Cine a fost Maria Drăgan, artista distrusă de indiferență și sistem

PE SCURT

A fost comparată de nenumărate ori cu Edith Piaf a muzicii românești, a ridicat mii de oameni în picioare și a inspirat oamenii prin talentul ei. Maria Drăgan a fost artista plină de energie și bunătate, care, însă, a fost distrusă de indiferența unor oameni importanți din viața ei. 

„A fost un diamant cumpărat, târguit și pierdut, iar noi suntem fericiți că o regăsim în amintirile noastre”, a scris jurnalistul Gheorghe Budeanu în cel de-al doilea volum de amintiri și interviuri „MARIA. Vai, sărmana turturică”.

PE LUNG

Maria Drăgan s-a născut la 23 august 1947, în satul Bălăurești, Nisporeni. Erau șase copii în familie. După absolvirea școlii, Maria a început să lucreze în brigada de legumicultori, iar între pauze și serile scria versuri, picta și cânta. Într-o zi, a decis să-și schimbe viața și a plecat la Chișinău. „S-a pornit la școala de pictură, dar a ajuns la Școala de muzică „Ștefan Neaga”, povestește Gheorghe Budeanu, jurnalistul care a făcut ultimul interviu din viața artistei.

În 1966, la Filarmonică se anunțase fondarea unui ansamblu de muzică populară. Aflând despre asta, Maria, de 19 ani, s-a dus să-și încerce norocul și a reușit. A devenit solista ansamblului „Mugurel”, unde avea un repertoriu de peste 500 de romanțe, doine, bocete. Cânta în limba română, ceea ce, în acea perioadă, reprezenta un adevărat act de curaj. Timbrul plin, colorat și diapazonul larg ridica oamenii în picioare. „A fost o mare artistă cu un destin trist. Cred că ar fi avut un alt destin dacă s-ar fi născut în altă țară și în alte timpuri”, spunea Ion Busuioc, un prieten al artistei.

Maria Drăgan era un om luminos, cald, deschis, care nu înțelegea uneori cruzimea oamenilor care o înconjurau. Scena era un ring de luptă, regulile pe care nu le cunoștea sau pe care nu le accepta. „Am cântat cu tot neamul nostru… am cutreierat țara în lung și-n lat, am văzut oameni aplaudând cu o bucurie pe care doar cântecul adevărat o poate explica. Eram pe atunci naivă și credeam că toți oamenii sunt ca pâinea cea caldă. Of, lume, lume, soro lume… Acum, cu mintea mea odihnită, îmi dau seama că prea bine cântam ca să nu-mi fac dușmani din invidie”, recunoștea Drăgan în ultimul său interviu. 

După destrămarea Ansamblului „Mugurel”, Maria a încercat să-și găsească locul în muzică, dar, nu prea a reușit. Astfel, într-o zi, brusc a dispărut din viața publică, fiind distrusă de regimul infect, care nu tolera cântecele românești și oamenii talentați. A fost nevoită să revină la casa părintească. Era dezamăgită, epuizată și bolnavă. Singurul loc unde și-a găsit de lucru a fost la școala din sat unde s-a angajat ca paznică. Amintirile le-a lăsat în trecut și prefera să nu se mai gândească la succesul pe care l-a avut cândva. De fiecare dată când își auzea cântecele la radio, mergea la iazul de lângă grădină și începea să plângă. 

„Maria era cântecul și cântecul era Maria. Cum spunea un mare artist: cântecul alerga după Maria Drăgan ca un nebun. Ea era îndrăgostită de cântec și a păstrat mereu această dragoste, dar o durea nespus că a fost ruptă brusc de scenă și de oameni. Despre ea se poate de povestit mult, deși viața ei a fost foarte scurtă”, zice Gheorghe Budeanu, singurul și ultimul jurnalist care a realizat un interviu cu artista după ce timp de 9 ani Maria Drăgan a fost ruptă de scenă. „Ea a fost ca un fulger pe bolta muzicii noastre. Noi trăim cu memoria ei. Imaginea ei a rămas tânără, frumoasă și devotată muzicii. Ce poate fi mai frumos de atât?”, se întreabă Budeanu.

La 6 octombrie 1986, la vârsta de 39 de ani, Maria Drăgan se stinge din viață, fiind răpusă de tuberculoză. Este petrecută pe ultimul drum doar de rude.

La 13 septembrie 1996, a fost creată Fundația „Maria Drăgan”, care are drept scop lansarea și promovarea tinerilor interpreți de folclor. În 2001, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului-concurs de interpretare a cântecului folcloric „Vai, sărmana turturică”, consacrat interpretei de muzică populară Maria Drăgan. Numele Mariei Drăgan îl poartă astăzi străzi din Chișinău, Nisporeni și Călărași.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.