Connect with us
"
"

Social

Cum arătau jucăriile anilor ’80

Publicat

pe

PE SCURT

Cei care au copilărit în anii ’70-’80 și chiar ’90 ai secolului trecut au crescut jucându-se cu o gamă de jucării total diferite de cele de astăzi. Ele se distingeau prin „rigoarea sovietică”, designul socialist-realist și dimensiunile sovietice. Cum se spunea atunci în șoaptă, „unele dintre ele ar fi putut ucide un dușman de clasă”. Ele erau foarte populare dintr-un singur motiv: copiii sovietici nu aveau nicio alternativă, iar pe lângă aceasta mai erau și deficitare. Abia la începutul anilor ’90, jucăriile „capitaliste” au început să pătrundă în spațiul post-sovietic.

Acestea erau rezistente la foc, apă și „au trăit” încă mulți ani. Totuși, cei care au copilărit în acea perioadă își mai amintesc cum pe rafturile magazinelor au început să apară primele mașini „robotizate” , păpuși care puteau să meargă și alte minuni ale industriei sovietice.

PE LUNG

Constructorul metalic

Era un set de piese metalice din care copiii puteau să construiască mașinuțe, excavatoare sau macarale. Setul includea o mulțime de șuruburi și piulițe, iar deseori asamblarea pieselor dura mai mult decât durata vieții acestor jucării. Era foarte popular în URSS în anii 80.  În instrucțiunea de la jucărie scria în mod obligatoriu ca are drept scop „dezvoltarea gândirii logice și a fanteziei în rândul elevilor sovietici”.  Era numit constructor pentru elevi, pentru că a fost foarte popular la lecțiile de muncă, unde băieții se chinuiau să unească piesele.

Păpușile de hârtie

Orice fetiță din acea perioadă avea numaidecât păpuși de hârtie și mai multe seturi de haine pentru ea. Păpușa și hainele erau decupate cu multă grijă (foarte atent ca să nu taie și aripioarele mici de culoare albă cu care piesele erau îmbrăcate pe păpușă). Setul costa puțin, nu necesita mult spațiu, atât păpușa, cât și garderoba ei erau ținute de obicei într-un simplu caiet sau mapă. Fetițele din acea perioadă au petrecut zile întregi inventând ținute pentru „amicele” lor de hârtie.

În epoca în care lucrurile frumoase erau deficitare, puteai să-ți îmbraci păpușa preferată cu rochițe pe care doar în filme le vedeai.

Mozaic

Era o jucărie foarte populară și se regăsea aproape în fiecare casă. Era formată dintr-o tablă cu o mulțime de piuneze de plastic de diferite culori cu care puteai să creezi câmpuri multicolore, diferite figuri sau flori. Piunezele de plastic erau de obicei rotunde, dar se vindeau și în formă de hexagon.

Totuși, aceste jucării nu veneau cu limitări de vârstă și deseori creau probleme părinților. Cei mici de obicei fie le puneau în gură și le înghițeau, fie le puneau în nas, urechi, ajungând la spital.

Jucăria Hopa-mitică 

Jucăria Hopa-mitică (numită de toată lumea atunci Неваляшка) era o păpușă de obicei de culoarea roșie cu partea de jos mai grea decât cea de sus și rotunjită, astfel încât atunci când era înclinată spre orizontală și apoi eliberată, forța gravitației o făcea să revină la poziția verticală. Se balansa până la stabilizare, stând astfel „în picioare” tot timpul.

Era o jucărie care a devenit foarte populară în anii ’80, mai ales după Olimpiada din 1980 care avut loc la Moscova.

Jocul electronic „Stai, că te prind”

Cei care au copilărit în anii ’80, își amintesc cu plăcere de acest gadget. Era probabil cel mai cunoscut și popular joc din epoca sovietică, fiind primul din jocurile electronice portabile sovietice. Pe ecran apăreau patru găini ouătoare care stau în cuiburi, iar ouăle se rostogoleau în jos, unde lupul din filmul animat „Stai, că te prind!” trebuia să prindă cât mai multe ouă în coș. Pentru oul prins, jucătorului i se adaugă un punct. La început, ouăle se rostogoleau lent, dar treptat ritmul jocului se accelera. După fiecare sută de puncte, ritmul jocului încetinea.

Mulți copii visau la acest gadget, care costa tocmai 20 de ruble, iar când părinții le cumpărau stăteau ore în șir cu jucăria în mâini, în încercarea de a prinde cât mai multe ouă.

Ecranul magic

Era un dispozitiv interesant pentru acele vremuri. În interior, ecranul era acoperit cu pulbere argintie, pe care cu ajutorul a două butoane puteau să trasezi diferite linii. Unul din butoane trasa liniile pe orizontală, iar altul – pe verticală. Când roteai butoanele concomitent, puteai să creezi ceva „ extrem de artistic”. Desenele erau șterse foarte simplu – trebuiai doar să scuturi nițel ecranul.

Pistoale „cu piston”

O, erau unele dintre cele mai populare jucării din acea perioadă. Era un pistol de jucărie, care se vindea cu niște fășii subțiri de hârtie pe care era aplicată o pastă inflamabilă, asemănătoare cu cea de la gămălia chibriturilor. Când puneai lenta în pistol și apăsai pe trăgaci, se auzea o mică explozie și ieșea și fum cu un miros puternic de chibrit ars. Copii care nu aveau pistoale recurgeau la metode mai ingenioase. Ei pur și simplu loveau lenta cu pietre și produceau același zgomot și miros puternic.

Unii mai năzbâtioși, înveleau panglica de hârtie în jurul degetelor și le frecau ușor de vreo suprafață abrazivă, vă dați seama că după aceasta veneau acasă cu degetele arse.

Mașinuțele cu pedale

Toți băieții de la grădiniță visau la un astfel de transport. Nu toți le primeau pentru că prețurile acestora mușcau, prețul lor era de circa 30 de ruble (mai puțin de jumătate de salariul unui inginer începător). Acestea aveau faruri, volan și pedale, unele aveau parbriz detașabil și chiar portbagaj. Semănau mult cu  automobilele sovietice „Moskvici”. Când cei norocoși ieșeau în curte, împrejurul mașinuței se îngrămădeau cam toți băiețeii din preajmă, în speranța că proprietarul le va permite  să facă măcar o tură.

Caleidoscop

Cred că această jucărie o aveau aproape toți copiii anilor ’80. Avea același sistem pe care o au jucăriile de acest fel și acum – un tub cu oglinzi în interior, iar la capăt  multe, multe pietricele multicolore. Copiii curioși priveau în interiorul tubului, pentru a descoperi infinitatea de culori, forme și imagini provocate de mișcare. Este adevărat că peste câteva zile, cei mici nu rezistau ispitei pentru a desface jucăria și a vedea ce se află la capătul tubului. După ce pietricele sau sticluțele colorate erau împrăștiate prin toată casa sau curtea, copiii nu se prea pierdeau cu firea și strângeau cioburile mici de la sticlele de bere sau apă dulce și le înlocuiau pe cele pierdute.

Mingile, păpușele, săbiile și titirezii

În final, am selectat jucăriile care chiar erau nelipsite în copilăria anilor 80. Aproape fiecare copil din acea epocă a avut o dată în viață o minge, indiferent de care ți-o cumpărau părinții, de cauciuc sau(ce noroc) de piele, cu ea te duceai la joacă în curte, știind foarte bine că vei găsit încă un copil cu care te vei putea juca.  Păpușele. Fetițele de atunci aveau numaidecât una sau două preferate. Erau cu părul galben strălucitor, negru, roz sau albastru, dar aveau numaidecât un nume. Puteai să le piepteni sau să le speli fără teama că se vor strica, le coseai hăinuțe. Le pupai când îți erau dragi, iar când te supărai le puneai cu fața la perete.

Săbiile. Fiecare băiat care se stima trebuia să aibă una. Erau de plastic și ușoare și puteai să le folosești când te jucai de-a „Ceapaev” și trebuia să prinzi vreun dușman. Titirezul.  La început anilor 80 era mai populat titirezul metalic, care era multicolor și dacă îl roteai repede se aprindea limineețele din interior. Erau foarte frumos, să-l privești în întuneri. Ceva mai târziu după ce a devenit populară emisiunea televizată „Ce? Unde? Când?” au apărut cele cu capac de sticlă. Iar când se rotea în interior era un căluț care sărea peste obstacole.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Social

A revenit la Chișinău după 30 de ani: Nu știu ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Elina Fuhrman (51 de ani) este o apreciată jurnalistă CNN care s-a născut în Uniunea Sovietică şi a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1989. Într-un text emoţionant publicat de CNN, jea a povestit despre fuga din Moldova, dar şi despre sentimentele care le-a trăit atunci când în 2019 şi-a revizitat ţara natală după mai bine de 30 de ani. 

„De când mă țin minte, am tot încercat să le explic oamenilor de unde sunt. Americanii știu despre Uniunea Sovietică, dar au o idee vagă despre republicile care făceau parte din URSS. Atunci când spuneam că sunt rusoaică, nu mă simțeam autentică. Cu toate acestea, atunci când făceam trimitere la Moldova, țara în care am crescut, interlocutorii îmi răspundeau cu priviri goale. „Unde se află?, este întrebarea firească care urma.  Pe măsură ce treceau deceniile, nu mai eram sigură nici eu de locul de unde mă trag. Patria mea nici nu era pe hartă, când eram tânără și, în inima mea, mă simțeam ca un om fără casă”, scrie în materialul său Elina Fuhrman. 

PE LUNG

America este acum casa mea. Toată viața mea de adult mi-am petrecut-o în SUA. M-am căsătorit aici, mi-am crescut fiicele și mi-am trăit visul american. Cu toate acestea, îmi lipsea o parte din mine și nu știam unde să o găsesc. Asta a fost până într-o zi din 2019, când am primit un mesaj de la colegii mei de școală care mă rugau să mă întorc pentru o întâlnire cu absolvenții.

În spatele Cortinei de Fier

Era înfricoșător să revin în locul unde am crescut. Au trecut mai bine de 30 de ani și, din ce am citit din știri, în R. Moldova lucrurile nu mergeau tocmai bine. Este una dintre cele mai sărace, puțin vizitate și instabil politic țări din Europa. Mulți oameni pleacă. Dar asta e doar jumătate din istorie.

Era decembrie 1989. Abia implinisem 20 de ani când am fugit în Statele Unite, lăsându-mi părinții într-o țară care se afla în plin proces de prăbușire, imediat după căderea Zidului Berlinez.

Nu cunoșteam niciun suflet. Tot ce aveam erau 61 de dolari în buzunar, o mică valiză și dorința de a fi liberă. Catalizatorul evadării mele a fost faptul că am fost arestată pentru că am vândut o fustă de jeans. Știam că este ilegal să vinzi ceva în afara magazinelor de stat și că, dacă eram prinsă, riscam să petrec o bună parte de timp în închisoare, pentru „speculație” – comerț pentru propriul profit.

Aveam nevoie de bani pentru a cumpăra mâncare și am sperat că nu voi fi pedepsită, deoarece perestroika era în plină desfășurare. Dar când doi milițieni m-au luat și m-au interogat o zi întreagă, promițându-mi că-mi vor ruina viața, m-am speriat. Am fost eliberată după ce am dat mită, dar și am știut instinctiv că trebuie să găsesc un mod de a evada. Înțelegeam că odată ajunsă după Cortina de Fier, nu mai aveam cale întoarsă.

Oare nu ești curioasă?

M-am întors o singură dată în Chișinău, în anul 1992, pentru a-mi revedea părinții. Uniunea Sovietică nu mai exista, cel puțin pe hârtie, și am crezut nechibzuit că voi putea călători liber, cel puțin în Europa de Est, în această lumea nouă și curajoasă. La întoarcerea în SUA, am fost scoasă din trenul Chișinău-București și am fost ținută într-o celulă înghesuită la granița cu România. 

Dacă nu l-aș fi cunoscut, la o petrecere de câteva săptămâni înainte, la Washington, pe noul consilier pe securitate în Republica Moldova, probabil, aș fi rămas închisă pentru motivul că mi-am părăsit patria. „Nimic nu s-a schimbat, drăguțo!”, mi-a spus un polițist de frontieră după  eliberarea mea, la ordinul din miez de noapte al președintelui Republicii Moldova. Atunci m-am gândit că n-o să mă întorc niciodată. „Oare nu ești curioasă?”, mi-a scris unul dintre colegii de școală pe Facebook.

Nu mi-am văzut colegii  de clasă de la serata de absolvire, iunie 1986. Pe mulți i-am uitat, le-am  uitat numele și fețele. Nu am avut întâlniri cu absolvenții până când cineva a creat un grup pe Facebook și a început să-i adauge pe toți într-un grup pentru a ne reconecta. Suntem împrăștiați în toată lumea, dar în acest an  am împlinit cu toții 50 de ani și ideea de a ne revedea a părut grozavă pentru unii dintre noi.

Cum sî mă întorc într-un loc pe care l-am șters din memorie? O țară pierdută pe care am șters-o din memorie? Mi-am adus familia în SUA la mijlocul anilor 1990 și nu a rămas absolut nimeni în R. Moldova pe care aș putea să văd.

Turistă în propria țară

Provocarea de a-mi revedea casa din copilărie a fost una dintre cele mai îndrăznețe decizii pe care le-am luat vreodată. M-am înarmat cu un mic teanc de fotografii alb-negru, singurele momente care au rămas din viața mea de atunci, dar și cu memoriile mele și mai limitate. M-am pregătit cu nervozitate pentru călătorie.

Când avionul a aterizat la Chișinău, anxietatea mea s-a intensificat. „Este prima oară când vizitați Moldova?”, m-a întrebat vecinul. Aș putea spune că anxietatea mea era vizibilă și tot ce am putut să pronunț „prima dată într-o perioadă tare îndelungată”. Cu îngrijorare am transmis pașaportul meu amercian polițistului de frontieră și îi urmăreau privirea în timp ce îl examina , ulterior mi-a făcut semn să plec. 

Când am ieșit în oraș am nimerit direct în îmbrățișările colegilor mei care au venit să mă salute și atunci  temerile mele au dispărut. Călătoria mea cu mașina de la aeroport în oraș a părut ireală. Dacă nu erau colegii mei din copilărie nu cred că aș fi putut spune unde mă aflu. Noul nume al Moldovei se potrivește, deoarece Chișinăul nu arată ca nimic din ceea ce îmi amintesc.

Totul s-a transformat: alfabetul, banii, drapelul, îmbrăcămintea, panourile publicitare.

Supermarketurile și buticurile cu haine de brand au luat locul magazinelor de stat care vindeau propagandă și uniforme. Peste tot sunt șantiere, iar toată lumea vorbește la telefoane mobile. Poți să cumperi sushi, să mergi la un karaoke bar sau să mănânci un burger sau patiserie franceză.

Trecutul sovietic de care îmi amintesc este doar un mod de viață dispărut, o istorie veche, un film din arhive. Viața și copilăria pe care le țin minte nu mai există. Ceea ce găsesc aici este conexiunea cu colegii mei de școală, o familie mare despre care am zis cu mult timp înainte că nu o mai am.

Copilăria comunistă

Noi suntem copiii unei lumi dispărute și pe noi mereu ne vor uni experiențe profunde pe care nici măcar nu putem să încercăm să le explicăm copiilor noștri.

Doar noi știm cum e să crești îndoctrinat într-o ideologie rigidă doar pentru o a vedea cum se prăbușește în fața ochilor tăi de adult. Anii noștri de formare au coincis cu o schimbare a peisajului politic și cu colapsul ulterior al singurei lumi pe care am cunoscut-o.

Toți am fost crescuți ca tineri comuniști crezând că avem marele noroc de a locui în țara celei mai fericite copilării.

Am atins majoratul pe timpul „glasnosti” – reforma sovietică menită să ofere oamenilor mai multe libertăți și drepturi – și în această lume în plin proces de schimbare, noi luptam cpentru a  supraviețui. 

Noi am fost ultima generație care a crescut în spatele Cortinei de Fier.

În timp ce ne croiam drumurile în diferitele părți ale lumii, ne cream noi noi vieți și identități, cu toții am înțeles că vom rămâne pentru totdeauna prinși între două lumi. 

Dar ceea ce am descoperit, când ne-a întors în orașul natal, este sentimentul unei identități colective, o casă în interiorul fiecăruia dintre noi, o casă a copilăriei pe care noi toți am crezut că nu o mai avem.

Am revenit la Chișinău și m-am întrebat – ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu?

Nu am știut cum să răspund la această întrebare așa că i-am întrebat pe colegi. Am căzut de acord că totul este de nerecunoscut, dar schimbările din oraș nu se pot compara cu schimbările din interiorul nostru.

În timp ce am cutreierat într-un autobuz orașul natal și zonele din jur, ne-am simțit ca niște vizitatori într-un loc necunoscut, descoperindu-i secretele și învățând istoria-i scrisă recent.

Cea mai mare schimbare pentru mine a fost că, în inima mea, nu mă mai simțeam un om fără casă.

Citește mai departe

Social

Țăranul care a îndrăgit fotografia

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Era un simplu țăran. A fost învățător de geografie la școala din sat, a lucrat la colhoz, a rânit omătul, a ridicat pământul, dar a reușit să povestească realitățile sovietice prin fotografie.

Numele lui Zaharia Cușnir a revenit pe buzele oamenilor în urmă cu patru ani, când un student la cinematografie, Victor Galușca, a descoperit peste 4000 de fotografii în podul unei case părăsite din satul Roșietici, Florești. 

PE LUNG

Zaharia Cușnir s-a născut în 1912. A copilărit în Imperiul Țarist, adolescența și tinerețea și-a trăit-o în România Mare, iar viața de adult, aproape toată, în Uniunea Sovietică. A trecut prin toate experiențele traumatizante ale comunismului − foametea, colectivizarea forțată, sărăcia, deznaționalizarea. 

Cu toate că făcuse școală la Iași, a fost nevoit să presteze munci necalificate, așa cum reiese din carnetul său de muncă: „săpat pământ înghețat, salahor la zidit, scos piatră, cărat lut 1 km, mânat vite”. Doar timp de trei ani a fost învățător de geografie la școala din sat. Apoi a fost fierar, zidar și o vreme – единоличник (țăran care nu era membru al colhozului sau care se opunea colectivizării), motiv pentru care a ajuns și la pușcărie.

Rutina zilnică, presiunile și supravegherea sovieticilor se pare că nu și-au pus o amprentă depresivă asupra lui. Într-o zi, o rudă, i-a arătat cum se face o fotografie. Zaharia era încântat. Și-a descoperit pasiunea de a îngheța fragmentele cotidianului și chipurile oamenilor pe care îi întâlnea în fiecare zi.

În timpul liber, urca pe bicicletă, își agăța de gât aparatul și o pânză albă pe care o folosea pe post de fundal pentru portrete și pornea prin satele vecine. Treptat, au început să apară și comenzile: să fotografieze la nunți, cumătrii, înmormântări, horele din centrul satului… Primea puțin, dar era fericit. Membrii familiei și consătenii considerau că fotografia pe care o face este „un moft pe propria cheltuială”. Dar acest „moft”, care reprezintă acum o arhivă valoroasă de fotografii documentare și un material etnografic important, ar fi murit odată cu ruinarea completă a casei în care a trăit Zaharia Cușnir, soția lui Daria și cei patru copii. 

Pasiunea pentru fotografie l-a ajutat pe Zaharia Cușnir să ducă oarecum o viață paralelă, care a scăpat nesancționată de către Fisc, cenzură și autoritățile de atunci. Participa la tot felul de evenimente care însuflețeau acea lume amărâtă, iar fotografiile sale pe care le-a făcut în perioada anilor `50-`80 deveneau puținele amintiri concrete ale oamenilor pe care îi întâlnea.

Zaharia Cușnir s-a stins în 1993, iar toate negativele atent decupate și fotografiile adunate de el cu grijă în plicuri și cutii, au fost adunate într-un geamantan care a fost pus în podul casei. Acolo a adunat praf și ani, în care nu au fost răscolite și privite de nimeni, decât în cazul când cineva a decis să fure geamantanul, iar fotografiile lui Zaharia Cușnir, au fost împrăștiate prin pod. Acestea au fost descoperite peste zeci de ani, curățate, restabilite și prezentate la expoziții din Moldova și România. Astfel, țăranul îndrăgostit de fotografie a devenit cunoscut oamenilor. 

Surse: pressone.ro; europalibera.org; moldova25.md 

Citește mai departe

Politică

Infografic / Recordurile raioanelor din Republica Moldova

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Un studiu realizat de BNS, pentru anii 2014-2018, configurează topul raioanelor conform diferitor criterii social-economici. Cifrele prezentate de specialiștii Biroului Național de Statistică arată prin ce se fac faimoase raioanele țării: unde se produce cel mai mult vin, cașcaval sau pâine, unde sunt crescute cele mai multe oi sau unde se produce cele mai multe produse de patiserie.

Același studiu mai arată unde sunt cei mai longevivi cetățeni, în ce raion se adresează oamenii cel mai des la medici sau frecventează bibliotecile. Desigur, cifrele indică unde sunt cei mai mulți șomeri și unde oamenii ridică cea mai mică pensie sau care este discrepanța dintre salariile femeilor și cele ale bărbaților.

La întocmirea infograficului, Moldova,org a utilizat cifrele din anul 2018. Datele statistice în domeniul agriculturii vizează întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) cu suprafaţa terenurilor agricole de 10 hectare şi peste.

PE LUNG

Briceni, raionul cu cele mai mari plantații fructifere –4 430 hectare dintre care pe rod 3 455 hectare .De asemenea, este raionul cu cea mai mare recoltă globală de fructe, nuci și pomușoare (90 610 tone), ceea ce reprezintă circa o treime din toată recolta de fructe recoltată în zona de nord a țării.

Ocnița, cel mai mare producător de legume de câmp 9 868 tone. Tot aici sunt cele mai mănoase vaci, producția medie anuală de lapte pe o vacă fiind de 6 114 kg lapte pe an. Raionul s-a remarcat prin faptul că este al doilea în clasamentul raioanelor cu ponderea copiilor născuți în afara căsătoriei (34,4 % față de total).

Dondușeni, cel mai mare producător de sfeclă de zahăr (179 318 tone). Roada medie la un hectar 503 chintale.

Edineț este cel mai mare producător de sucuri de legume și fructe (20, 24 milioane litri), dar și cel mai mare producător de conserve de fructe și legume (12 960 tone). De asemenea, aici sunt cele mai multe vaci – 6 703 capete.

Râșcani este cel mare producător de unt (441 tone) și cel mai mare producător de lapte și frișcă (12 013 tone).

Drochia este raionul care produce cea mai multă făină (13 109 tone) și cel mai mare producător de grâu (65 144 tone). De remarcat că recordul este valabil în clasamentul raioanelor ( fără Găgăuzia, care a produs în anul precedent 106 997 tone de grâu și respectiv 18 742 tone de făină).

Soroca este cel mai mare producător de cașcaval. În 2018 au fost fabricate 1 710 tone de cașcaval și brânză grasă. Pe locul doi la mare distanță se află raionul Râșcani, unde se produce 462 tone. Soroca, de asemenea, este al doilea cel mai mare producător de lapte prins, iaurt, chefir, smântână și alte produse fermentate – 4 469 tone.

Florești este cel mai mare producător de lapte prins, iaurt, chefir, smântână și alte produse fermentate. Aici s-au produs 4 915 tone. Tot raionul Florești este cel mai mare producător de brânzeturi proaspete – 583,8 tone.

Șoldănești este raionul cu cel mai mic volum de apă distribuit populației -129,0 mii m³. „Performanța” este împărțită cu raionul Ocnița, care a înregistrat aproximativ aceleași rezultate. Tot în raionul Șoldănești a fost înregistrată cea mai scurtă durata medie a vieții la bărbați – doar 63,3 ani. Spre comparație: media la bărbați pe țară este de 69,1 ani .

Glodeni este raionul unde locuitorii se adresează cel mai des la medici – 6,1 vizite/an/pers.

Sângerei este raionul cu cea mai mică rată de mortalitate a populației din cauza omuciderilor – 1,1 la 100000 locuitori.De asemenea, este raionul cu cea mai mare rată a . morbidității populației, incidența generală fiind de 42,7 mii cazuri la 100 000 locuitori.

Fălești este raionul cu cel mai mare număr de instituții culturale- 64 ( de două ori mai multe decât de ex, în raionul Briceni). De asemenea, este raionul cu cele mai multe sinucideri. 22 de persoane și-au pus capăt zilelor, de două ori mai mult decât în 2017.

Ungheni este raionul cu cei mai activi utilizatori ai bibliotecilor (369 mii vizite, de aproape patru ori mai multe decât de ex. în raionul Cimișlia 91,5 mii vizite). Tot în raionul Ungheni, sunt cei mai mulți elevi – 11 932. De asemenea, este raionul unde s-au născut cei mai mulți copii – 1356 ( precizăm că în Găgăuzia s-au născut 1 537 copii).

Rezina este raionul cu cea mai mare discrepanță salarială de gen – câștigul salarial al femeilor în % față de bărbați este de 79,8. Aproximativ aceeași discrepanță se înregistrează și în raionul Anenii Noi. De asemenea, este unul dintre raioanele cu cea mai mică rată a infracționalității juvenile.

Teleneşti este cel mai mare producător de cofetărie din țară. Aici s-au făcut 1 988 tone de produse de cofetărie, mai mult decât produce toată zona de sud a țării.

Călărași este cel mai mare producător de divin – 499,7 mii litri 100% alcool.

Orhei este raionul cu cele mai multe întreprinderi 1348, care au cei mai mulți salariați 11 171. Tot aici au fost înregistrate cele mai multe computere 4 204 aflate în posesia persoanelor juridice.

Dubăsari este raionul cu cel mai mic nr. de salariați pe activități economice – 3 989 persoane. De asemenea, este raionul cu cel mai mic nivel de asigurare a populației cu medici 10,6 la 10 000 locuitori.

Nisporeni, raionul cu cea mai mică mărime medie a pensiei pentru limită de vârstă – 1 316 lei. Cea mai mare este în raionul Basarabeasca – 1 586 lei.

Străşeni, cel mai mare producător de fructe prelucrate şi conservate – 524,5 tone, ceea ce este mai mult decât toată zona de sud care a produs 466 tone.( precizăm Găgăuzia a produs în anul precedent 874 tone, cea mai mică cantitate de la 2014).

Criuleni, cel mare producător de tutun 176 tone și al doilea cel mai mare crescător de porci- 42 667 capete.

Hânceşti, cel mai mare producător de paste făinoase. Aici s-au fabricat -1744 tone, aproape jumătate din volumul de producție produs în țară.

Ialoveni. cel mai mare producător de votcă – 29,3 mii litri 100% alcool și al doilea producător de divin 466 mii litri 100% alcool. Totodată, pe teritoriul raionului se află cea mai mare cantitate de deșeuri toxice din țară – 1 473 tone.

Anenii Noi, cel mai mare producător de carne din țară (25 732 tone) și cel mai mare producător de mezeluri (3 429 tone)..De asemenea, este raionul cu cele mai multe divorțuri din țară -446.

Căușeni, pe teritoriul raionului sunt cele mai lungi drumuri naționale 265 kilometri.

Cimișlia, raionul cu cel mai mic număr de șomeri oficial înregistrați – 87. Cei mai mulți șomeri înregistrați oficial sunt la Ocnița – 1 507.De asemenea, Cimișlia ocupă locul doi în clasamentul raioanelor care produc cea mai multă făină – 9 006 tone.

Leova, raionul cu cel mai mic câştig salarial mediu brut lunar,4 362 lei. La femei acesta constituie doar 4 109 lei. Cel mai mare este la Orhei – 5 460 lei.

Ștefan Vodă, cel mai mare producător de vinuri spumante 16 mii dal.

Basarabeasca, raionul unde femeile sunt cele mai longevive. Durata medie a vieții, a acestora fiind de 80,1 ani. De asemenea, este raionul cu cel mai mic număr de apartamente 10,4 mii și cel mai mic număr de divorțuri -22.

Cantemir, cel mai mare producător de vinuri naturale din struguri, 2 676 mii dal. De asemenea, este raionul cu cea mai mare pondere a copiilor născuţi în afara căsătoriei 36,6%.

Cahul, cel mai mare producător de orz 14 175 tone. De asemenea, este cel mai mare crescător de oi – 74 345. Are cele mai mari plantații viticole – 4 422 hectare.

Taraclia cel mai mare producător de pâine și produse de panificație. Aici s-au produs 24 489 tone, mai mult decât toată zona de nord a țării. De asemenea, este al doilea raion cu cele mai mari plantații viticole – 3 732 hectare.

Găgăuzia – (regiune care include două municipii) are cele mai multe persoane în vârsta aptă de muncă (102 574). De asemenea, aici au fost înregistrate cele mai multe locuri de muncă vacante (1 103) și cel mai mare efectiv de salariaților, pe activități economice – 28 513 persoane. În plus, aici a fost înregistrată cea mai mică pondere a copiilor născuți în afara căsătoriei (13,3 % față de total).

La întocmirea infograficului, Moldova,org a utilizat cifrele din anul 2018.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social13 ore în urmă

Poți să-ți faci operație plastică și să rămâi feministă?

PE SCURT Fac modificările cosmetice parte dintr-o nouă eră a „iubirii de sine”? Sau ideologia feministă este interpretată greșit?, se...

Social14 ore în urmă

Cecenii „tratează” homosexualitatea cu Coranul și alte știri agasante

PE SCURT Președintele Dodon greșește de trei ori denumirea statului în care pleacă într-o vizită, trei familii din Chișinău sunt...

Economie16 ore în urmă

Cât costă să-ți securizezi casa

PE SCURT Aproape fiecare a doua infracțiune săvârșită în Republica Moldova, potrivit datelor BNS pentru anul 2018, este contra patrimoniului...

Social18 ore în urmă

În hăul egalității de gen. 257 de ani pentru umanitate și 12 trepte pentru Moldova

PE SCURT Republica Moldova se situează pe locul 23 din 153 de țări la capitolul egalitate de gen. Cel puțin...

Divertisment23 de ore în urmă

Uite cum arată leagănul electric – cel mai performant device pentru bebe! Modele, prețuri și gama existentă în Moldova

Odată cu apariția unui copil în familie, părinții încep să caute tot mai multe ustensile care ar asigura un somn...

Cultură2 zile în urmă

Dansuri, concerte, târguri și poezie. Ce poți face în acest weekend

PE SCURT Cafea cu gust de anticorupție, lecții de pictură, atelier de modelare plastică, seminar despre aritmii și EU4Ungheni –...

Justiție2 zile în urmă

În vâltoarea justiției: Dosare penale pe numele mai multor procurori un denunț și o suspendare

PE SCURT Liderul Platformei DA Andrei Năstase a depus un denunț penal pe numele președintelui Dodon, cerând urmărirea penală a...

Advertisement

Politică

Politică3 zile în urmă

Salarii mai mari pentru medici și modificări în Constituție. Cu ce s-a ocupat astăzi Guvernul

PE SCURT Salariile medicilor se vor majora cu 10%, bibliotecile publice vor presta pe lângă serviciile gratuite și servicii contra...

Politică3 zile în urmă

Pe limba partidelor. Legea Magnitsky, Alexandru Rjavitin și Procuratura Generală

PE SCURT Trei formațiuni politice din Parlament au susținut săptămâna curentă, conferințe de presă, în cadrul cărora au făcut declarații...

Politică4 zile în urmă

Despre Aeroportul Chișinău, criminalitate, Plahotniuc și „tușoncă”. Ce a declarat Igor Dodon după CSS

PE SCURT Statul vrea să rezilieze contractul privind concesionarea Aeroportului Chișinău și examinează trei posibilități în acest sens. Dacă noul...

PoliticăO săptămână în urmă

Vacanțele de lux ale familiei Dodon în ultimul deceniu: Maldive, Seychelles, Dubai 

PE SCURT Politicianul Igor Dodon, conturile căruia, în ultimii 15 ani, au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat,...

PoliticăO săptămână în urmă

[SONDAJ] Câte partide ar ajunge în Parlament la anticipate și cu cine s-ar confrunta Dodon la prezidențiale

PE SCURT Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare anticipate, în Legislativ ar accede doar trei formațiuni politice, iar...

ExterneO săptămână în urmă

Who is Mihail Mișustin? Noul premier rus, omul care joacă hochei „cu cine trebuie”

PE SCURT Președintele rus Vladimir Putin a lansat pe 15 ianuarie mai multe inițiative de modificare a Constituției. Imediat după...

PoliticăO săptămână în urmă

Sinteza ședinței de Guvern: Centrul de Implementare a Reformelor dizolvat, vămuirea electronică și controlul vamal – modificate

PE SCURT  Membrii Cabinetului de Miniștri s-au reunit în această după amiază în ședință, unde au aprobat un șir de...

Advertisement

Opinii

ianuarie 2020
L Ma Mi J V S D
« dec.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031