Chişinău / Moldova.ORG/ — Astăzi, 12 iulie, Biserica Creştinã prãznuieşte în fiecare an, pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre sfinţi şi anume pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
E o sãrbãtoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat întreaga viaţã propovãduirii "cu timp şi fãrã timp" a Evangheliei lui Hristos, ba mai mult au pecetluit aceastã lucrare cu sângele lor vãrsat martiric pentru Hristos şi pentru Biserica Sa.
E o sãrbãtoare care dateazã încã din secolul II al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii creştini si marii pãriţi ai Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul şi sângele lor, uniţi în Hristos, au plãmândit Roma creştinã şi Biserica întreagã.
Din Sf. Evanghelii, cunoaştem cã Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, şi se numea Simon, pânã când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru.
Luând cunoştinţã de ideea mesianicã, Sf. Petru a devenit un adept zelos al acesteia şi este primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu" (Matei 16, 17-19).
Biserica creştinã este temeluitã pe credinţa tare ca piatra în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, mãrturisitã de Sf. Ap. Petru.
Dupã Pogorârea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel dintâi care vesteşte poporului evreu pe Iisus Hristos cel rãstignit şi înviat, îndemnându-i pe toţi la pocãinţã şi întoarcere la credinţã (Fapte 3, 19).
Din Ierusalim, dupã întemeierea Bisericii Creştine în ziua Cincizecimii Sf. Petru a mers sã vesteascã Evanghelia Împãrãţiei în Antiohia, Pont, Galiţia, Capadochia, Bitinia şi la Roma, unde a suferit şi moarte de martir la 29 Iunie în anul 67.
Potrivit unei vechi tradiţii, Sf. Petru a cerut sã fie rãstignit cu capul în jos, dorind sã arate deosebirea dintre chinurile sale şi cele ale dumnezeiescului sãu Învãţãtor.
Sf. Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a fãcut martori ai slavei Sale dumnezeieşti pe muntele Taborului.
De la Sf. Apostol Petru ne-au rãmas scrise în Canonul Noului Testament douã epistole soborniceşti, mult folositoare vieţii creştine.
Sf. Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor", pentru cã a predicat Evanghelia mai ales pãgânilor, s-a nãscut într-o familie de iudei bogaţi în Tarsul Ciliciei, primind o educaţie strãlucitã în şcoala rabinului Gamaliel.
La început, Saul, cãci aşa fusese numit la naştere, a fost un adept înfocat al legii mozaice şi un duşman de moarte al creştinilor.
Este cunoscutã întâmplarea petrecutã pe drumul Damascului, când, plecat sã-i persecute pe creştini, Saul se întâlneşte cu Iisus cel înviat şi se converteşte la creştinism devenind cum spune Fericitul Augustin "din lup miel, din persecutor înfocat un vestitor neobosit al Evangheliei, învãţãtor şi apostol al popoarelor."
A propovãduit pe Hristos tuturor strãbãtând în trei cãlãtorii misionare toatã Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunitãţi creştine, hirotonind episcopi, preoţi şi diaconi.
De la Sf. Apostol Pavel ne-au rãmas 14 epistole scrise cu diferite ocazii şi în timpuri diferite, din care emanã grija neobositã a apostolului pentru propovãduirea şi pãstrarea nealteratã a învãţãturii creştine.
Ajungând la Roma a doua oarã, Sf. Pavel a fost închis şi condamnat la moarte de cãtre crudul împãrat Nero, tãindu-i-se capul şi câştigând în aceeaşi zi de 29 Iunie a anului 67, împreunã cu Sf. Petru cunună cea nevestejitã a muceniciei.
Pe locul unde a fost rãstignit în Roma Sf. Petru, în circul neronian acum se ridicã basilica Sf. Petru, iar în locul martiriului Sf. Pavel de pe via Ostia, creştinii au ridicat o bisericã închinatã lui şi anume biserica "San Paulo fuori la mura", adicã biserica din afara zidurilor cetãţii.
Ogorul Bisericii stropit de sângele lui Hristos şi al martirilor între care şi al Sf. Ap. Petru şi Pavel a rodit şi va rodi pânã la sfârşitul veacurilor credinţã, nãdejde şi iubire. Cinstindu-i pe Sf. Ap. Petru şi Pavel îl preamãrim pe Dumnezeu, izvorul sfinţeniei "cel minunat întru Sfinţii Sãi".
