PE SCURT

Au fost situații când copilul tău a țipat și plâns excesiv sau a avut gesturi agresive? Sau poate ai fost de partea cealaltă, a celor care se întrebau ce are copilul și de ce părinții nu-l liniștesc? Indiferent care este răspunsul, trebuie să știi că aceste probleme comportamentale se numesc „tantrum” și apar la copii cu vârste între unu și patru ani.

Specialiștii în domeniu susțin că aceste accese de furie sunt un fenomen natural și au loc din cauza incapacității copiilor de a-și exprima în cuvinte frustrările de orice fel.

PE LUNG

În lucrarea sa, „Crizele de plâns ale copiilor”, experta în parenting, psihologa Adriana Boroș, susține că tantrum-urile la copii sunt reacții pe care puțini părinți le înțeleg până la capăt sau știu să le gestioneze. Potrivit ei, plânsul și mai ales momentele de declanșare emoțională fac parte din viața noastră și mai ales din viața copiilor. „Sănătatea mentală este foarte mult determinată de modul în care reușim să recunoaștem aceste emoții și reușim să le integrăm în viața noastră pentru ca ele să devină un sprijin pentru noi, dar nu să ne saboteze atunci când ne este lumea mai dragă.”

5 lucruri despre tantrumuri pe care părinții trebuie să le țină minte:

• Ele sunt expresii reale ale unei dureri. Pentru ca durerea emoțională activează aceeași zonă din creier ca și durerea fizică
• Acestea sunt momente cheie în sculptarea creierului. Sistemul regulator al copilului capătă informații vitale despre cum să gestioneze și să calmeze aceste accese emoționale extrem de puternice.
• Dacă tantrumurile sunt lăsate să se consume până la capăt, acestea vor fi din ce în ce mai rare.
• Crizele nu sunt lupte de putere, nu sunt manipulare sau capricii ale copiilor. De obicei tantrumurile apar după o perioadă mai lungă de frustrări acumulate de către copil și reacția emoțională poate să nu aibă legătură cu factorul declanșator neapărat.
• Copilul are nevoie de un sprijin calm și deschis pentru a reuși să se reechilibreze.

3 reguli de aur pentru părinți

• Este benefic să îi transmitem copilului toată dragostea noastră. Pentru că asta îi liniștește sistemul de alarmă și copilul se poate echilibra mai ușor și astfel transmitem o stare de siguranță.
• Calmul nostru îl transmitem încet încet copilului și astfel îi oferim copilului confortul de a-și găsi echilibrul în ritmul lui.
• Prezența noastră permanentă îi oferă copilului spațiul de încredere și iubire de care are nevoie pentru a se liniști

Reglează-ți propriile emoții pentru a putea face emoțiilor puternice ale copilului. Când ne menținem calmul, îi comunicăm copilului că nu este nici o alarma, chiar dacă asta simte la moment. Asta îl ajută să se simtă în siguranță.

Utilizează acțiuni simple, fă acțiuni calme sau oferă alegeri simple. Dacă copilul este supărat că nu vrea să se îmbrace, poți să îl întrebi dacă vrea pantaloni verzi sau albaștri.

Îmbrățișează sau ține copilul blând. Câteodată ajută să ținem blând copilul, dar este foarte important ca tu să fii calm și să te simți în control când faci asta. Calmul din corpul tău îl poate ajuta pe copil să se regleze . Poți spune cuvinte simplu. Știu, știu…

Setează o limită, empatic. Coboară la nivelul lui, pune o mana în jurul lui, uită-te în ochi și spune-i cât mai empatic: Acum nu vei primi o bomboană. Este aproape ora cinei. Rezultat garantat că va avea o criza de plâns.

Setează orice limită e necesară pentru a păstra siguranța tuturor, în timp ce validezi supărarea.
ex: Ești foarte supărat, dar nu lovim. Vream să fim amândoi în siguranță.

Dacă este furios, în loc să plângă, ajută-l să depășească fricile prin arătarea dragostei față de atunci când este sfidător. ex: Puiule, ai aruncat jucăria în pisică. Pisica s-a speriat. Jucăriile nu sunt pentru aruncat.

Dacă copilul se enervează, stai conectat. Nu trimite un copil să se calmeze de unul singur. Asta îi transmite mesajul că este singur în învățarea gestionării emoțiilor serioase pe care le simte.

Creează un mediu sigur. Lacrimile au scopul de a spăla sentimentele rănite, asa cum se spală o rană. Nu vorbiți mult în timpul crizei, pentru că îl distrage pe copil de la emoții și îl duci în rațional, blocând lacrimile. Poți să îi spui încet: Sunt aici, ești în siguranță.

Ignoră orice nesimțire, nu o lua personal și abține-te de la consecințe. Acum nu este momentul să îl înveți nimic. Aceste reacții nu au legătura cu tine, chiar dacă strigă că te urăște. Poți să îi oferi un feed-back de genul: Aud cât ești de supărat și câtă ură simți acum. Te iubesc indiferent de cât de nervos ești.

Reamintește-ți în permanență că stresul copilului este real. Dacă un copil de 2 ani plânge pentru că fratele i-a luat jucăria, nu este doar un moft.

„Una dintre cele mai facile tehnici pe care le putem utiliza atunci când copilul are o reacție emoțională, atât pentru a-l ajuta să se liniștească, cât și pentru a-i modela comportamente dezirabile, este validarea emoțională”, a mai spus ea.

În încheiere, Adriana Boroș a precizat că părinții sunt acum acel MODEL la care copilul se uită și de la care învață tot ce trebuie despre lumea lui interioară și despre a celorlalți. Este foarte important să înțelegem că de fiecare dată când alegem cu să acționăm, alegem ce fel de model vrem să oferim.

Foto: Totulpentrumame.ro