Pe Michael Wieczorek l-am cunoscut vara asta, când am fost invitat împreună cu Moni Stănilă la PAO, Școala de Arhitectură Experimentală de la Potoc. Mișa (căci așa îi spun prietenii) ne aștepta la Oravița cu mașina, am trecut prin piață de unde s-a aprovizionat pentru tabără. Mi s-a părut haios de atunci că era cunoscut deja în piață, oamenii se bucurau când îl vedeau și discuțiile nu se limitau doar la cumpărături. La Potoc eram șapte basarabeni, ceea ce mi s-a părut foarte fain. De fapt, noi eram majoritatea, chiar dacă trecerea vămii nu-i o glumă.