Connect with us
"
"

Cultură

Cum scăpăm de fobia de literatura clasică?

Publicat

pe

Mă gândeam de ceva timp asupra unui subiect care îmi e destul de aproape de suflet și în care se regăsesc câteva puncte relevante pe care vreau să le analizez – reinventarea literaturii clasice. Este o misiune aproape ingrată, deoarece implică o mână de oameni care citesc literatură clasică și baricada opusă, formată din cititori care și acum își tratează durerile de cap obținute în liceu, la obiectele limba și literatura română sau la literatura universală.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

Dar cum să depășești aceste mici piedici care nu te lasă să întinzi mâna după o carte bună, dar dificilă? Cum să iubești autorii cu care ai fost „torturat” pe băncile școlii? În cele ce urmează vreau să îți ofer, stimate cititor, câteva recomandări pe care le-am încercat și care sunt fiabile.

  1. Alege nișa – chestia asta ține de mai mulți parametri: autori dintr-o anumită țară, perioada aleasă. Poate suna bizar, dar dacă te apuci să-l citești pe Tolstoi, e barem să mergi și pe Dostoievski, astfel încât vei obține o imagine de ansamblu a moralității sociale existente în acea vreme, un portret al țăranului rus sau al boierului sus-pus. De ce mi se pare util această alegere a nișei? Deoarece selectarea autorilor și a perioadei îți permite concentrarea eficientă și totodată te lasă să studiezi amplu curentul literar.
  2. Alege perioada – partea dificilă este să atingi anume acel segment de timp în care nu te-ai „îneca”, ci ai reuși să înțelegi plenitudinea evenimentelor care l-au inspirat pe autor sau în care se derulează acțiunea.
  3. Alege autorul cu care începi – vei fi probabil uluit, dar clasicii nu sunt doar autorii trecuți în grila școlară. Poți citi ceva cu totul special, aparte, dacă începi să alegi cu atenție autorii. Să luăm un exemplu aparte. În prezent, multă lume citește literatură horror și thrillere, gen Stephen King, dar uită cu desăvârșire că există autori notorii, care scriau de îți îngheța sângele în vene. Iată câteva schimburi de autori care chiar îți pot deveni idoli:
    • În loc de Stephen King (deși eu îl ador) – H. P. Lovecraft, tatăl literaturii de groază (descoperă „Chemarea lui Cthulhu și alte povestiri stranii” sau „Monstrul din prag”).
    • În loc de Daria Donțova – Agatha Christie, regina romanelor crime. Femeia asta scria cu har de la Dumnezeu și e de la sine înțeles, deoarece avea un spirit acut al atenției și o logică imbatabilă (recomand insistent „ negri mititei”).
    • În loc de Danielle Steel – Daphne du Maurier. Am îndrăgit cu fiecare por istoria din „Rebecca”. Maurier ne oferă o istorie plină de intensitate, de sumbru și de emoție.
  4. Fă notițe – din proprie experiență pot să recomand insistent acest lucru, deoarece, în caz contrar, riști să uiți firul acțiunii sau unele personaje episodice. Notițele sunt o obișnuință pe care mi-am educat-o, încă în perioada când citeam „Anna Karenina”. Astfel mi-am creat o bază cu diferite citate, idei, cronologie, toate memorabile în timp.

Acest articol a luat ființă în momentul când mama mea, profesoară de limbă și literatură română, m-a întrebat: „Cum să elimin frica copiilor față de clasici?”. Și atunci, m-am pus în pielea lor. Cu adevărat, literatura clasică este multidimensională, atractivă, dar rece pe alocuri. Ne despart ani lumină de anumite realități, iar acest lucru poate să ne incube o anumită fobie față de aceste cărți, iar acest fapt mi se pare total nedrept.

Eu cred în valoarea cărților clasice, cred în mesajul lor bogat și sper din suflet ca cititorii tineri să le îndrăgească firesc, fără impuneri și exagerări. Or, dragostea cu de sila nu se face.

S-a lansat în presă în toamna lui 2012, la ziarul Timpul, unde a fost reporteră și redactoare adjunctă. S-a alăturat echipei Moldova.org începând cu iunie 2016.

Citește mai departe
Advertisement

Lifestyle

Recomandare Moldova.org / Sorina Ștefârță povestește cum se informează ca să nu înnebunească

Publicat

pe

De către

Sfaturi practice și subiective, despre cum să rămânem teferi la cap 

Carantina aceasta pe care, dacă e să-l parafrazăm pe Eminescu, „nu credeam să învăț a o trăi vreodată” (ei, dar nici alte vreo șapte miliarde de pământeni nu credeau), nu mi-a schimbat prea mult modul de viață. Oricum intram într-o perioadă extrem de intensă – lucrez într-un proiect de comunicare al UE, iar luna mai, de care iată-iată ne vom despărți, este apriori una „europeană”. 

Astfel, pe de o parte, lucrurile se întâmplau cu încetinitorul parcă (ralanti, pentru cei născuți în era tehnologiei), pe de altă parte, cu cât se apropia luna mai, cu atât mai indefinită ca timp devenea ziua de muncă. „Ziua Europei” a trecut în totalitate pe online, la Radio și TV în acest an; (și) noi a trebuit să ne adaptăm din mers la noile realități; iar 14 ore la computer nu mai păreau un lucru ieșit din comun. Dar nici aici nu am fost singură – fenomenul „de acasă lucrez mai mult” l-au trăit mulți, pe propria piele, în aceste deja 2,5 luni…

În același timp, trebuia să rămân (cu picioarele) pe Pământ și, frontierele fiind închise, chiar în Republica Moldova, iar una dintre ocupațiile mele zilnice aici – ca stil de viață, dar și ca fișă de post – e să fiu la curent cu ce se întâmplă în jur. Cel puțin, pentru a mă asigura că nu ne-am mutat cumva, brusc, pe o altă planetă… Așadar, cum mă informez că să nu înnebunesc?

Încălecând și blamând internetul…

Înainte de toate, trebuie să spun că nu fac parte din tagma celor care, încălecând la greu internetul, îl blamează pentru că le-a dat acces tuturor „nebunilor” – și vorbesc despre aceasta tot pe internet… Da, mă îngrozesc și eu de numărul celor care cred că un virus poate veni printr-o antenă (dacă nu știm fizică și biologie – că nici eu nu știu -, măcar puțină logică…); mi-ar plăcea și mie să existe o triere, un „certificat” care să ateste că ești apt să îți dai cu părerea în public, dar atunci ar dispărea libertatea pe care tocmai internetul ne-a adus-o. Și dacă ar fi de ales, o aleg pe prima… Sigur, ar trebui să existe niște reglementări, care să penalizeze site-urile anonime sau cele care publică falsuri, dar aceasta e temă pentru un alt articol sau chiar o teză de doctor. Ca persoane, tot ce putem face, e să ne creăm niște reguli ale noastre, mai mult sau mai puțin individuale, care să ne ajute să rămânem „teferi la cap”, dar și – acolo unde putem – să-i mai luminăm și pe alții. Instrumentele sunt la îndemână și ale mele se numesc surse, oameni, verificare.

Sursa-„kilometrul zero”…

Pentru oricine a trecut printr-o școală de jurnalism – și a făcut-o la responsabil – noțiunea de sursă este sfântă. Știrea fără sursă, adică fără de persoana care ți-a oferit informația, a declarat un anumit lucru, nu e știre. Sursa e acel „kilometru zero” de la care pornești și în realizarea unui produs media, și în informarea propriu-zisă. Din ce surse ne informăm și, mai ales, în ce surse credem? 

Eu recunosc că mă informez preponderent din Facebook sau, mai exact, prin intermediul acestei rețele sociale. Circuitul meu informațional este setat astfel, încât să-mi apară cele mai importante știri de la cele mai importante media. Nu zic, mă ajută și alertele Google pe care le-am creat, folosind anumite cuvinte-cheie (strict pentru monitorizările pe care le fac), dar știu sigur că pe Facebook-ul „meu” știrea necesară sau o eventuală „bombă” media o să apară imediat.

Să nu credeți că mi-am creat o bulă informațională – am lăsat eu câte unul „de sămânță”. Pur și simplu, am exclus balastul care nu-mi aduce plusvaloare. 

…și Oamenii-indicator

Și aici ajungem la cel de-al doilea instrument – oamenii în care avem încredere, care pentru mine înseamnă o rețea construită cu anii, alcătuită din profesioniști din presă, înainte de toate. Totuși, așa cum nu am dat nume de media (îmi pare corect, ținând cont de munca pe care o fac), nu voi da nici nume de oameni. Voi apela doar la unul și sper să nu se supere niciun prieten de încredere pentru asta – Cristina Lupu, directoarea Centrului Independent de Jurnalism din București. 

Cristina e atât de obsedată – în sensul bun al cuvântului – de educația media și de tot ce înseamnă verificarea faptelor și gândirea critică -, încât nu am motive să mă îndoiesc de cele publicate de ea. Ultimul exemplu a fost azi dimineață, când am văzut la ea prima pagină din „New York Times”, cu istoriile personale ale unor cifre seci – 1000 de victime ale COVID-19 din SUA. Cine era, ce iubea…

Acum, să nu înțelegeți cumva că tot ce apare pe Facebook trebuie luat ca atare. Uneori verifici de câteva orei chiar și atunci când ai încredere… În după-amiaza de 22 mai, bunăoară, replica premierului Ion Chicu la adresa euro-deputatului român Siegfried Mureșan părea atât de fantasmagorică, încât chiar am intrat pe pagina autorului să mă asigur că nu este o glumă proastă a cuiva. Nu era…

Verificarea, mama curățeniei informaționale

Pandemia a complicat și mai mult lucrurile, pomenindu-ne și cu o infodemie globală, iar asta înseamnă că și unii prieteni mai mult sau mai puțin virtuali cad în capcana falsurilor informaționale. Chiar ieri am polemizat cu un doctor în științe care îmi aducea ca argument științific un articol nebulos de pe un blog. Text care circulă de vreo lună în diverse forme, ducând la teorii conspiraționiste de multe ori, și pe care seara l-am descoperit și pe pagina unei colege din media. Tot ieri am văzut o minciună despre Angela Merkel pe pagina unui scriitor local – text sută la sută mincinos, preluat de pe un „blog ortodox” din România. I-am avertizat (nu doar eu) de riscul falsurilor. Colega din media și scriitorul au șters articolele. Doctorul în științe – nu. Este decizia fiecăruia în ce dorește să creadă. Dar eu personal nu cred în „bloguri ortodoxe” care prezintă cercetări medicale fără să citeze vreo sursă științifică sau de specialitate. Mai bine mai aștept. 

Un alt caz nostim din ultimele săptămâni. O rudă a distribuit un articol aproape anonim despre un profesor japonez care ar fi spus că noul coronavirus e fabricat în laborator. „Am înțeles de la început acest lucru!”, a comentat alta. „Neavând studii în virusologie, n-aș fi atât de categorică”, le-am răspuns eu. Și pentru că spiritele se încingeau, am purces la un exercițiu de verificare a faptelor, găsind cel puțin trei articole de pe site-uri credibile care combat articolul „cu bucluc”.

Un site australian, care la rubrica de fact checking combate veridicitatea știrii – de facto, spune că nu a fost găsită nicio sursă primară a acestei afirmații. Un site englez care se ocupă exclusiv de verificarea informației și care la fel nu găsise nicio dovadă că această declarație ar fi existat cu adevărat, precum nu existau dovezi că savantul ar fi lucrat patru ani într-un laborator din China. În definitiv, declarația Profesorului Tasuku Honjo publicată pe pagina Universității din Kyoto, care spune că „regretă că numele său și al Universității este folosit pentru a răspândi informații false și dezinformare”. Am făcut acest exercițiu de verificare nu pentru a arăta că am eu dreptate, ci ca un exemplu că adevărul, astăzi, nu este neapărat acolo unde pare a fi. Spiritele (parcă) s-au potolit.

Așadar, asigurați-vă cu surse și oameni de încredere, nu încetați să verificați și să puneți la îndoială. Dacă apa caldă și săpunul ne pot salva de virus, mie aceste trucuri îmi salvează creierul. Plus, ca bonus, să nu uităm: suntem responsabili nu doar pentru ceea ce consumăm, ci și pentru ceea ce dăm mai departe… 

Citește mai departe

Divertisment

10 momente când Igor Dodon a fost Igor Dodon

Publicat

pe

De către

De-a lungul activității sale de politician, Igor Dodon a devenit subiectul numeroaselor glume și ironii ale internauților. Pozele și video-urile cu renumitul halat alb „prezidențial”, culesul de căpșuni împreună cu Filip Kirkorov la Sadova, statul pe tron pe muntele Athos, „kuliokul” negru de la întâlnirea cu Plahotniuc și mersul cu mașina prezidențială prin arătură au devenit virale, creând o mulțime de meme-uri pe Internet. Moldova.org îți propune zece momente când Igor Dodon a avut mai mult swag ca tine. 

 1. Cu mercedesul prin arătură

Voi cu ce mergeți pe câmp la lucru, primăvara? Cu căruța, pe jos poate? Se pare că cea mai eficientă metodă de a ajunge la inima oamenilor este, totuși, mercedesul parcat direct în arătură. Pe 20 mai, Igor Dodon a mers în satul Sofia, raionul Drochia. Pe pagina oficială a președintelui au apărut mai multe poze, iar în una dintre acestea se vede cum președintele vorbește cu câțiva muncitori, iar în planul doi se văd mașinile care fac parte din coloana prezidențială. Acestea au intrat direct pe „arătură”. Poza a trezit critici acide și a devenit virală pe Internet. „Igor Dodon a luat-o pe arătură. La propriu”, au comentat internauții.

2. „Kuliokul”

Dar cum obișnuiți să luați mită? În plic?! Moda asta a trecut deja. Pe 18 mai, deputatul Platformei Demnitate și Adevăr, Iurie Reniță, a prezentat o înregistrare video în care apare președintele Igor Dodon, Vlad Plahotniuc și Serghei Iaralov. Fostul președinte al PDM are în mâini o pungă neagră. „Iar umblați cu „kulioacele”, a spus Igor Dodon. Noi credem că punga neagră cu calendar nu este doar o evoluție naturală, atunci când sumele luate nu mai încap în plic, ci și o atitudine, care arată că pentru președinte nimic nu e mai important decât simbolurile naționale.

3. „Parcă ai avut oleacă de probleme cu nasul, ți-a trecut răceala prin tine”

Și cu virusul bravul nostru președinte s-a lămurit repede. La finele lunii martie, Igor Dodon a declarat că noul coronavirus ar fi „ca o gripă” sau ca „o răceală”, care poate trece fără a fi observat. „Așa cum trece o gripă simplă, parcă ai avut oleacă de probleme cu nasul, ți-a trecut răceala prin tine și tu ai trecut coronavirusul”. Oare la fel de repede va trece și perioada în care îl avem pe Dodon ca președinte?

4. „Pe tron” la muntele Athos

În poza de mai jos, făcută în luna august 2017, nu știm sigur dacă Igor Dodon a urcat într-o capsulă și așteaptă să fie lansat spre cer, direct la Dumnezeu, sau dacă acesta e singurul moment în care președintele nostru s-a simțit cu adevărat rege, urcându-se pe un tron pe muntele Athos. Pe Athos e tron, aur, prieteni, toți îmbrăcați în alb, iar acasă – numai probleme…

5. „Igor Dodon, în frac”

De-a lungul anilor, Igor Dodon ne-a bucurat și cu alegeri fashion dintre cele mai îndrăznețe. În luna octombrie 2019, președintele și soția sa au participat la ceremonia de întronare a împăratului Naruhito al Japoniei. Relaxat și impecabil, Igor Dodon a purtat un frac negru și pantaloni gri. Păzea, gheișelor!

6. „Halatul prezidențial”

Ianuarie 2017. Se poate aici să nu comentăm nimic?

7. „Amenzi nu o să fie” și „băieți, asta nu dați!”

Pe lângă faptul că președintele nostru este „oleacă doctor”, recent am aflat că mai este și oleacă jurnalist și producător de televiziune. La ceremonia de aducere în Republica Moldova a Focului Haric de la Ierusalim, în plină pandemie de COVID-19, Igor Dodon a dat asigurări că preoții nu vor fi amendați în noaptea de Paște. „Amenzi nu vor fi”, le-a spus șeful statului preoților. „Băieți, asta nu dați în direct”, s-a adresat Igor Dodon și cameramanilor. Cum altfel ar ști jurnaliștii ce să dea și ce să nu dea dacă nu ar primi indicații prețioase?

8. „Dodon se ridică în fața lui Plahotniuc”

Au fost și așa vremuri. La una din ședințele Parlamentului din 2012, a fost suprins un moment când Vlad Plahotniuc trecea pe lângă Igor Dodon, care era așezat pe scaun. La vederea lui Plahotniuc, Dodon a încercat să se ridice de pe scaun, însă a fost „calmat” de Plahotniuc printr-un gest liniștitor să stea la loc.

9. Dodon și Kirkorov la căpșuni

În timp ce mii de moldoveni pleacă peste hotare la cules căpșuni, în 2018 președintele nostru a reușit performanța de a aduce cetățeni din Federația Rusă care să ajute cu aceste munci pe pământurile noastre. Bravo, Dodon!

10. „не дергайтесь”

Despre „oleacă doctor” ar fi trebuit să știm încă în noiembrie 2016, când liderul PSRM, derajat de întrebarea jurnalistului Vasile Botnaru, i-a răspuns: „Stați acolo, serviți ceai și „не дергайтесь”. Fix ca la un control medical. Ne bucurăm de talentul ascuns al lui Igor Dodon. Așa știm cu siguranță că se va descurca în caz că nu câștigă al doilea mandat.

Da, știm că au fost mai mult de zece momente când Igor Dodon a fost Igor Dodon. Președintele nostru este un izvor nesecat de inspirație pentru internetul moldav.

Citește mai departe

Opinii

Drepturile și demnitatea persoanelor în vârstă trebuie protejate pe fundalul pandemiei COVID-19

Publicat

pe

De către

În întreaga Europă, din Spania până în Serbia, Centrele de plasament pentru persoanele în etate au devenit adevărate focare de infecție cu COVID-19. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape jumătate din decesele provocate de coronavirus în Europa sunt înregistrate în rândul rezidenților Centrelor de plasament.   

Dintre toate statisticile sfâșietoare care arată modul în care virusul distruge vieți în întreaga lume, această cifră mă impresionează cel mai mult. Ea dezvăluie o tragedie de neimaginat, care se petrece chiar în fața noastră – dar, în mod surprinzător, adesea este trecută cu vederea.

Persoanele în vârstă, în general, sunt grav afectate de pandemie. Ele sunt expuse unui risc crescut de îmbolnăvire gravă din cauza COVID-19 și aproximativ 95% din decese sunt înregistrate în rândul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și mai mult. Acesta este unul dintre motivele pentru care Europa, regiunea cu cea mai mare proporție de persoane în etate din lume, asistă la dezlănțuirea în forță a pandemiei pe teritoriul său. Iar persoanele în etate se confruntă nu doar cu o criză de sănătate: măsurile de distanțare fizică (numită în mod eronat distanțare socială) pentru limitarea răspândirii virusului au un impact disproporționat și asupra vieții și mijloacelor de trai ale acestora, deoarece multe persoane în etate sunt lipsite de serviciile, asistența și îngrijitorii pe care se bazează.     

Adesea neglijate și pierdute din vedere, persoanele în etate care trăiesc în case de îngrijire sunt printre cele mai vulnerabile persoane. Auzim relatări tulburătoare despre oameni care mor singuri, fără să-i aibă pe cei dragi în jurul lor, uneori doar cu o grijă minimă oferită de personalul unor instituții subfinanțate.

Tragediile care se întâmplă chiar acum în centrele de îngrijire și asistență sunt doar o dovadă, deși extremă, a modului în care neglijăm persoanele în etate în sens mai larg. Pandemia a evidențiat puternic această neglijare, care nu a început odată cu COVID-19. Pe măsură ce populația țărilor din Europa îmbătrânește rapid – una din patru persoane are deja 60 ani sau mai mult – aceste țări s-au străduit să creeze condiții pentru ca numărul tot mai mare de persoane în etate să poată avea un trai decent, rămânând sănătoase și active în comunitățile lor și în viața publică. 

În schimb, multe persoane în etate se confruntă cu neglijarea, sărăcia, excluziunea socială și izolarea – exacerbate acum din cauza pandemiei. Poate chiar mai rău este modul în care discursul public le spune, mai mult sau mai puțin subtil și prin nenumărate indicii culturale, că, din cauza vârstei, ei sunt o povară.

Sper că această criză și efectele îngrozitoare pe care le are asupra multor persoane în etate vor deveni un punct de cotitură în modul în care privim și tratăm persoanele în etate în societate. La UNFPA, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, depunem eforturi împreună cu partenerii noștri din guvern și societatea civilă nu numai pentru a sprijini persoanele în etate în timpul pandemiei. Dar și pentru a asigura, în sens mai larg, că demnitatea și drepturile lor sunt protejate și că aceste persoane rămân să fie parte a comunităților lor. 

Multe țări analizează acum modul în care criza poate fi transformată în oportunitate. Există patru măsuri esenţiale pe care guvernele le pot lua pentru ca acest lucru să se întâmple:   

  1. Prioritizarea protecției persoanelor în vârstă în intervențiile împotriva COVID-19. Aceasta poate include trimiterea unor mesaje publice clare de sprijin pentru egalitatea în drepturi și demnitatea persoanelor în etate și luarea unor măsuri îndrăznețe pentru a demonstra că angajamentele publice nu sunt doar simple declarații. Asigurarea continuității serviciilor, susţinerea îngrijitorilor, utilizarea tehnologiilor digitale pentru a ajunge la persoanele aflate în izolare – se pot face multe pentru a atenua efectele crizei.
  2. Ascultarea vocilor persoanelor în etate. Pe măsură ce reacționăm la această criză și elaborăm politici pentru viitor, trebuie să ascultăm ce au de spus persoanele în etate. Implicarea reprezentanților comunității este vitală pentru a evita prejudecățile și pentru a putea găsi soluții care să răspundă nevoilor reale.           
  3. Combaterea discriminării pe motiv de vârstă în discursul public și în practică. Nu trebuie să existe toleranță față de discriminarea agresivă pe motiv de vârstă și stereotipurile negative care sunt și mai vizibile în timpul acestei crize. Promovarea unui contra-discurs centrat pe solidaritatea între generații și pe influențele și contribuțiile valoroase ale persoanelor în etate va fi esențială pentru schimbarea normelor și atitudinilor sociale.
  4. Revizuirea cadrului juridic și de politici și a bugetelor prin prisma vârstei. Este momentul acum să începem să privim dincolo de criză și să analizăm ceea ce trebuie să se schimbe în sectoare precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă și bunăstarea socială, astfel încât statele să fie într-o poziție mai bună pentru a face față efectelor schimbărilor demografice rapide, asigurând în același timp drepturile și opțiunile unei populații care îmbătrânește. 

Să fie clar: decesul unui număr atât de mare de persoane în etate în timpul acestei crize nu a fost inevitabil. Acesta este rezultatul direct al eșecului nostru – ca societăți, instituții și culturi – de a acorda aceeași importanță și valoare vieții și bunăstării generației mai în vârstă. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului și să ne gândim serios la crearea unei societăți pentru toate vârstele, în care persoanele în etate sunt recunoscute și susținute ca piloni importanți ai societății, și anume ca profesori și mentori, îngrijitori și voluntari, povestitori și creatori, propagatori ai culturii și luptători pentru drepturi pe care uneori le considerăm ceva firesc. Într-o Europă care îmbătrânește, pur și simplu nu ne putem permite să excludem un sfert din populație, cu toate abilitățile, talentele și diversele sale contribuții. Asigurarea faptului că persoanele în etate se bucură de aceleași drepturi și aceeaşi demnitate ca toți ceilalți nu este doar un imperativ moral, este un avantaj pentru toți, vârstnici și tineri deopotrivă.

Alanna Armitage este Directoarea Biroului regional al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) pentru Europa de Est și Asia Centrală.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social14 ore în urmă

Gyneco.md, proiectul care aduce educația sexuală pe Instagram

PE SCURT Două prietene din Moldova care se află la mii de kilometri distanță au decis să-și unească forțele ca...

Lifestyle17 ore în urmă

Moldova.org angajează jurnalist(ă)

Moldova.org anunță un concurs de angajare pentru poziția de Jurnalist/ă. Cine suntem? Moldova.org s-a reinventat și abordează o nouă formă...

Social18 ore în urmă

COVID-19 explicat: Falsuri și adevăruri despre virus

În timp ce oamenii se infectează cu COVID-19, se tratează sau mor, mulți născocesc, vin cu tot felul de afirmații...

Economie20 de ore în urmă

Petrom Moldova pune umăr la umăr și ajută personalul medical

Punem #umărlaumăr și suntem mai puternici. Cu acest gând Petrom Moldova a pornit un program de susținere a medicilor pe...

Social24 de ore în urmă

26 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: Încă un medic a decedat. 15 lucrători medicali, victime ale coronavirusului

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică2 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Social2 zile în urmă

Istoria unui simbol: cum a apărut culiocul negru cu calendar în Moldova

„Iar umblați cu culioașele?” Fraza lui Igor Dodon către fostul președinte al PDM, Vlad Plahotniuc, ar fi putut fi rostită...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

PoliticăO săptămână în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria: „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin grija față de transnistreni”

PE SCURT Și săptămâna aceasta autoritățile separatiste de la Tiraspol au continuat să atace autoritățile de la Chișinău. Cu toate...

Advertisement

Opinii

mai 2020
L Ma Mi J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031