PE SCURT
Maria Bieșu a fost cea care ne-a adus faima în întreaga lume și a adus pe scena teatrului nostru artiști renumiți de operă. Pe parcursul vieții sale a fost distinsă cu zeci de premii și aprecieri: Primadona Operei Naționale din Republica Moldova, Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academiciană, „Doctor Honoris-Causa”, Cavaler al „Ordinului Republicii” și deţinătoarea Ordinului Naţional „Steaua României”, cu toate acestea a fost singură și adesea foarte tristă.
Viața ei a avut doar un capitol – muzica, care i-a clădit amintirile, i-a acompaniat singurătatea și care a petrecut-o pe ultimul drum.
PE LUNG
Maria Bieșu s-a născut în satul Volintiri, r. Ștefan Vodă, într-o familie de țărani simpli, devotați pământului pe care îl lucrau. Mariei i-a plăcut muzica încă din copilărie. Ea participa la toate concursurile organizate la școală. Însă, când a venit timpul să aleagă la ce facultate să se înscrie, a ales agricultura. Visa să devină artistă, dar mama o tot tachina și o întreba ce fel de profesie este asta: să fii artistă?
După doi ani de studii la facultatea de agricultură, unde se plictisea, a decis să facă ceea ce cu adevărat își dorește. Maria Bieșu debutează ca solistă în cadrul formației de muzică populară „Fluieraș”, alături de celebrii Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici. Nici de această dată nu este susținută de părinți, care voiau ca fiica să-și construiască un viitor sigur, care să-i garanteze un trai cât de cât decent. Însă, susținerea vine chiar din partea ministrului Culturii, care a văzut-o pe scenă la un festival republican și a încurajat-o să se înscrie la conservator.
În 1955, la 20 de ani, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din Dama de Pică cu atâta simțire, încât la final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: „Bravo, Maria!”. După mai mulți ani de studii și de la muzica folclorică decide să treacă la operă.
În anul 1962, se angajează la Teatrul de Operă din Chișinău, iar o împrejurare accidentală îi oferă șansa unei lansări fulminante. În ajunul lansării spectacolului Tosca de compozitorul Puccini, protagonista rolului Floriei Tosca se îmbolnăvește, iar Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul solistei pe scena Teatrului de Operă are loc pe 28 aprilie 1962. Succesul a fost recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de teatrul care a început să proiecteze un repertoriu special pentru ea. La 30 de ani, ea face un stagiu la teatrul La Scala din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși Antonio Guiringuelli, directorul general al teatrului La Scala, a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții – ea are un dar înnăscut.
În 1967, obține titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san” la Concursul Internațional Miura Tomaki din Tokio, Japonia. Din acel moment, Maria Bieșu a început să fie invitată în juriu, în concerte sau să țină prelegeri la diverse instituții muzicale din Europa, America și Asia. Maria Bieșu a imprimat un șir de creații la radio și pe discuri.
Peste câțiva ani, artista urcă pe scena teatrului Metropolitan Opera din New York. După evoluția sa, conducerea teatrului trimite o solicitare Ministerului de Cultură al U.R.S.S, în care cere încheierea unui contract pentru o întreagă stagiune teatrală. Bieșu urma să interpreteze zece din cele mai frumoase roluri pe scena Metropolitanului. Însă, liderii sovietici o încurajează să renunțe, îi repetă să nu uite de unde vine și că este deputatul uniunii și nu trebuie să dezamăgească pe cei care au avut încredere în ea. În cele din urmă, Bieșu nu mai pleacă nicăieri. Spune că a renunțat pentru că nu poate să-și lase surorile și mama.
Astfel că rămâne să evolueze pe scenele străine doar ocazional. De-a lungul carierei sale, Maria Bieșu a ajuns pe scenele teatrelor de operă din Franța, Australia, Japonia, Cuba, Israel etc. Cu toate acestea, duce o viață grea și pătrunsă de singurătate. Pe scenă urca și primea fascinația oamenilor, era înconjurată de mulțime, dar acasă era tristă și singură. Mulți ani a visat să transforme Chișinăul într-un centru al muzicii de operă. În cele din urmă, în septembrie 1990, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival Internațional al starurilor de operă și balet, intitulat „Invită Maria Bieșu”. De atunci, pe meleagurile Moldovei, toamna, poposește fluturele gingaș (logotip al Festivalului Invită Maria Bieșu), împreună cu talente recunoscute în toată lumea ale muzicii de operă și balet.
Primadona a decedat pe data de 16 mai 2012, pe patul spitalului Cancelariei de Stat, după ce timp de 7 ani a suferit de o formă rară de leucemie. La o distanță de două zile, Guvernul Republicii Moldova a decis să redenumească teatrul – Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu. Ziua de 19 mai a fost declarată zi de doliu național în Republica Moldova.
