Connect with us

Cultură

Cum teatrul social scapă societatea de frici?

Publicat

pe

PE SCURT

Teatrul social nu numai că a intrat rapid în mediul profesional, dar a câștigat treptat atenția spectatorilor obișnuiți. În Rusia, teatrul „schimbărilor sociale”, adică cel după care viața participanților săi se schimbă în bine, trece treptat de la art-terapia locală la producții reale de scenă și atrage atenția unui public larg.

În 2019, teatrul social „a crescut” până la propriul festival. În perioada 28 – 31 octombrie, Moscova va găzdui forumul-festival al teatrului social și incluziv „Особый взгляд”. „Teatrul social este un teatru care face vizibil ceea ce este de obicei invizibil pentru societate”, spune criticul de teatru Nika Parhomovskaia, producătorul creativ al festivalului. „Adică, scoate la lumină persoanele cu dizabilități, reprezentanți ai minorităților sociale, pensionari, deținuți, persoanele fără adăpost, adolescenți imigranți și reprezentanți ai comunității LGBT”.

PE LUNG

Spectacolele incluzive nu au obiectiv de a trata pe cineva sau de a scăpa de viciile societății, subliniază Parhomovskaia. Teatrul social arată că există o mulțime de oameni complet diferiți în jur și că îți poți schimba atitudinea față de ei. Toți oamenii ai căror trăsături fizice și mentale în viața obișnuită îi împiedică să se integreze  în societate, devin nu numai participanți la spectacole, ci și tema cercetării artistice, personaje centrale.

Unul dintre aceste spectacole, care arată viața oamenilor „invizibili” pentru societate, a fost pus în scenă de regizorul Vsevolod Lisovski, câștigătorul Măștii de Aur. Piesa „Peștera” a fost prezentată pentru prima dată la Rostov-pe-Don în 2019, dar Vsevolod a început să lucreze la ea în urmă cu cinci ani, după ce a vizionat filmul „Adio, vorbire” de Jean-Luc Godard. Eroii acestui film repetă de multe ori aceleași cuvinte: „Fă așa ca să pot vorbi”. În spectacolul său, Lisovski a văzut o oportunitate de a da cuvântul celor fără adăpost. Vsevolod definește esența piesei astfel: „Oamenii care sunt lipsiți de vorbire în lumea modernă, câștigă discursul și abilitatea de a-și exprima gândurile și opiniile”.

În „Peștera” participă trei actrițe profesioniste și trei actori amatori. Actrițele selectează un fragment din cartea „Dialoguri de Platon” și îl citesc. Sarcina actorilor din rândul celor fără adăpost este să se angajeze în dialog cu acest text, pentru a găsi o problemă care să  coreleze cu experiența personală. Vsevolod Lisovski nu își atribuie piesa în categoria teatrului social. „Nu am stabilit sarcini incluzive aici. „Peștera” nu este despre problema oamenilor fără adăpost, este dedicată vorbirii lor. Spectacolul este un eveniment semnificativ în viața participanților noștri, dar anume problemele sociale, eu cred că nu le rezolv”, remarcă el.

Geografia incluziunii

Teatrul social există acum în multe orașe din Rusia – de la Kaliningrad la Vladivostok. „Dacă regiunea are un teatru puternic, atunci sunt dezvoltate și spectacole sociale”, spune Nika Parhomovskaia. – Dacă în regiune teatrul nu este foarte bun, de exemplu, în zona de mijloc a Rusiei, atunci nimeni nu va fi implicat în producții incluzive acolo. De multe ori totul se reduce la bani. În ciuda faptului că teatrul social este o plăcere destul de ieftină în comparație cu cel tradițional, de obicei nu are nevoie de efecte speciale și o cantitate imensă de recuzită, de multe ori actorii pur și simplu nu au unde să organizeze repetiții, deoarece nu pot găsi locuri libere”.

„Am deschis cinci teatre „incluzive”. Școala a șasea se deschide la Kaliningrad. Dar nu întotdeauna găsim parteneri pe teren ”, spune Tatiana Mediuh, șefa „Inclusion”. – În multe regiuni, nu putem coopera cu teatrele locale, deoarece mulți cred că un teatru incluziv nu are valoare artistică. Cuvântul „social” din țara noastră este asociat cu ceva slab, rău și de calitate scăzută. Dar avem misiunea opusă. Vrem să dezvoltăm cu exactitate un teatru colectiv profesionist. Cine participă la acesta este secundar, este important să ridice probleme de actualitate”.

În Sankt Petersburg, un oraș în care au loc sute de spectacole simultan, teatrul social este înfloritor.  De ce în acest oraș teatrul social crește atât de activ, mutându-se mai departe în alte orașe ale Rusiei? „Multe producții regionale au fost făcute de tineri regizori din Sankt Petersburg”, spune Nika Parhomovskaia. – Acest lucru se datorează faptului că în Sankt Petersburg este foarte dificil să găsești de lucru într-un teatru municipal sau chiar într-un teatru federal. Și absolvenții Academiei de Teatru din Sankt Petersburg (acum RGISI – Institutul de Stat al Artelor Performante din Rusia), în căutarea a ceva nou, merg la școlile internate neuropsihiatrice, la casele de bătrâni și la orfelinate”.

„Astăzi incluziunea se extinde într-un sens calitativ”, o susține regizorul Alexandr Savciuk. – Acesta nu este doar un fel de tendință de masă, ci un fenomen artistic. Oportunitatea pentru artă de a traversa granițele teatrale, pentru a extinde limba de comunicare cu publicul și a împărtăși experiență cu el”.

Liberi de frici

Când a fost întrebată de ce persoanele fără adăpost, deținuții și imigranții au nevoie de un teatru, Nika Parhomovskaia notează funcțiile sociale și terapeutice: „Teatrul vă permite să exprimați ceea ce nu puteți face în viața obișnuită. Mergi pe scenă, povestea ta este importantă. De exemplu, piesa „Intangibilii” din Sankt Petersburg, unde au participat oameni fără adăpost și, din câte știu, viața multora dintre ei s-a schimbat după piesă. Odată ajunși în scenă, actorii amatori înțeleg că au dreptul la vot și capacitatea de a crea. Întregul teatru social este despre exprimarea de sine și sentimentul că sunt sprijiniți”.

Pentru a educa, a te antrena ai nevoie nu doar de oameni care doresc să joace, ci și de o comunitate de teatru profesionistă, spune Nika. Nu orice teatru este gata să-i aducă pe oameni cu dizabilități în spectacole. Unii nu au ascensoare pe scenă, alții nu sunt pregătiți mental. Mulți directori și chiar regizori cred că este mai ușor să pui un actor într-un cărucior, astfel încât să joace o persoană cu dizabilitate, decât să antreneze o persoană cu nevoi speciale în activități teatrale.

„Pentru mine, teatrul social este o modalitate de a scăpa societatea de frici”, spune Tatiana Mediuh. – Când am început să lucrez cu oameni nevăzători, eu tot nu știam cum să-i abordez. Arta nu impune nimic, dar în același timp arată că persoanele fără adăpost sunt inteligente și bine citite, iar cu cei hipoacuzici poți să discuți”.

Cel mai dificil este scapi societatea de stigmatul impus deținuților. Între timp, Karina Pronina, regizoare, actriță și șefă a centrului de producție „Vidra” din Irkutsk, a pus în scenă deja două spectacole cu deținuții coloniei din oraș.

„Persoana aflată în detenție este obișnuită cu lipsa de libertate, că opinia sa nu este luată în considerare. Este încadrat în sensul direct între gratiile reale și cele morale. Aici este mai convenabil să te supui și să faci ceea ce îți spun”, spune Karina. – Eu însă încerc să intru în dialog cu actorii și să lucrez cu aceștia în condiții de egalitate. În primul rând, scriu un scenariu, iar în procesul de lucru cu actrițele, totul se schimbă, producția capătă formă”.

Când deținuții sunt eliberați, de cele mai multe ori ei nu știu cu ce să se ocupe și nu au unde să se întoarcă. Teatrul dă speranță că poți explora lumea. Sarcina regizorului unui teatru social este de a „infecta” oamenii cu această libertate, de a le extinde viziunea asupra lumii. Karina vorbește despre una dintre actrițele care a participat la ultimul său spectacol. În prezent aceasta organizează un studio de teatru pe lângă o biserică. O altă actriță, recent eliberată, a fost angajată la un atelier de design.

Principalul lucru este ca spectatorii să vadă de partea cealaltă anume oameni. Nu niște „resturi ale societății” pe care trebuie de pus cruce. Au aceleași gânduri și sentimente. Pentru o bună parte a societății, deținuții sunt subiect tabu. Desigur, sunt mulți care susțin socializarea unor astfel de oameni, dar sunt și mulți care o neagă complet. Și această situație va continua mult timp”, consideră regizoarea. În ciuda acestui fapt, Karina Pronina continuă să dezvolte ideea teatrului social. Următorul ei proiect este o piesă despre mamele condamnaților.

Dar nu numai deținuții nu sunt acceptați de societate. „De fiecare dată când sunăm mașini după spectacol pentru actorii noștri, apar probleme cu taxiurile. Mulți șoferi refuză să poarte un scaun cu rotile și îl numesc „căruță”, spune Iana Sigida, o actriță și profesoară la Inclusion din Novosibirsk. – Actorii noștri obosesc repede, le este dificil să desfășoare o repetiție deplină. Dar sunt tare bravo, autodisciplina îi ajută să reziste.

Actorii participanți la spectacole (vorbim despre piesa „Iushka”, la care participă persoane cu diferite dizabilități și care a fost prezentată recent la festivalul din Samara), se cunosc treptat și își descoperă talentele. „Am părăsit teatrul de repertoriu, lucrând acolo timp de zece ani, pentru un teatru incluziv, pentru că orice altceva și-a pierdut sensul pentru mine. Aici înțeleg ce vreau să spun publicului și de ce merg pe scenă”, mai spune Iana Sigida.

loading...

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Cultură

3 cărți pentru feminiști începători

Publicat

pe

De către

Lectura este în prezent un soi de lux, în care moldovenii încep să se antreneze activ. Acest lucru e motivat de apariția unor noi curente literare sau ale unor exerciții de creativitate care transformă fața literaturii contemporane. Scriitorii devin, deși termenul este cumva anorganic, trendsetteri, încărcându-și scriitura cu mesaje sociale și idei unanim valabile. Prin urmare, anul curent a adus pe piața literară română multe cărți cu adevărat bune, care transformă o mică parte din mentalitatea colectivului uman.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

Așa se face că, în acest prim material scris pentru moldova.org, am decis să scriu despre inovațiile prozei scurte contemporane, care mai nou, e de impact în rândurile cititorilor și am ales 3 titluri care au reușit să-mi transmită un mesaj puternic și, după lectura cărora, am perceput o nouă tendință în materie cititorească.

Încep lista mea cu volumul „Matriarhat” semnat de Cristina Andrei și publicat de editura Nemira, în colecția „n’autor”. Jurnalista Cristina Andrei este cunoscută pentru emisiunea „Universul credinţei”, pe care o produce la Televiziunea Națională Română. Cu toate că background-ul activității profesionale îi solicită o doză de pudoare, autoarea a conceput opt istorii scrise la feminin, în care eroinele sunt cele mai diferite femei, de la mame eșuate până la femei frustrate. Ce aduce nou acest volum? Ideea de educație emoțională a femeilor. Da, dincolo de mesajul narativ, cartea încearcă să demonstreze feblețea dezvoltării noastre emoționale. Femeile nu au nevoie doar de emancipare, ci și de autoeducare emoțională, de transformare a mentalității ca mijloc de dezvoltare continuă. Istoriile din volumul „Matriarhat” dezvăluie partea întunecată a lucrurilor, arătându-ne că femeile sunt de fapt slabe și că acest lucru nu se datorează inadvertențelor externe, ci mai ales percepțiilor lăuntrice. Revenim din nou la ideea de victimizare.

Continuă lista cu un alt volum, de această dată semnat de Andrei Ruse, cu titlul sugestiv „Despre tristețea femeilor frumoase”, apărut la editura Hyperliteratura. De această dată avem 10 istorii, împletite în jurul unui mesaj puternic: femeile frumoase (n.r. frumos este echivalent aici cu deștept) sunt nefericite. Pragmatismul acestei lumi în care conviețuim, ne fură din fericire. Banal sau nu, dar un autor bărbat (scriu asta fără urmă de sexism) a fost în stare să resimtă acut nevoile noastre emoționale, ceea ce denotă o transformare a gândirii creative, din una extrapolată și diametral opusă, în una de cooperare. Istoriile lui Andrei Ruse sunt cu și despre femei în diferite ipostaze. El tratează stările de sine ale carieristelor, femeilor obediente sau, de ce nu, a mamelor devenite mame forțat. Cert e că unele pasaje sunt încărcate de empatie, lucru destul de rar întâlnit în literatura contemporană dominată de calcul la rece:

  • „Nu am găsit niciodată ceva mai toxic și mai răvășitor decât frumusețea unei femei”
  • „Femeile frumoase – oricare ar fi acelea – sunt pentru noi, bărbații, niște „apariții stranii. În special pentru că nu știm cum să ne purtăm cu ele”.

Și ultimul volum pe care țineam cu tot dinadinsul să-l includ în listă este „Ea. Perspective feministe asupra societății românești”, o colecție de texte cumulate de Oana Zamfirache, editor la Curtea Veche Publishing. Deși, la prima vedere, această carte nu pare a fi încadrabilă într-o listă de proză scurtă, aceasta conține texte scrise de profesioniste din sistemul cultural, mediatic sau jurnalistic de peste Prut. Adevărurile lor sunt constatări cu privire la stereotipurile generate de societate despre femei, formele de discriminare și dificultățile cu care acestea se confruntă în viața de zi cu zi. Scrise într-o cheie subtilă, textele acestor tinere femei nu fac altceva decât să pornească o discuție despre ce trebuie să schimbăm în gândirea noastră, care sunt eforturile pe care trebuie să le depunem și ce trebuie să facem pentru a combate apatia emoțională existentă în lumea noastră.

De ce am ales aceste trei volume atât de diferite? În primul rând, pentru că sunt cumva focalizate pe o tematică unică: femeia și realitățile ei. Totodată, ele emană și câteva fire meditative clare: necesitatea de schimbare; imperativul dezvoltării emoționale; descătușarea de stereotipurile existente.

Ce aduce acest val literar? O nouă transformare a gândirii colective. Autorii renunță la rigori de dragul unor mișcări sociale de impact. Scriitura devine astfel nu doar un simplu exercițiu de creativitate, ci o portavoce tenace.

loading...

Citește mai departe

Cultură

Nudism și avangardă în centrul Capitalei

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Obscură, inedită, avangardistă, scandaloasă și colorată – așa s-a înfățișat publicului cel mai nou locaș cultural din Chișinău: Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron”. În seara zilei de 20 octombrie, pe strada Mihai Eminescu 4 din Chișinău o mulțime de tineri așteptau să pătrundă în labirintul artistic creat de tinerii Piotr Alii și Cristina Miron.

Am intrat în casă în grupuri de câte 5-6 persoane și am început turul celor 10 camere în care ne așteptau imagini, decoruri, lumini și experiențe diferite. „Aveți două minute să admirați aceste tablouri”, „Aici nu aveți voie să faceți fotografii”, „Vă puteți continua turul împingând acea ușă” – astfel am fost ghidați pe parcursul întregii promenade.

PE LUNG

Dorința carnală și sexualizarea excesivă a corpului femeiesc

Am descoperit o casă în toată legea cuvântului cu living, bucătărie și baie. În fiecare dintre acestea am găsit instalații construite din jocuri de lumini, forme, texturi și obiecte diverse. În una dintre încăperi, ne-a întâmpinat o femeie goală, așezată pe un fotoliu.

Foto de Tatiana Beghiu

„În acea cameră au fost expuse creațiile din colecția Gaia. În mitologia greacă, Gaia este mama pământului și în majoritatea ipostazelor apare goală. A fost firesc să pregătim anume acel decor și acea scenă. Doamna pe care ați văzut-o este absolut minunată. A participat la primul nostru show cu cinci ani în urmă și este mereu dornică să colaboreze cu noi. Suntem pur și simplu uimiți de cât de deschisă este. Are încredere în corpul ei, își cunoaște calitățile, își cunoaște vârsta și este admirabilă”, afirmă Cristina Miron.

De altfel, nuditatea este un element destul de exploatat de către cei doi tineri. În bucătăria casei am întâlnit alte două tinere dezbrăcate – o încercare de a atrage atenția asupra tendinței exagerate de a sexualiza corpul femeiesc.

„În bucătărie am avut carne crudă pe masă, un tânăr îmbrăcat și două tinere goale. Scena este despre dorința carnală și sexualizarea excesivă a trupului femeilor”, explică Cristina.

Oamenii trebuie să iasă din zona de confort

Aceasta spune că în toate instalațiile și creațiile lor există un mesaj.

„Noi nu ne temem de faptul că am putea să nu fim înțeleși. Noi ne-am obișnuit. Facem ce trebuie să facem. Mulți ne întreabă care este scopul nostru. Scopul este să determinăm oamenii să-și părăsească zona de confort”, punctează tânăra.

În altă încăpere, publicul era așteptat de un bărbat cu chipul complet acoperit cu nămol. Este vorba despre Alexandru Medinschi, sculptor și perfomer.

„Alexandru alături de Daniel Cauia s-au ocupat de art-instalații și picturi. Trebuie să mulțumesc multor artiști talentați care ne-au ajutat și s-au implicat în proiectul nostru: Anastasia Creciun, Igor Coșciug, Evgheni Mereuț, Misha, Mira Matchina. Tot ce ați văzut este rezultatul muncii depuse de o sumedenie de oameni”, precizează Cristina Miron.

Foto de Tatiana Beghiu

Din turul Casei de Creație nu au lipsit expozițiile creațiilor vestimentare semnate de Piotr Alii: rochii lungi și impunătoare cu motive stilizate inspirate din portul tradițional românesc.

O pistă motivațională pentru artiști

Poeții Ronin Terente și Ioana Isac și-au recitat poeziile într-un cadru ludic, unde un joc de lumini și sunete au amplificat mesajele versurilor.

Cristina Miron spune că evenimentul de lansare a Casei de Creație fost perfect, mai frumos decât și-au imaginat tinerii. „Au venit exact atâția oameni câți am așteptat. Am auzit numai reacții pozitive, ceea ce ne sperie, pentru că noi vrem să creștem. Ne trebuie critică”, spune Cristina râzând.

Astfel, Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron” devine locul ideal pentru artiștii care vor să-și împărtășească emoțiile, gândurile și produsele cu publicul larg. Aceștia vor găsi găzduire pentru a se exprima artistic în toate sferele: de la modă, la teatru, muzică, poezie, pictură, literatură. Piotr și Cristina susțin că vor să construiască și să mențină această platformă pentru fuziunea mai multor forme de artă cu scopul de a oferi societății moldovenești un altfel de concept cultural și o pistă motivațională pentru artiști.

loading...

Citește mai departe

Externe

Sondaj / La 30 de ani de la comunism, Europa de Est este împărțită la capitolul democrație

Publicat

pe

PE SCURT

După treizeci de ani, puțini oameni din fostul bloc estic din Europa regretă schimbarea monumentală politică, socială și economică dezlănțuită de căderea comunismului – dar, în același timp, puțini sunt mulțumiți de modul în care stau lucrurile acum și mulți își fac griji pentru viitor, scrie theguardian.com

PE LUNG

Un sondaj al Centrului de Cercetare Pew realizat în 17 țări, inclusiv 14 state membre ale UE, a constatat că, deși majoritatea oamenilor din Europa Centrală și de Est au acceptat în general democrația și economia de piață, opiniile lor diferă de la o țară la alta.

Până la 85% dintre oamenii au aprobat schimbarea în Polonia, estul Germaniei și Cehia.  Mai puțin de 55% au aprobat schimbarea în Bulgaria, Ucraina și Rusia. Aceasta a reflectat în general percepții foarte diferite despre cum au evoluat țările, în mod individual, de la evenimentele importante din 1989-1991. Atunci a fost un val de optimism peste Europa, când zidurile și regimurile au căzut, formând societăți și piețe mai deschise, au spus autorii sondajului.

Majoritatea polonezilor, cehilor și lituanienilor și mai mult de 40% din maghiari și slovaci, de exemplu, au spus că se simt că majoritatea oamenilor din țările lor sunt mai bine decât 30 de ani în urmă; în Rusia, Ucraina și Bulgaria, mai mult de jumătate au simțit că lucrurile s-au agravat.

Întrebați cum au crezut că țările lor au avansat, cei din Europa Centrală și de Est au fost cei mai pozitivi în ceea ce privește educația (65%), nivelul de trai (61%) și mândria națională (58%). Ei au fost mai puțin fericiți de lege și ordine (44%) și de valorile familiei (41%), iar o majoritate (53%) a declarat că asistența medicală s-a agravat în perioada post-comunistă.

Dar, în toate fostele națiuni comuniste intervievate, oamenii erau „în mare parte pesimiști în ceea ce privește funcționarea sistemului politic și despre probleme economice specifice, cum ar fi locurile de muncă și inegalitatea”, au spus autorii sondajului.

Națiunile din Europa Centrală și de Est care s-au alăturat UE au apreciat în general instituția și au considerat că a fost bună pentru țările lor. Sondajul a constatat, cu cele mai mari calificative de aprobare, mai mult de 80%, au fost date de fostele state comuniste din Polonia și Lituania.

În două care nu s-au alăturat, Rusia și Ucraina, situația arăta foarte diferit, au spus autorii. „Aceștia aprobă mai puțin trecerea la democrație și capitalism, mai puțin susțin principiile democratice specifice și sunt mai puțin mulțumiți de viața lor”, au spus ei.

Sondajul a dezvăluit, de asemenea, o scindare puternică est-vest în ceea ce privește atitudinile față de unele subiecte sociale. Europenii occidentali au exprimat opinii mult mai progresiste: 94% dintre suedezi și 89% dintre spanioli au declarat că homosexualitatea trebuie să fie acceptată de societate, iar împotrivă au fsot 28% dintre lituanieni și 14% dintre ucraineni.

Sondajul a descoperit diferențe majore între Germania de est și vest, germanii estici fiind mai puțin satisfăcuți de direcția de ansamblu a țării lor și de modul în care funcționează democrația decât cei din vest.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Cultură4 ore în urmă

3 cărți pentru feminiști începători

Lectura este în prezent un soi de lux, în care moldovenii încep să se antreneze activ. Acest lucru e motivat...

Lifestyle6 ore în urmă

Configurează-ți ușa de garaj potrivită la Gunther Tore

Cota ușii de garaj în bugetul construcției unei case este de cca 0.5% în condițiile în care aportul la confort...

Ecologie8 ore în urmă

Compania Coca Cola își va vinde băutura în pet-uri din plastic reciclat din Marea Mediterană. Poziția neoficială a companiei este alta

PE SCURT Coca Cola a prezentat recent prima sticlă de probă fabricată din plastic marin recuperat și reciclat, încercând să...

Istorie8 ore în urmă

Un pic din viața femeii care a apărut pe prima copertă a revistei Playboy

PE SCURT Marilyn Monroe a fost actriță, model și un adevărat sex symbol al Americii în secolul XX. Ea a...

Ecologie8 ore în urmă

Drumurile din plastic reciclat devin o realitate în Los Angeles

PE SCURT Pentru a gestiona mai bine deșeurile de plastic, orașul american Los Angeles poartă în discuții cu Technisoil, o...

Divertisment9 ore în urmă

Ce îi face creativi pe laureații Premiului Nobel

PE SCURT În lunga lor „călătorie” până la obținerea Premiului Nobel, fiecare laureat a privit o problemă într-un mod nou....

EcologieO zi în urmă

Plantarea copacilor, după un grafic din 1995. Activiștii de mediu bat alarma

PE SCURT În această sâmbătă, pe teritoriul Republicii Moldova, vor fi plantați sute de mii de puieți. Această campanie amplă...

Advertisement

Politică

AlegeriO zi în urmă

Cât ne-ar putea costa turul II și ce urmează să se întâmple

PE SCURT Încă nu se știe exact cât a cheltuit Comisia Electorală Centrală pentru organizarea primului tur. Totuși, bugetul estimat...

AlegeriO zi în urmă

Cum 32 mii de cetățeni au adus în Parlament patru deputați noi

PE SCURT În urma alegerilor parlamentare noi din 20 octombrie,  Parlamentul s-a ales cu patru deputați noi aleși în baza...

Alegeri3 zile în urmă

LIVE TEXT // Cum se desfășoară alegerile locale în Republica Moldova

Cetățenii Republicii Moldova, sunt așteptați astăzi la secțiile de vot pentru a vot candidații preferați la postul de primar și...

Externe3 zile în urmă

Sondaj / La 30 de ani de la comunism, Europa de Est este împărțită la capitolul democrație

PE SCURT După treizeci de ani, puțini oameni din fostul bloc estic din Europa regretă schimbarea monumentală politică, socială și...

Alegeri4 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru WC-urile publice

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Politică4 zile în urmă

Cazierul virtual al candidaților la Consiliul Municipal Chișinău

PE SCURT Avem 51 de oameni în Consiliul Municipal Chișinău care vor răspunde de bunăstarea și dezvoltarea metropolei noastre. Echipa...

Alegeri4 zile în urmă

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru grădinițe

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu...

Advertisement

Opinii

octombrie 2019
L Ma Mi J V S D
« sept.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031