Connect with us
"
"

Cultură

Cum a descoperit Monica Babuc că şi în anul 1965 în Moldova a nins în luna aprilie

Publicat

pe

Ministra Culturii Monica Babuc a constatat, cu ajutorul unei poezii, că şi în anul 1965 în Moldova a nins în luna aprilie. Ea a postat pe pagina sa de Facebook o poezie a cunoscutului poet Naum Korjavin, care a surprins acest fenomen în primăvara 1965 la Chişinău

Poezia semnată de Naum Korjavin aşa şi se numeşte „В Кишинёве снег в апреле…”.

„Năpasta albă ne-a devorat verdele crud şi ne-a fracturat arborii, ne-a văduvit de parfumul florilor şi de aerul cald primăvăratec…
Iată, însă, că cel puţin în 1965 fenomenul se repeta, dar se regăsea într-un cu totul alt registru emoţional într-o poezie a cunoscutului poet rus Naum Korjavin, care se afla pe atunci la Chişinău. Minunile Dragostei, ce mai!..”, a scris ministra Monica Babuc.

Naum Korjavin este născut pe 14 octombrie 1925 în Kiev. În 1947 e arestat şi apoi exilat în Siberia. În 1966-67 a participat la mişcarea intelectualităţii progresiste în apărarea lui Daniel şi Sineavski, apoi Galanski şi Ghinsburg. În 1973 depune cererea de emigrare, declarând cauza: „insuficienţa de aer pentru viaţă”. Pleacă în SUA.

Reamintim că în zilele de 20-21 aprilie, ca urmare a unui ciclon sudic şi a maselor de aer arctic, în R.Moldova au fost înregistrate ninsori abundente.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Cultură

Festivalul Mai Dulce anulat, dar alături de fanii deserturilor. 5 rețete pe care ai vrea să le încerci

Publicat

pe

PE SCURT

Din cauza pandemiei de coronavirus și a restricțiilor, festivalul Mai Dulce a fost anulat. Însă organizatorii nu s-au lăsat bătuți și au decis să fie alături de fanii deserturilor tradiționale. Echipa Klumea a creat 20 de rețete video cu deserturi tradiționale pe care le postează în fiecare oră.

În continuare, îți arăt cinci rețete pe care mi le-am salvat și planific să le gătesc.

PE LUNG

În anul 2020 era să fie a opta ediție a festivalului Mai Dulce. Un eveniment pe care l-am conceput pentru a aduce un tribut tradițiilor noastre culinare, pentru a contribui la salvarea patrimoniului nostru gastromonic. Dar anul acesta vom depăna amintiri”, povestea Nata Albot săptămâna aceasta pe pagina de facebook a Klumea.

1. Alivancă cu merișoare

Pentru a găti alivancă, vei avea nevoie de mălai, unt topit, zahăr, sare, făină de grâu, brânză de vaci, smântână și ouă.

ANA STRATULAT – ALIVANCĂ

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Noi am cunoscut-o la Mai Dulce ca Ana Stratulat. Și tare am vrea să credem că participarea la festivalurile noastre a încurajat-o să devină Dulce Hanna. Și cum să treacă vreun festival fără Alivancă!Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.ALIVANCA – THE CORN CAKEIngredients:1. 6 eggs2. 450ml milk3. 1g salt4. 150g sugar5. 100g butter6. 100g corn flour7. 10g wheat flour8. 600g cottage cheese 9. 150g sour cream (can be replaced with yogurt or kefir)10. 200g lingonberry juice11. vanillaMix all the ingredients. Bake in the oven for 45 minutes at 180°C

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

2. Plăcinte ca la sud

Pentru a face plăcinte ca la sud, vei avea nevoie de mai multă îndemânare.

ALEXANDRA ALBOT – PLĂCINTE CA LA SUD

Gătim ”Mai Dulce” Acasă! Alexandra Albot are 2 rețete de firmă și este, cu nerăbdare, așteptată la festivalul Mai Dulce. Una din ele sunt plăcintele cu brânză și mere. Numai apăreau plăcintele pe masă la festival și imediat, se și evaporau. Ele chiar sunt super bune! Vă oferim ocazia să aflați cum să le gătiți!Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.PLACINTE FROM THE SOUTH Ingredients:1. 500g flour2. 200ml water3. 10g salt4. 10g baking soda5. 50g lardFor the filling: cottage cheese, eggs, dill and scallionsapples, sugar, cinnamon400g vegetable oil Instructions:1. Dissolve the salt in the water2. Mix the flour with the baking soda and add the water+salt 3. Knead the dough and let it rest4. Roll out the dough and grease with a thin layer of lard 5. Roll the dough and cut into small pieces, then glue the ends to prevent lard from leaking out6. Let the dough pieces rest7. Roll out each piece and spread the filling on top8. Join the ends and stick them together9. Fry the pies in oil

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

3. Învârtită cu sfeclă de zahăr

Învârtita cu sfeclă de zahăr este un desert tradițional pentru nordul Moldovei. Vei avea nevoie de următoarele ingrediente: făină, drojdie, apă, sare, oțet, zahăr, ouă și pentru umplutură: sfeclă de zahăr, miez de nucă sau vișină.

VICTORIA SEVERIN – ÎNVÂRTITA CU SFECLĂ DE ZAHĂR

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Victoria Severin ne-a impresionat la una din edițiile festivalului Mai Dulce cu o învărtită extraordinără cu sfeclă de zahăr, cum se face la nordul Moldovei. Atât de bună a ieșit, încât i-am oferit trofeul ”Cireașa de pe tort”. Nu judecați după denumire, încercați să o gătiți sau să o gustați măcar atunci când aveți ocazia.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.INVARTITA WITH SUGAR BEETS Ingredients: 1. 25g yeast2. 200ml oil3. 2-3 eggs4. 1 tablespoon vinegar5. salt, sugar6. 1l of water 7. 500g flour 8. 4 sugar beets9. 300g sour cherries 10. 300g walnutsInstructions:1. Mix the yeast, flour, water, sugar, salt, eggs and oil2. Let the dough to rest and rise3. Divide the dough, shape the pieces into balls and let them rest for another 20 minutes4. Roll out the dough and sprinkle with grated sugar beets5. Add sour cherries, walnuts and some sugar6. Give it a spin and shape into a roll 7. Let it rest in the baking tray for a while8. Bake for 60 minutes at 180°C 9. Take it out the oven and dust with powdered sugar

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

4. Babă neagră ca la nord

Și acest desert este caracteristic regiunii de nord a Moldovei. De când s-a redeschis în Chișinău localul 513, se zvonește că aici poate fi gustată cea mai bună Babă neagră din oraș. Cea care o vrăjește zilnic se numește Victoria Vasilache, iar Klumea a rugat-o să împartă rețeta.

VICTORIA VASILACHI – BABĂ NEAGRĂ CA LA NORD

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!De când s-a redeschis în Chișinău localul 513, se zvonește că aici poate fi gustată cea mai bună Babă neagră din oraș. Cea care o vrăjește zilnic se numește Victoria Vasilache, iar noi am rugat-o să împartă rețeta cu voi.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.BABA NEAGRA FROM THE NORTH Ingredients:1.300g flour2. 300g sugar3. 40g baking soda4. vinegar5. 200g oil 6. 250g kefir 7.500g milk8.10 eggsInstructions:1 Mix all the dry ingredients2. Add the liquid ingredients one at a time3. Mix until a homogeneous batter is formed4. Add the beaten eggs5. Grease ceaunul (Dutch oven) with butter and line with breadcrumbs6. Pour the composition in, put the lid on and bake for 1 hour and 30 minutes at 180 °C.

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

5. Vărzări coapte pe frunze de hrean

Patisera Marina Luca a decis să se împartă cu rețeta de vărzări coapte pe frunze de hrean pe care le-a gustat prima dată la bunica ei din satul Horodiște. Ceea face speciale aceste plăcinte sunt frunzele de hrean. Te-ai încumeta să gătești așa ceva?

MARINA LUCA – VĂRZĂRI COAPTE PE FRUNZE DE HREAN

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Luca Marina are o pasiune pentru deserturi de când era mică. Asta a făcut-o să ajungă la Academia lui Alain Ducasse în Franța, pentru a învăța de la cei mai buni patiseri această meserie. Marina a participat la prima ediție a festivalului Mai Dulce, iar când am rugat-o să ne gătească ceva tradițional, alegerea ei s-a oprit asupra unui desert foarte drag inimii sale, pe care l-a gustat prima dată la bunica, în satul Horodiște. Azi aflăm cum se gătesc Vărzările pe frunze de hrean.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.VARZARI BAKED ON HORSERADISH LEAVES Ingredients:1. 250ml warm water2. 300-400g flour3. 7g dry yeast4. 2 tablespoons oil5. salt6. 300 g sour cherries7. 200g sugar8. 10-15 horseradish leavesInstructions:1. In a bowl mix some of the warm water with the yeast and sugar, set aside for 20 minutes2. Add a pinch of salt and oil3. Add the sifted flour and mix4. Knead by hand until the dough is no longer sticky5. Leave the dough to proof for 40-50 minutes6. Divide the dough into 5-8 parts and allow to rest and rise for another 5-10 minutes7. Roll out each dough ball with a rolling pin, add the sour cherries and one tablespoon of sugar8. Bake on horseradish leaves at 220C for 20-30 minutes9. Take your pastries out the oven and cover with horseradish leaves

Geplaatst door Klumea op Zondag 31 mei 2020

Alte rețete găsiți pe pagina de Facebook a Klumea.

Citește mai departe

Cultură

Câte o librărie în fiecare sat: apariția și dispariția librăriilor Luminița în Moldova

Publicat

pe

De către

În ambele sate ale bunicilor mei se găsesc două clădiri similare, cu ferestre mari, care în anii 70 au fost librării Luminița. Azi ambele sunt abandonate. În satul bunicii materne, clădirea a fost o perioadă alimentară, iar acum nu e folosită la nimic, deși semnul de la intrare, albastru deschis, e încă acolo, în grafie latină (probabil schimbată la începutul anilor 90). În satul bunicului patern, casa e acum folosită ca șopron pentru oi, are geamurile sparte, înlocuite cu bucăți de ușă și peliculă. O grămadă de lemne stă în colțul drept al ușii de la intrare.

În anii 70, au fost deschise 600 de librării, toate cu același nume — Luminița, în 600 de sate din ce era atunci Republica Sovietică Socialistă Moldova. Până în 1990, numărul lor a crescut la 1500. Aproape fiecare sat s-a ales cu o librărie. Multe dintre fostele Luminițe pot fi recunoscute și astăzi — au rămas aceleași culori pe fațade, aceeași arhitectură, aceleași geamuri mari, adesea sparte, din păcate. Majoritatea sunt abandonate; unele au fost transformate în alimentare sau baruri. Pe unele clădiri se mai găsește inscripția, scrisă în chirilică. Alteori, structura dreptunghiulară și ramele ferestrelor sunt singurele caracteristici care mai pot fi recunoscute.

Generațiile care au crescut cu aceste librării și le amintesc nostalgic. Vorbesc despre emoția cu care trăgeau o fugă la Luminița zilnic, să afle dacă au venit cărți noi, mirosul caracteristic al cărților proaspăt scoase de sub tipar care îmbibau întreaga încăpere, de titlurile și ilustrațiile lor preferate. Își mai aduc aminte și de loteria din Luminița, unde câștigătorii puteau lua din magazin orice carte, inclusiv cele mai întrebate și deci mai rare titluri de literatură artistică universală.

Enlarge

Luminita_today
Vechea librărie Luminița din satul Cigârleni este acum un hambar

„Citeam acasă până în zori, citeam la școală cu romanul ascuns între coperțile manualului”, își amintește Victoria Șestovschi, azi dentistă. „Aveam un caiet în care scriam pe ce poliță și în ce rând este cutare carte, si dacă e data cu împrumut. Ce fericită eram când am ajuns la 200 de cărți!”, povestește ea.

Poate că Luminițele și lectura erau atât de populare în special în rândul tinerilor, pentru că, în acea perioadă, în timpul săptămânii, în sate nu prea găseai o ofertă mare de activități organizate. Obișnuitele întreruperi de curent electric însemnau că televizorul funcționa doar câteva ore pe zi. Elevii puteau merge la cinematograf doar miercuri, după masă, iar internetul, bineînțeles, nu exista.

Cu toate astea, sprijinul statului pentru artă și viață culturală a însemnat că, pe lângă librării, fiecare sat mai avea și propriul ansamblu de dans, orchestră, club sportiv și cinematograf, organizate în școli sau în casele de cultură.

Ca orice inițiativă din regimul autoritar URSS, propunerea Luminițelor a fost dictată de sus, de la secretarul general al Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, Ivan Bodiul. Oficial, librăriile făceau parte dintr-un plan de promovare a lecturii și alfabetizării. Dar în spatele acestui scop nobil se ascundeau și interese meschine. Scriitorul Vladimir Beșleagă descrie proiectul Luminița ca fiind „o farsă la fel ca multe altele din acele timpuri” — o încercare politică cinică de a atrage scriitorii moldoveni de partea statului și de a le reduce din rezistența față de regim. Într-adevăr, decizia de a construi librăriile Luminița a venit după cel de-al treilea Congres al Uniunii Scriitorilor, care a avut loc în octombrie 1965. Autoritățile sovietice au catalogat Congresul drept „naționalist” și „diversionist”, din cauza că scriitorii ceruseră revenirea la alfabetul latin.

Paranteză istorică (importantă, dar care îți e probabil cunoscută): După anexarea Basarabiei în iunie 1940, sovieticii au încercat să împiedice orice fel de sentimente și aspirații naționale de reunificare cu România, din care Moldova făcuse parte în perioada interbelică. De aceea, sovieticii au inventat o limbă „moldovenească” — o limbă română rusificată forțat la nivel de vocabular și ortografiere, scrisă în alfabet chirilic. În perioada destalinizării, după moartea lui Stalin din 1953, exportul de carte românească a reînceput câțiva ani, și-apoi a fost iar oprit — atât deschiderea, cât și închiderea, au contribuit la rezistența față de politica lingvistică imperialistă a URSS-ului în Basarabia. „Este firesc ca o limbă latină să fie scrisă în alfabet latin”, a declarat la Congresul Uniunii Scriitorilor din 1965 scriitorul Ion Druță, ale cărui cărți se bucurau deja de un mare succes. Proiectul Luminița a fost, astfel, și un instrument de îmblânzire” a scriitoriilor față de regimul sovietic și de renunțare la idei de identitate națională.

Politicile sovietice de moldovenizare” s-au manifestat și în alte moduri. Deși majoritatea moldovenilor vorbesc nativ română, în librăriile Luminița nu se găseau decât câteva cărți românești, tipărite în chirilică — Eminescu, Creangă și o mână de autori români născuți în Moldova de peste Prut. Cei care voiau cărți românești trebuiau să meargă după ele la Odesa sau la Cernăuți, în Ucraina sovietică. Rafturile librăriilor Luminița erau pline de cărți ale scriitorilor basarabeni, dar și ale scriitorilor din literatura universală, în așa-zisa limbă „moldovenească”, dar și de cărți în rusă.

Cum era de așteptat, cărțile în limba rusă se vindeau mult mai prost în satele de vorbitori de română, povestește Nina Marian, fostă librară din satul Boldurești, Nisporeni. Marian a lucrat la Luminița timp de șase ani, între 1986 și 1992, când librăria a fost privatizată, închisă și transformată în magazin alimentar. Marian spune că pentru a termina stocul de carte rusă din Luminița ei, mergea în fabrici, întreprinderi sau muzee din Chișinău, unde erau mai mulți vorbitori de rusă, ca să-și facă planul de vânzări. Pe atunci, fiecare întreprindere avea câte o bibliotecă pentru angajații lor.

Pe lângă limitele lingvistice imperialiste, cărțile erau, desigur, selectate și în baza criteriilor politice la nivel de conținut. Pe lângă literatura de specialitate și literatura politică marxist-leninistă, majoritatea cărților disponibile erau traduceri sau romane ale unor scriitori moldoveni mai mult sau mai puțin convenabili din punct de vedere politic. Cenzorii sovietici aveau grijă să fie publicate doar lucrările care să corespundă ideologiei partidului și să înlăture pasaje care nu conveneau puterii. Scriitorii care criticau regimul, cum era Druță, întâmpinau dificultăți în a-și publica lucrările — în cazul lui Druță, asta se aplica în special asupra articolelor lui de presă. (Oarecum ironic, Druță a trebuit să plece la Moscova, care era mai cosmopolită și mai liberă, pentru a-și putea continua cariera de scriitor.)

În afară de preselecție, multe romane nici nu ajungeau pe rafturi — cărțile importate din România erau adesea puse la topit. Cei din generația care au crescut cu Luminițe îmi spun că, uneori, ca să-și facă planul de vânzări, librarele le băgau în față cărți care nu prea se vindeau, pe lângă cele pe care aceștia și le doreau cu adevărat.

La fel ca alți lucrători sovietici, librarele aveau de îndeplinit un plan de vânzări, lună de lună. Fiecare sat trebuia să vândă lunar cărți în valoare totală de 600-800 de ruble, sau cam 300-500 de cărți. O carte pentru copii costa 15 copeici, în timp ce o carte de ficțiune sau non-ficțiune era între 1,30 și 3,60 ruble. „Am reușit întotdeauna să ne îndeplinim planul”, spune fosta librară Marian.

Lidia Isac a lucrat și ea timp de șapte ani ca librară în satul Antonești, Cantemir. Ea zice că, la fel ca majoritatea librăriilor, pentru a-și face planul de vânzări, mergea pe la școli și colhozuri ca să vândă mai multe cărți, iar uneori ajungea chiar și în Ucraina. În 1992, în timpul privatizării, Isac a vrut să cumpere librăria, însă nu a avut suficienți bani — îi era greu să acopere toate cheltuielile pentru creșterea celor doi copii, chiar dacă lucra și ea, și soțul său. În cele din urmă, femeia a plecat să muncească peste hotare, unde a lucrat și lucrează în continuare ca îngrijitoare, de 16 ani. Clădirea librăriei este acum abandonată.

Cu toate acestea, în ciuda cinismului politic care ar fi însoțit inițiativa, librăriile Luminița au reușit să promoveze lectura. Zeci de mii de moldoveni erau abonați la colecțiile de ficțiune. Mama își amintește că, în timpul pauzelor sau după școală, toți colegii din clasa ei — chiar și cei cărora nu prea le plăcea să învețe — citeau romane de aventură, SF sau din colecția Romantica. Într-adevăr, sovieticii (ca și cehoslovacii, de altfel) obișnuiau să se laude că ar fi fost printre cei mai mari iubitori de lectură din lume.

Totuși, sistemul nu a rezistat. Când a căzut comunismul în 1991, librăriile au fost privatizate. Tirajul pentru cele mai populare cărți de poezie, de exemplu, a scăzut de la 15 000 la 1 000. Drept urmare, prețurile au crescut. Odată cu instabilitatea socio-economică și politică din anii 90, vechea viață culturală a satelor a fost încet înlocuită de biserici, televiziune și, recent, mai ales în rândul generațiilor tinere, de internet.

Astfel, în loc de 1 500 de magazine de carte, Moldova a rămas cu 70. Unele dintre ele sunt librării online. Una dintre puținele librării Luminița care vinde și astăzi cărți se află în Leova, în sudul Moldovei și a fost redenumită „Micul Prinț”. Însă, pe lângă cărți, Micul Prinț mai vinde jucării, bibelouri și detergenți.

Moldovenii au câștigat libertate. Pot să-și petreacă timpul liber după bunul lor plac, să citească orice carte, de orice palier politic, în orice limbă pe care o cunosc sau o preferă. „Însă, acum copiii stau numai cu nasul în calculator sau telefoan”, se plânge Marian. În perioada-n care ea lucra ca librară, satul Boldurești avea în jur de 4.500 de locuitori. Luminița a fost un centru social-cultural în sat, care, precum cinematograful, orchestra locală, clubul de dans etc., a contribuit la construirea și menținerea vieții comunității. Astăzi populația s-a înjumătățit: doar cei foarte bătrâni și cei foarte tineri au rămas în sat. Adulții lucrează în străinătate, în Europa de Vest, Israel sau Rusia. Marian a lucrat la magazinul alimentar în care a fost transformată Luminița până în 2009, când s-a mutat în Portugalia pentru a se alătura familiei sale. A lucrat acolo alături de fiul și soțul ei timp de cinci ani, înainte de a reveni acasă pentru a se pensiona.

Într-adevăr, povestea ascensiunii și distrugerii librăriilor Luminița nu reprezintă doar înflorirea și moartea unui proiect cultural. E și o poveste a trecutului complicat al Moldovei și a dispariției lente a satului moldovenesc. Va fi nevoie de viziune socio-economică și investiții mari pentru a reînvia viața rurală a Moldovei. O parte integrală a acestui proces va trebui să fie culturală. Până atunci, Luminița va rămâne o amintire a ceea ce am pierdut și am câștigat, odată cu reformele sovietice târzii și cu privatizările anilor `90.

Articol de Paula Erizanu, publicat inițial pe Calvert Journal

Traducere: Tatiana Beghiu

Adaptare și redactare în limba română: Paula Erizanu

Ilustrație de Ike Okwudiafor

Citește mai departe

Cultură

Recomandare Moldova.org / Dumitru Marian: Boala filmului și filmul de leac

Publicat

pe

De către

Nu cred că e cineva cu acces la internet și cu respect față de sănătatea publică, care să nu poată afirma sus și tare că în ultimele 3 luni a văzut mai multe filme decât în ultimii 3 ani laolaltă. Chiar și cineaștii au nevoie din când în când să se oprească, să ia un loc și să privească ce au mai făcut alții, să te inspiri, să transpiri, să te bucuri, să plângi și apoi să-ți revii. Drept că, uneori, văzând câte un film moldovenesc…  de fapt, haideți să fim sinceri, nu doar uneori, dar tare des, cineaștii moldoveni lasă impresia că au stat în abstenență toată viața, ca să se poată bucura de propriul film. Și, ferească-te sfântul să nu apreciezi capodopera.

Apropo, ca să ne dăm seama unde suntem cu cinematografia moldovenească, pe timp de carantină, șeful cinematografiei naționale, căruia îi expiră mandatul, a venit cu niște ajustări de lege (neaprobate, deocamdată) ca să rămână un fel de Putin peste filmagiii mămăligari. Iaka derajava, take kino, cum s-ar zice (iertați-mi transcripția aproximativă).

Și, ca să revenim la film, cu toată importanța dovedită în vreme de restriște a cinematografiei în viața omenirii, ea, cinematografia, va ieși destul de șifonată din această criză a virusului. Și, totuși, o să încerc să descriu niște chestii tari care s-au întâmplat de la Wuhan încoace. Subiectiv, desigur, fără să mă dau analist și fără să promit o sinteză completă și irefutabilă. Dacă nu aveți chef de citit sau dacă vă simțiți lezați în vreun fel de limbajul prezentei înșiruiri de litere, mergeți la sfârșit, apăsați pe link și bucurați-vă de ce vedeți, e gratuit și unic.  

Așadar, prima ramură a cinematografiei (dacă vreți, putem polemiza dacă e sau nu e) care a ieșit în evidență, a fost industria porno. La început Italia, apoi Franța și Spania, dar pe urmă toată lumea s-a căpătuit cu pornhub fără perdele, vorba aia, mă rog, pornhub fără perdele e un pleonasm, dar omenirea a primit gratuit abonament premium, ceea ce înseamnă calitate 4k și fără publicitate. Iaca asta da penetrare de piață!

Mai slăbuț ca pornhub, dar, totuși, cu bani și mult peste așteptări, Netflix și-a tras 16 milioane de noi abonați în perioada izolării, de două ori mai mult decât prognozaseră ei pentru această perioadă, înainte să știe că va veni urgia. Și ca să nu crape de atâta bine (ceea ce le-am dori multor politicieni de la noi), Netflix a decis să dea și altora, astfel au creat un fond pentru susținerea industriei cinematografice în lume. Normal că primii sunt „neamurile”, astfel că o mare parte din bani s-a dus spre casele de producție care lucrau pe proiecte Netflix, dar s-a dat și altora. Ne bucurăm pentru ei și păstrăm abonamentul Netflix.

Pe de altă parte, în timp ce VoD-urile înfloreau, producătorii care și-au planificat premierele luni de zile, s-au trezit că nimic din ce au gândit nu mai e valabil. Netflix face filme „pentru televizorul de acasă” și modelul lor de business așa funcționează, dar există alte categorii de filme, de exemplu filmele de artă (art-house) care ajung întâi la un festival, două, zece, apoi la cinematograf și abia după ceva ani poate să ajungă pe online. Și oamenii care produc aceste filme, funcționează după alte algoritme, date brusc și ireversibil peste cap. Ca să nu ne ducem departe, vedeți ce zice Ada Solomon sau dacă aveți abonament la TIFF UNLIMITED vedeți ce zice și Cristi Puiu despre filmul lui – Malmkrog – lansat la Berlinale și băgat la cutiuță imediat după. Apropo, dacă tot ne-am dus pe pământ românesc, breasla de acolo s-a solidarizat ca niciodată, au scris petiții, au făcut interpelări, au venit cu propuneri către instituțiile statului, iar într-un final au avut o întâlnire de la care au ieșit cu ceva promițător, zic ei. Cel puțin, producțiile se reiau, iar ulteior se va interveni cu scheme de susținere. Bravo lor. 

Și totuși, cel mai mult, distanțarea socială a afectat evenimentele. Unul după altul, marile festivaluri au anunțat că nu se mai țin. Ca să rămânem în zona noastră, pe 29 mai, de exemplu, trebuia să înceapă Transilvania International Film Festival, de departe unul din cele mai faine evenimente cinematografice la care am fost vreodată și unul din reperele culturale ale României și ale lumii cinematografice europene.

Geplaatst door Dumitru Marian op Vrijdag 29 mei 2020

Aici puteți vedea cum arăta prima zi de festival pentru Tudor Giurgiu, fondatorul TIFF, iar dacă vă imaginați fix așa câte un mesaj de la vreo 400 de oameni care participă în organizare și câteva zeci de mii care vizitau festivalul, o să vizualizați în gând o mică tragedie.

Și, totuși, la nivel global, ca și în alte domenii, au început să se solidarizeze oameni, companii, guverne, industrii și au început să apară zeci de inițiative, sute de linkuri utile, mii de filme online, iar asta mă face să cred că totul va fi bine. 

La final de monolog, vreau să vă dăruiesc activități pentru următoarea săptămână. Cea mai impresionantă inițiativă pe care am sesizat-o se numește WE ARE ONE (A GLOBAL FILM FESTIVAL) și este literalmente cel mai mare festival de film ținut vreodată, unde aveți acces la filmele care le-ar fi vizionat un grup de oameni norocoși, oaspeții câtorva festivaluri mari și foarte mari. VIZIONARE PLĂCUTĂ! 

Foto principală: TIFF Chișinău

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social31 de minute în urmă

Prea devreme? Ce cred medicii despre relaxarea restricțiilor

PE SCURT După aproape trei luni de luptă intensă cu COVID-19, o bună parte din statele europene au anunțat relaxarea...

Justiție6 ore în urmă

Un vlogger român a instigat la viol. S-a lăsat cu revolte, contracte pierdute și anchetă penală

PE SCURT Un vlogger popular din România, cu peste 850 de mii de abonați pe Youtube, a rămas fără contracte,...

Social7 ore în urmă

3 iunie 2020: COVID-19, PE SCURT: 247 de cazuri noi de infectare

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

SocialO zi în urmă

2 iunie 2020. COVID-19, PE SCURT/ +188 cazuri noi de COVID-19. 17 sunt lucrători medicali

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică2 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Social2 zile în urmă

Deșeurile generate de pandemie – o nouă problemă ecologică la care Moldova nu are soluții

PE SCURT  Imaginea în care un activist ține pe un suport mai multe măști colectate din apele ce înconjoară insulele...

Social2 zile în urmă

1 iunie 2020. COVID-19, PE SCURT: 109 cazuri noi și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Politică2 săptămâni în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Advertisement

Opinii

iunie 2020
L Ma Mi J V S D
« mai    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930