în buzunarul statului nu acoperă nici pe departe cheltuielile), iar unele sate vor rămâne fără mijloc de transport (din lipsă de pasageri).
Şi, în fine, o întrebare: de ce suntem obligaţi să ascultăm în microbuze cele mai proaste înregistrări pline de expresii de tipul „blin” şi „svoloci”? Ce educă aceste melodii şi ce educaţie dăm copiilor?, căci şi ei sunt… obligaţi să le asculte. / Dr. Iulia Malcoci // Timpul
