Connect with us

Diverse

Cum își păstrau oamenii cultura și tradițiile în Primul Război Mondial?

Publicat

pe

Ești curios să afli cum interacționau oamenii de diferite naționalități la începutul anilor 1900? Iwm.org îți povestește cum oamenii din Imperiul Britanic și coloniile sale au interacționat unul cu celălalt în timpul Primului Război Mondial.

1. Cum oamenii din diferite țări se ajutau între ei?

Lucrau împreună

Cei care participau la război și mergeau pe front întâlneau oameni din diferite țări și medii. Această fotografie prezintă bărbați din India de Vest, Australia și Noua Zeelandă care aranjau muniții în apropiere de Ypres, Belgia, în octombrie 1917. Deși se pare că bărbații lucrează împreună, nu știm cum și de ce a fost făcută această fotografie. Așa cum războiul a adus împreună militari de diferite naționalități, ei și-au făcut anumite impresii unii de ceilalți, indiferent cât de strânsă a fost sau nu colaborarea dintre ei.

Forța de Muncă din China

Nu toți oamenii care s-au înscris în Imperiul Britanic erau soldați. Armata avea nevoie și de forță de muncă pentru a susține activitatea desfășurată de unitățile de luptă. Armata britanică a recrutat 140.000 de bărbați din China pentru a lucra ca parte a Forței de Muncă din China pe Frontul de Vest. În această fotografie, făcută în nordul Franței în 1918, muncitorii chinezi și soldații canadieni pot fi văzuți împreună. Aproximativ două mii de muncitori chinezi și-au pierdut viața în război, însă cifra exactă nu este cunoscută.

2. Alte metode prin care oamenii se cunoșteau

Trupele din întregul Imperiu au călătorit în mai multe țări și au întâlnit oameni noi. Luptele au avut loc în Orientul Mijlociu și Africa, precum și în Europa. Oamenii au avut suficient timp ca să exploreze noile locuri în care au fost trimiși. Această pictură realizată de către James McBey, un pictor de război, prezintă soldații australieni care vizitează o piață din Siria în octombrie 1918.

Găsirea unui adăpost

Soldații s-au întâlnit cu femeile civile din țările prin care au mers în timpul războiului. Uneori, femeile care erau văduve de război sau ale căror bărbați se luptau le ofereau ceva de mâncare și un adăpost. În schimb, soldații le ajutau la fermă, astfel se construiau prietenii. În această fotografie vedem o femeie din Franța care discută cu un tăietor de copaci, care poartă o pălărie tipică pentru Noua Zeelandă.

Copiii civililor

Pe lângă civilii adulți, trupele au intrat, de asemenea, în contact cu copiii din țările unde mergeau. În această fotografie, un soldat din Australia și unul din Noua Zeelandă se joacă cu doi copii pe care i-au întâlnit pe insula grecească Lemnos. De multe ori, soldații se jucau cu copii civililor și le ofereau ceva gustos, probabil, astfel își aminteau de familiile și copii lor care sunt departe.

3. Cum soldații își împărtășeau tradițiile religioase?

Practicile religioase

Religia, credința și ritualurile au fost importante pentru mulți soldați. A fost o modalitate de a scăpa sau de a diminua trauma războiului. Adesea, soldații aveau un lider religios care lupta împreună cu ei și care organizau ceremonii religioase. În această fotografie vedem infanteriștii Sikh care participă la o campanie de Diwan în deșertul din Mesopotamia, în 1918.

Locuri de cult

Practicarea tradițiilor religioase ar putea însemna vizitarea unor noi locuri de cult în ținuturile în care oamenii erau trimiși. În această imagine, oamenii din primul batalion egiptean de infanterie își scot cizmele înainte de a intra în Moscheea el Aksa, în Haram Esh-Sherif, orașul vechi al Ierusalimului, 12 aprilie 1918.

Tradiții funerare

Oamenii care luptau în război țineau cont de tradițiile și ritualurile religioase de înmormântare. Aici, vedem cum mai mulți soldați ascultă cu atenție un ofițer care citește din Biblie la înmormântarea unui soldat australian, la Becourt Wood, pe frontul Somme, august 1916.

4. Cum se distrau oamenii?

Agrement și divertisment

În timpul liber, soldații obișnuiau să facă sport sau să se distreze. Aceste momente de libertate le-au oferit, de asemenea, ocazii de a împărtăși tradițiile de acasă. În această fotografie, vedem cum câțiva bărbați din Corpul Muncii din China își arată atât abilitățile de a merge cu catalige în lagărul din Franța, mai 1918. În fundal, puteți vedea o fetiță care îi urmărește. Era probabil din localitate.

Practicarea sportului

Echipele sportive erau importante în perioada războiului. Acestea îi țineau pe soldați în formă și activi și era o modalitate perfectă de a le ridica moralul. De asemenea, activitățile sportive adunau oamenii de diferite naționalități, le oferea posibilitatea să-și demonstreze abilitățile sportive. Această fotografie prezintă soldații australieni ai Batalionului de Infanterie 59 care joacă rugby în Franța, în septembrie 1918.

5. Ce mâncau oamenii?

Împărțeau mâncarea

Trupele și-au adus în război propriile tradiții. Acestea le aminteau despre viața pe care au lăsat-o în urmă. Mâncarea le amintea de casă, copilărie și cei dragi. Această fotografie, făcută în iulie 1917, vedem cum un grup de bărbați din Corpul Muncii din China arată pâinea pe care au copt-o în propria brutărie.

Diverse

Biserica Catolică propune o alternativă jocului Pokemon Go

Publicat

pe

De către

Cea mai nouă platformă bazată pe ideea din spatele Pokemon Go este realizată de Biserica Catolică şi are rolul de a îi impulsiona pe copii spre cunoașterea religioasă. Follow JC Go este o clonă a jocului virtual Pokemon Go, unde sfinții și personajele biblice au luat locul pokemonilor.

Elementele principale sunt aceleași ca la aplicația „Pokemon Go”, oferind posibilitatea de a călători în jurul lumii prin locuri reale și de a folosi camera telefonului pentru a prinde caractere virtuale. Doar că, spre deosebire de caracterele Pokemon, cum este Pikachu, jucătorii vor căuta sfinți și alte personaje religioase.

„Follow JC Go” nu are săli de sport deci jucătorul nu va putea crește personajul credincios, iar elementele de luptă din „Pokemon Go” sunt înlocuite cu întrebări filozofice, la care jucătorii trebuie să răspundă de fiecare dată când vor descoperi sfinți noi.

Enlarge

104008404_followjcgo
Follow JC Go are ca scop informarea a tinerilor despre credința catolică

Odată colecționate toate personajele, în joc își va face apariția Iisus Hristos, care le va conduce și va avea grijă de ele. Va trebui să te plimbi în împrejurimile bisericilor pentru a găsi obiecte „consumabile” pe care să le aplice pe echipa personală.

Deasemenea, jocul încurajează rugăciunea zilnică. De fiecare dată când jucătorii trec pe lângă o biserică sau un spital, ei primesc o notificare de la aplicație. Astfel, ei pot să se roage pentru bolnavii care se află în acel spital. Jucătorii sunt încurajați să facă donații în scopuri caritabile prin intermediul „Follow JC Go”, primind în schimb monede virtuale.

Aplicația a fost dezvoltată de gruparea religioasă catolică spaniolă Fundacion Ramon Pane, fondurile investite ridicându-se la suma de 500.000 de dolari. Jocul este activ doar în Spania şi Italia.

Conform declarației directorului executiv al fundației pentru portalul catolic Crux Now, Ricardo Grzona,  chiar dacă jocul nu a fost creat sau produs de Vatican, Papa este un mare fan al jocului.

Citește mai departe

Cultură

Reportaj // „Neputința” de a fi pasiv și indiferent

Publicat

pe

De către

Tinerețea este un cocktail de ambiții, curaj, curiozitate și dorința de a face lumea mai bună, sau cel puțin, de a readuce la viață satul unde te-ai născut și unde ai crescut. Elvira Drangoi este o tânără activă, care animează zilele monotone din satul Zârnești, r. Cahul.

La ai săi 18 ani, a reușit să demonstreze că atunci când vrei ceva, reușești. O fată cu trăsăturile fine și pielea de culoarea măslinului, cu mișcări timide și zâmbet cald, salută localnicii în timp ce se îndreaptă spre casa de cultură din centrul satului.

„Neputința” de a fi pasiv și indiferent

Tinerețea este un cocktail de ambiții, curaj, curiozitate și dorința de a face lumea mai bună, sau cel puțin, de a readuce la viață satul unde te-ai născut și unde ai crescut. Elvira Drangoi este o tânără activă, care animează zilele monotone din satul Zârnești, r. Cahul.Citiți reportajul integral aici: https://www.moldova.org/reportaj-neputinta-de-fi-pasiv-si-indiferent/

Geplaatst door Moldova.org op Maandag 12 november 2018

Urcă la etajul doi, unde după o ușă de lemn cu un strat gros de vopsea albă, găsim o bibliotecă spațioasă, cu rafturi pline cu cărți și câteva calculatoare. Acesta este locul unde Elvira se simte cel mai bine și unde se întâlnește cu membrii Asociației Naționale de Scouți din Moldova. A devenit scout la vârsta de 12 ani. „Principiul scouților este: cel mare ajută pe cel mic, cel puternic ajută pe cel slab”, spune cu mândrie tânăra.

Citește mai departe

Diverse

Parlamentul European a premiat pentru libertatea de gândire un regizor ucrainean, încarcerat în Rusia

Publicat

pe

De către

Oleg Sențov, regizor ucrainean, este laureatul din acest an al Premiului „Saharov”, pentru libertatea de gândire. Regizorul, închis într-un penitenciar din Rusia, este unul dintre cei trei finaliști aleși de liderii grupurilor politice de la Parlamentul European.

„Prin curajul și hotărârea sa, punându-și viața în pericol, regizorul Oleg Sențov a devenit un simbol al luptei pentru eliberarea deținuților politici din Rusia și din întreaga lume. Acordându-i Premiul Saharov, Parlamentul European și-a exprimat solidaritatea cu Sențov și cu cauza lui. Cerem să fie eliberat imediat”, susține Antonio Tajani, președintele Parlamentului European.

Opozantul anexării Crimeei de către Rusia în 2014 Oleg Senţov, în vârstă de 42 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, în 2015, după ce a fost găsit vinovat de „terorism” şi „trafic de armament”, în urma unui proces catalogat drept „stalinist” de către organizaţia pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International (AI).

El a devenit simbol pentru aproximativ 70 de cetățeni ucraineni arestați ilegal și condamnați la pedepse lungi cu închisoarea de către forțele de ocupație ruse din peninsula Crimeea. Oleg Sențov a fost în greva foamei din 14 mai până pe 6 octombrie 2018. A întrerupt greva foamei deoarece a fost amenințat că va fi alimentat cu forța.

Premiul, care constă într-un certificat și 50.000 de euro, va fi înmânat în cadrul unei ceremonii, la Parlamentul European, în Strasbourg, pe 12 decembrie.

Premiul „Saharov” pentru libertate de gândire, numit în onoarea fizicianului și disidentului politic sovietic Andrei Saharov, este acordat în fiecare an de către Parlamentul European. A fost înființat în 1988 pentru a onora persoane și organizații care apără drepturile omului și libertățile fundamentale. În 2018 se împlinesc 30 de ani de la acordarea pentru prima dată a Premiului „Saharov”.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com