Connect with us
"
"

Publicat

pe

Șapte dintre cele mai de succes filme româneşti noi, realizate de regizori precum Radu Jude, Corneliu Porumboiu, Constantin Popescu, Florin Şerban, Daniel Sandu, Ana Lungu şi Hadrian Marcu și selectate la mari festivaluri internaţionale, vor putea fi văzute la Zilele Filmului Românesc (ZFR) de la Chişinău.

Cea de-a patra ediţie a celui mai important eveniment din Republica Moldova dedicat cinematografiei române va avea loc între 11 şi 14 octombrie la Cinematograful Odeon din centrul capitalei, iar intrarea la proiecţii va fi liberă. Festivalul continuă tradiția de a aduce în fața cinefililor de la Chișinău cele mai apreciate filme ale cinematografiei din România.

Festivalul va fi deschis cu „Un pas în urma serafimilor” (2017), filmul de debut extrem de așteptat al regizorului Daniel Sandu, care va fi prezent la proiecție pentru o discuție cu spectatorii. Lungmetrajul a fost în competiția Festivalului de la Sofia și a câștigat în acest an opt trofee la Premiile Gopo, inclusiv pentru cel mai bun film și cea mai bună regie.

Publicul din Republica Moldova va putea să vadă, la foarte scurt timp după premiera din România, cel mai nou film al regizorului Radu Jude, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018). Filmul a câştigat în acest an Globul de Cristal la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, iar recent a fost ales propunerea România pentru o nominalizare la categoria film străin la Premiile Oscar.

Bogdan Dumitrache, Stefan Raus, Iulia Lumânare

Din selecție face parte și tulburătorul „Pororoca” (2017), al treilea lungmetraj al lui Constantin Popescu, care a fost anul trecut în competiția Festivalului de la San Sebastian, unde actorul Bogdan Dumitrache a câștigat premiul de interpretare.

De neratat este și cel mai nou film, încă nelansat în România, al regizorului Florin Șerban, „Dragoste 1. Câine” (2018), venit direct din competiția Festivalului de la Sarajevo. Actorul basarabean Valeriu Andriuță joacă rolul principal și va fi prezent la Chișinău pentru o discuție cu publicul, la gala de închidere.

Tot din competiția de la Sarajevo vine și noul film regizat de Ana Lungu, „Un prinț și jumătate” (2018), proaspăt intrat și în cinematografele din România. Al doilea debut din selecția din acest an este „Un om la locul lui” (2017), de Hadrian Marcu. Filmul a fost selectat în secțiunea Noi regizori a Festivalului de la San Sebastian și la Festivalul de la Namur, iar la Chișinău va fi a treia sa proiecție mondială, înaintea premierei de la București.

Din program face parte și documentarul „Fotbal infinit” (2018), cel mai nou film al unuia dintre cei mai importanți autori ai Noului Cinema Românesc, Corneliu Porumboiu. Filmul a avut a premiera la începul anului la prestigiosul Festival de la Berlin, în secțiunea Forum.

ZFR Chişinău este un eveniment organizat de Asociația Cineaștilor Independenți ALTERNATIVE CINEMA din Republica Moldova și casa de producție ROVA FILM din România.

Sprijinit de: Centrul Naţional al Cinematografiei din România, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, Uniunea Cineaştilor din România, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării din Republica Moldova, Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova.

Parteneri: Arhiva Națională de Film din România, Moldova Film, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), Lucru Manual Moldova, Symbol Media, Idegraf, Salpan, Print Caro, Hero Pictures, DVD-Trans.

Parteneri media: TVR Moldova, 10TV, Vocea Basarabiei TV, Jurnal TV, Radio Chișinău, Radio Plai, Ziarul de Gardă, Timpul, Moldova.org, Deschide.md, Diez, Zugo, Odoraș.md, Locals.

Omul responsabil de tot ce nu reușim să facem noi, de la banere, facturi, plasări de comunicate, la reparare de chestii prin redacție. El ne salvează și fiind șoferul nostru în pandemie.

Cultură

Festivalul Mai Dulce anulat, dar alături de fanii deserturilor. 5 rețete pe care ai vrea să le încerci

Publicat

pe

PE SCURT

Din cauza pandemiei de coronavirus și a restricțiilor, festivalul Mai Dulce a fost anulat. Însă organizatorii nu s-au lăsat bătuți și au decis să fie alături de fanii deserturilor tradiționale. Echipa Klumea a creat 20 de rețete video cu deserturi tradiționale pe care le postează în fiecare oră.

În continuare, îți arăt cinci rețete pe care mi le-am salvat și planific să le gătesc.

PE LUNG

În anul 2020 era să fie a opta ediție a festivalului Mai Dulce. Un eveniment pe care l-am conceput pentru a aduce un tribut tradițiilor noastre culinare, pentru a contribui la salvarea patrimoniului nostru gastromonic. Dar anul acesta vom depăna amintiri”, povestea Nata Albot săptămâna aceasta pe pagina de facebook a Klumea.

1. Alivancă cu merișoare

Pentru a găti alivancă, vei avea nevoie de mălai, unt topit, zahăr, sare, făină de grâu, brânză de vaci, smântână și ouă.

ANA STRATULAT – ALIVANCĂ

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Noi am cunoscut-o la Mai Dulce ca Ana Stratulat. Și tare am vrea să credem că participarea la festivalurile noastre a încurajat-o să devină Dulce Hanna. Și cum să treacă vreun festival fără Alivancă!Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.ALIVANCA – THE CORN CAKEIngredients:1. 6 eggs2. 450ml milk3. 1g salt4. 150g sugar5. 100g butter6. 100g corn flour7. 10g wheat flour8. 600g cottage cheese 9. 150g sour cream (can be replaced with yogurt or kefir)10. 200g lingonberry juice11. vanillaMix all the ingredients. Bake in the oven for 45 minutes at 180°C

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

2. Plăcinte ca la sud

Pentru a face plăcinte ca la sud, vei avea nevoie de mai multă îndemânare.

ALEXANDRA ALBOT – PLĂCINTE CA LA SUD

Gătim ”Mai Dulce” Acasă! Alexandra Albot are 2 rețete de firmă și este, cu nerăbdare, așteptată la festivalul Mai Dulce. Una din ele sunt plăcintele cu brânză și mere. Numai apăreau plăcintele pe masă la festival și imediat, se și evaporau. Ele chiar sunt super bune! Vă oferim ocazia să aflați cum să le gătiți!Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.PLACINTE FROM THE SOUTH Ingredients:1. 500g flour2. 200ml water3. 10g salt4. 10g baking soda5. 50g lardFor the filling: cottage cheese, eggs, dill and scallionsapples, sugar, cinnamon400g vegetable oil Instructions:1. Dissolve the salt in the water2. Mix the flour with the baking soda and add the water+salt 3. Knead the dough and let it rest4. Roll out the dough and grease with a thin layer of lard 5. Roll the dough and cut into small pieces, then glue the ends to prevent lard from leaking out6. Let the dough pieces rest7. Roll out each piece and spread the filling on top8. Join the ends and stick them together9. Fry the pies in oil

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

3. Învârtită cu sfeclă de zahăr

Învârtita cu sfeclă de zahăr este un desert tradițional pentru nordul Moldovei. Vei avea nevoie de următoarele ingrediente: făină, drojdie, apă, sare, oțet, zahăr, ouă și pentru umplutură: sfeclă de zahăr, miez de nucă sau vișină.

VICTORIA SEVERIN – ÎNVÂRTITA CU SFECLĂ DE ZAHĂR

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Victoria Severin ne-a impresionat la una din edițiile festivalului Mai Dulce cu o învărtită extraordinără cu sfeclă de zahăr, cum se face la nordul Moldovei. Atât de bună a ieșit, încât i-am oferit trofeul ”Cireașa de pe tort”. Nu judecați după denumire, încercați să o gătiți sau să o gustați măcar atunci când aveți ocazia.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.INVARTITA WITH SUGAR BEETS Ingredients: 1. 25g yeast2. 200ml oil3. 2-3 eggs4. 1 tablespoon vinegar5. salt, sugar6. 1l of water 7. 500g flour 8. 4 sugar beets9. 300g sour cherries 10. 300g walnutsInstructions:1. Mix the yeast, flour, water, sugar, salt, eggs and oil2. Let the dough to rest and rise3. Divide the dough, shape the pieces into balls and let them rest for another 20 minutes4. Roll out the dough and sprinkle with grated sugar beets5. Add sour cherries, walnuts and some sugar6. Give it a spin and shape into a roll 7. Let it rest in the baking tray for a while8. Bake for 60 minutes at 180°C 9. Take it out the oven and dust with powdered sugar

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

4. Babă neagră ca la nord

Și acest desert este caracteristic regiunii de nord a Moldovei. De când s-a redeschis în Chișinău localul 513, se zvonește că aici poate fi gustată cea mai bună Babă neagră din oraș. Cea care o vrăjește zilnic se numește Victoria Vasilache, iar Klumea a rugat-o să împartă rețeta.

VICTORIA VASILACHI – BABĂ NEAGRĂ CA LA NORD

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!De când s-a redeschis în Chișinău localul 513, se zvonește că aici poate fi gustată cea mai bună Babă neagră din oraș. Cea care o vrăjește zilnic se numește Victoria Vasilache, iar noi am rugat-o să împartă rețeta cu voi.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.BABA NEAGRA FROM THE NORTH Ingredients:1.300g flour2. 300g sugar3. 40g baking soda4. vinegar5. 200g oil 6. 250g kefir 7.500g milk8.10 eggsInstructions:1 Mix all the dry ingredients2. Add the liquid ingredients one at a time3. Mix until a homogeneous batter is formed4. Add the beaten eggs5. Grease ceaunul (Dutch oven) with butter and line with breadcrumbs6. Pour the composition in, put the lid on and bake for 1 hour and 30 minutes at 180 °C.

Geplaatst door Klumea op Zaterdag 30 mei 2020

5. Vărzări coapte pe frunze de hrean

Patisera Marina Luca a decis să se împartă cu rețeta de vărzări coapte pe frunze de hrean pe care le-a gustat prima dată la bunica ei din satul Horodiște. Ceea face speciale aceste plăcinte sunt frunzele de hrean. Te-ai încumeta să gătești așa ceva?

MARINA LUCA – VĂRZĂRI COAPTE PE FRUNZE DE HREAN

Gătim ”Mai Dulce” Acasă!Luca Marina are o pasiune pentru deserturi de când era mică. Asta a făcut-o să ajungă la Academia lui Alain Ducasse în Franța, pentru a învăța de la cei mai buni patiseri această meserie. Marina a participat la prima ediție a festivalului Mai Dulce, iar când am rugat-o să ne gătească ceva tradițional, alegerea ei s-a oprit asupra unui desert foarte drag inimii sale, pe care l-a gustat prima dată la bunica, în satul Horodiște. Azi aflăm cum se gătesc Vărzările pe frunze de hrean.Distribuie această rețetă printre prietenii tăi din străinătate. Special pentru ei am tradus rețeta și în engleză.VARZARI BAKED ON HORSERADISH LEAVES Ingredients:1. 250ml warm water2. 300-400g flour3. 7g dry yeast4. 2 tablespoons oil5. salt6. 300 g sour cherries7. 200g sugar8. 10-15 horseradish leavesInstructions:1. In a bowl mix some of the warm water with the yeast and sugar, set aside for 20 minutes2. Add a pinch of salt and oil3. Add the sifted flour and mix4. Knead by hand until the dough is no longer sticky5. Leave the dough to proof for 40-50 minutes6. Divide the dough into 5-8 parts and allow to rest and rise for another 5-10 minutes7. Roll out each dough ball with a rolling pin, add the sour cherries and one tablespoon of sugar8. Bake on horseradish leaves at 220C for 20-30 minutes9. Take your pastries out the oven and cover with horseradish leaves

Geplaatst door Klumea op Zondag 31 mei 2020

Alte rețete găsiți pe pagina de Facebook a Klumea.

Citește mai departe

Cultură

Trei filme muzicale de la Oana

Publicat

pe

De către

Cu fiecare săptămână care trece și eu încerc să scriu despre filme, mi se pare că sunt din ce în ce mai puțin potrivită pentru a face asta. Săptămâna asta am încercat să scriu despre filme românești și, după mai multe tentative, m-a apucat groaza și gândul că n-am înțeles nimic din filmele pe care voiam sa le recomand. Așa că am făcut o mică pauză, să îmi limpezesc mintea, și am ascultat muzică. De aici a răsărit gândul: să las filmele românești pe altă dată sau pentru altcineva, și eu să scriu despre filme care au legătură cu muzica. Filmele câștigătoare sunt, în ordine cronologică: Amadeus (1984), The piano teacher (2001) și Kurt Cobain: Montage of Heck (2015).

Amadeus (1984) – r. Milos Forman

„Amadeus” nu este un film despre geniul lui Mozart, ci despre invidia rivalului său Salieri, al cărui blestem era să aibă talentul unui compozitor de mâna a treia și urechea unui iubitor de muzică de prim rang, astfel încât știe cât de rău este el și cât de bun este Mozart.

Într-un film atât de grandios, unele dintre cele mai frumoase momente sunt extrem de subtile. Prima interacțiune a lui Salieri cu muzica lui Mozart este descrisă de el ca o experiență euforică: Salieri descrie modul în care notele „interacționează” una cu alta, reușind să îl facă să simtă plăcere și durere simultan, ajungând în punctul culminant să îl facă să părăsească camera fiind cuprins de panică. Discutând uneori cu prietenii despre filmul acesta, nu puteam să ne hotărâm ce îl omoară pe Mozart: stilul său de viață sau faptul că trebuie să scrie Recviemul. În scena în care Mozart este pe patul de moarte și îi dictează lui Salieri Recviemul, ochii lui Salieri par să scurgă din Mozart muzica și viața. Chiar dacă Mozart moare, muzica lui rămâne vie, fapt care îl înnebunește pe Salieri.

La câțiva ani de la moartea lui Mozart, vinovăția încă îl macină pe Salieri. La azil, unde este instituționalizat, declară că este regele mediocrității. Ironia este că Salieri nu era tocmai mediocru. Era un compozitor destul de cunoscut care a câștigat mai bine decât Mozart, dar care s-a lăsat condus de convingerea că Dumnezeu ar trebui sa îl binecuvânteze cu un talent egal cu al lui Mozart. În goana după talent își pierde credința și mințile. Deși este antagonistul în această poveste, Salieri nu atrage ura spectatorului asupra sa, ci mai degrabă o formă de milă prin empatie, pentru că fiecare dintre noi a fost în poziția de a vrea să exceleze într-un anumit domeniu, în care mereu există cineva mai talentat ca noi.

The piano teacher (2001) – r. Michael Haneke

O frază pe care o aud mereu când cineva vrea să urmeze o carieră complicată, cum e și în cazul carierelor în muzică, este: ,,dacă nu reușești, poți să te faci profesor!”, de parcă asta ar fi floare la ureche. În filmul lui Haneke, Isabelle Huppert o joacă pe Erika Kohut, o distinsă profesoară de pian la Conservatorul din Viena. Severă și rece, clișeul profesoarei clasice de pian, Erica ascunde totuși o altă personalitate, cea a masochistei. Nu putem decât să ne întrebăm ce o face pe Erika atât de sterilă, pentru că nu aflăm pe parcusul filmului. Putem însă să presupunem: de la mama ei dominantă, chiar sufocantă, cu care își împarte apartamentul, la tatăl absent, despre care aflăm ca a murit în urma unei boli mentale și cariera ratată de artistă, găsim destule motive care să o facă să se inchidă în sine atât de mult. Toate aceste sentimente reprimate ale Erikăi nu duc numai la o pasiune specială pentru Schubert și Schumann, ci și pentru masochismul sexual. Haneke ne provoacă așteptările, cum, într-o secvență ce are loc într-un sex shop, prezența Erikăi provoacă o stare de neliniște printre bărbații aflați acolo pentru a-și satisface fanteziile, dar sunt puși față în față cu o femeie în carne și oase. Când apare Walter, tentativele ei de a interacționa social sau sexual cu el sunt stângace sau violente, însă apariția lui scoate o parte umană a ei la suprafață.

Kurt Cobain: Montage of Heck (2015) – r. Brett Morgen

În adolescența mea dominată de Tumblr nu m-a pasionat niciodată în mod special Nirvana. Chiar dacă majoritatea prietenilor mei știau aproape toate cântecele, aveau ringtone-uri cu melodiile lor și postere prin camere, eu fredonam nesigur „Smells Like Teen Spirit” când îl ascultam cu ei. După ce am văzut însă documentarul ăsta într-o după amiază leneșă din vara lui 2015, am fugit acasă, am ascultat cuminte toate cântecele de câteva ori și am rămas cu ele în minte mult timp. Motivul care m-a transformat în două ore din necunoscătoare în fană este probabil cheia în care e făcut documentarul. Deși există și interviuri cu oamenii care l-au cunoscut pe Kurt Cobain, unele părți montate din arhiva lui personală de filmări, înregistrări, desene, chiar și jurnalul lui sunt atât de personale, că ai impresia că el ți le povestește ție și numai ție.

Citește mai departe

Cultură

Filme de carantină, recomandări de la Oana

Publicat

pe

De către

De fiecare dată când vine momentul să aleg filmele despre care voi scrie mă întreb dacă cei care vor citi nu au văzut deja filmele respective. Mă liniștește apoi gândul că filmele bune, exact ca și cărțile bune merită o a doua vizionare/citire. Săptămâna aceasta universul a decis că cele trei filme câștigătoare sunt: Blue Velvet (1986), Paris, Texas (1984) și Melancholia (2011).

Blue Velvet (1986) r. David Lynch

Filmele lui David Lynch îmi dau mereu senzația unui vis suprarealist. Lynch e ca un aparat de radio care încearcă să atingă frecvența stărilor sale de vis prin intermediul filmului și admite că o mare parte din film este bazată pe vise și sentimente care l-au inspirat. Drept urmare, o analiză a ceea ce se întâmplă în filmele sale diferă de receptor, aproape la fel de mult ca și analiza viselor. Filmele sale ar trebui simțite, nu explicate. Tranzițiile de la o secvență la alta sunt realizate adesea prin negru, în același mod în care în vise se schimbă locurile sau perspectivele. În contrast cu lumea visului american prezentă în primele cadre, și reprezentată de Sandy, avem o lume violentă, de oameni mari” reprezentată de Dorothy. Astfel se creează două realități între care oscilează protagonistul, întâlnind pe drum personaje care par rupte dintr-un basm bolnav. 

Blue Velvet conține scene de o energie emoțională aproape brutală. Și totuși, tocmai acele scene fac filmul special. Ne-am aștepta ca un subiect atât de delicat ca obsesia sexuală sa fie încadrat într-o poveste mai sinceră”, dar Lynch ne surprinde (ca de fiecare data) și integrează acest subiect sensibil într-o lume atât de ciudată uneori, încât devine comică.  

Paris, Texas (1984) r. Wim Wenders

De la primul până la ultimul cadru, Paris, Texas este pentru mine un poem vizual. Când eram în liceu, încercam să evit mereu filmele despre care vorbeau prietenii mei, aveam complexul adolescentului care își dorește mereu să fie unic. Apoi a venit perioada în care dădeam prima oară admiterea la UNATC și am fost nevoită să văd atunci toate filmele de care fugisem în tot acest timp. Așa am descoperit, pe lângă o grămadă de alte filme, Paris, Texas și am scăpat rapid de dorința de a vedea filme de care nu mai auzise nimeni. Acum sunt studentă la Imagine și filmul acesta se află printre alegerile mele ca model pentru ce mi-aș dori să pot face la un moment dat. Tema abordată în Paris, Texas este dezarmant de simplă, concentrându-se pe efectele dramatice ale unei căsătorii nereușite asupra unei familii. O importanță majoră pentru atmosfera vizuală o are coloristica. Combinația de roșu-alb-albastru ca o unitate, poate chiar ca un ideal în contrast cu verdele dezordinii, incertitudinii, sunt prezente în mai toate secvențele inducând o stare aproape meditativă. 

Melancholia (2011) r. Lars von Trier

Într-un interviu despre filmul său, Lars von Trier spunea că îi vine greu să scrie despre subiecte pe care nu le cunoaște, pe care nu le trăiește, iar Melancholia este o descriere a propriei depresii. Un simptom cunoscut al depresiei este deformarea timpului, o perioadă scurtă de timp se poate simți dureros de lungă sau, uneori, ore întregi pot trece pe lângă cel afectat fără ca el să perceapă. În Melancholia, putem simți și noi acest simptom. Lars von Trier se distrează pe seama spectatorului și se joacă cu conceptul timpului și spațiului, mai ales în secvențele în care are loc nunta. În timp ce o vedem pe Justine trecând prin atâtea stări cât și spațiile în care se află, suntem conștienți că nunta încă are loc, o conexiune subtilă între cele două dimensiuni ale timpului. Montajul haotic întărește această senzație, iar noi o observăm pe Justine cum devine din ce în ce mai detașată în tot acest parcurs. În a doua parte a filmului, apropierea planetei a cărui nume îl poartă filmul, pare că inversează polii celor două surori. Justine este împăcată cu gândul că omenirea va lua sfârșit și într-un gest ce denotă o primă intenție de a se gândi la altcineva, construiește pentru nepotul ei un adăpost, un spațiu de siguranță; în timp ce Claire, atât de stăpână pe situație până acum, se pierde. Lars von Trier are obiceiul de a contura un destin violent pentru personajele sale feminine, ceea ce mă face să mă întreb: oare alege să distrugă lumea întreagă în filmul său pentru a da o șansă de a crea o lume în care nu se întâmplă așa? 

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social4 ore în urmă

Pandemia în Italia: „Cu toții a trebuit să învățăm o lecție”

Acuzată că a reacționat prea târziu, că a permis răspândirea virusului COVID-19 prin întreaga Europă, după cinci luni de luptă...

Divertisment4 ore în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Social9 ore în urmă

7 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 235 cazuri noi de infectare și opt decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

EducațieO zi în urmă

Masterand pe Zoom. Cum am susținut teza pe timp de pandemie

Pe 11 martie 2020, în momentul în care în Republica Moldova era înregistrat deja cel de-al treilea caz de COVID-19,...

SocialO zi în urmă

Trei știri bune: Film în pod, chipsuri sănătoase și solidaritate împotriva virusului

Pe urmele lui Zaharia Cușnir Astăzi va avea loc premieră unui film în care regizorul Victor Galușca reconstruiește momentul în care au fost găsite legendarele negative...

SocialO zi în urmă

Un genocid sovietic nerecunoscut, discutat la Europa Liberă

S-au trezit în miezul nopţii, în trenuri pentru vite, fără cei dragi alături, fără nume, fără bunuri, îmbulziți cu alți...

SocialO zi în urmă

6 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 92 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

PoliticăO săptămână în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie4 săptămâni în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031