De Victor Neaga/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Deşi Departamentul Institutiilor Penitenciare (DIP) întreprinde un şir de măsuri pentru a îmbunătăţi condiţiile de detenţie din penitenciare, problemele principale din instituţiile penitenciare rămân aceleaşi: insuficienţă de mijloace financiare, condiţiile sanitaro-igienice, suprapopularea celulelor (unui deţinut îi revine 2 m.p. de spaţiu). Sunt în continuare înregistrate cazuri de decesuri ai deţinuţilor.
Nu putem afirma cu certitudine că starea din penitenciare este mai bună, atât timp cât rata deţinuţilor în R. Moldova, calculată la 100 mii locuitori, este considerată a fi una înaltă, iar cheltuielile pentru întreţinerea penitenciarelor şi costurile de întreţinere a persoanelor condamnate nu se majorează nici măcar în condiţiile inflaţiei monedei naţionale. Din numărul total, peste 60 % din foştii deţinuţi revin în penitenciare, deoarece nu se pot reintegra în societate şi comit noi infracţiuni.
În aceste condiţii nu prea se poate vorbi despre educaţie sau speranţǎ că deţinuţii vor reveni la statutul de cetăţeni care îşi respectă drepturile şi obligaţiunile.
Conform juriştilor de la “Promo-LEX”, s-au înregistrat cazuri când deţinuţii şi-au cusut gura cu aţă, organizând greva foamei în semn de protest faţă de tratamentul inuman aplicat acestora în izolator.
În cazul unui alt incident de la izolatorul de la Tiraspol, unde 90 de deţinuţi au organizat greva foamei, nici instituţiile internaţionale, precum OSCE, nici ONG-urile din Republica Moldova, nu au avut acces pe teritoriul izolatorului pentru a elucida situaţia.
Deţinuţii nu au încredere în nimeni, deoarece au văzut că, deşi s-au plâns anterior, petiţiile lor nu sunt soluţionate. Astfel, în condiţiile în care deţinuţii nu au încrederea că pot să discute deschis despre problemele cu care se confruntă, iar problema torturii nu este abordată pe larg şi detaliat, vizitele de monitorizare a penitenciarelor de reprezentanţii ONG-urilor vor avea un rezultat nul şi, prin urmare, rapoartele vor fi irelevante, atât pentru autorităţile centrale, cât şi pentru organismele internaţionale. În acest sens, s-a înregistrat un caz când un deţinut a fost obligat să-şi mănânce petiţia adresată preşedintelui Parlamentului, succedat de aplicarea forţei fizice.
Un alt exemplu îl constituie munca din cadrul penitenciarului. Conform Codului de Executare al Republicii Moldova, deţinuţii din penitenciare “pot fi antrenaţi în câmpul muncii”. Astfel, deţinuţii nu odată au reclamat incorectitudinea calculării orelor de muncă prestate şi cele nededuse conform sentinţei, iar ONG-urile de profil reclamă că deţinuţii sunt antrenaţi la muncă atât în instituţie, cât şi în afara acesteia, însă nu sunt remuneraţi pentru munca prestată.
Chiar dacǎ sunt suprasolicitaţi la munci fiind în detenţie, odatǎ ieşiţi la libertate aceştia nu se mai pot angaja pentru cǎ agenţii economici şi serviciile de plasare în câmpul muncii sunt reticenţi când aud despre angajarea persoanelor cu antecedente penale.
Se pare că, în Republica Moldova, termenul “democraţie” e doar o definiţie din Dex, care trebuie repetată pentru a manipula cu populaţia.
