Nicolae Costin a fost in cetatea Chisinaului ceea ce a fost Grigore Vieru in poezie: un spirit luminos care a avut talentul de a apropia gandurile unele de altele, de a lega ideile cunoscute cu ideile mai putin cunoscute si de a infatisa aceste idei prin expresii precise si limpezi (asa cum spunea Helvetius despre aceste spirite).

Popa s-a supărat pe partid, Dodon recunoaşte ilegalităţile comuniste, iar Papuc se spală pe mâini. Gheorghe Papuc: „Nu-i frumos dacă Svetlana Popa a fost implicată în înstrăinarea ilicită a două imobile ale MAI. Nu-i frumos din partea nimănui să facă aşa ceva”. Svetlana Popa: „Să vă spun că-s indignată, e puţin spus! Pe cuvântul meu de cinste, până în adâncul sufletului sunt revoltată!”. Desecretizarea actelor cu care a operat fosta guvernare provoacă contradicţii printre foştii şi actualii demnitari comunişti. Unii dintre aceştia îşi descoperă cu surprindere numele în documentele altădată secrete, în ipostaze de infractori, şi îşi condamnă colegii de partid. Alţii recunosc că regimul Voronin a călcat prin străchini la capitolul respectării legii. De acest lucru ne-am convins, documentându-ne despre numai două scrisori secrete către Voronin privind înstrăinarea ilegală a patru imobile ale MAI – tranzacţii care au prejudiciat bugetul de stat cu peste 30 de milioane de lei.

Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi de la tribuna Parlamentului că îşi depune mandatul de deputat, pentru a se concentra mai bine la funcţia de şef al executivului. Filat a mulţumit colegilor alături de care a muncit în legislativ, după alegerile din 29 iulie 2009, menţionând că a fost o perioadă dificilă, pe care însă nu o regretă.

Devine astăzi limpede cât de iluzorie a fost tentativa regimului Voronin de a soluţiona bilateral chestiunea transnistreană şi cât de neproductiv s-a dovedit a fi provincialismul geopolitic al acestuia: el se percepea pe sine şi Rusia într-o perspectivă regională, pe când Rusia percepea RM într-o perspectivă globală, adică un dosar printre multe altele care stăteau pe masa de negocieri cu spaţiul euroatlantic.

Dacă ar fi însufleţite, coridoarele de la Comisariatul General de Poliţie din Chişinău ar povesti că în aprilie 2009 au văzut atâtea, câte n-au văzut în ultimii zeci de ani. Într-un concurs al coridoarelor, ar concura, probabil, cu coridoarele NKVD.

Imediat după 7 aprilie, telefonul redacţiei nu mai înceta să sune. Poliţişti şi procurori cereau cu insistenţă ca ZdG să le prezinte toate imaginile pe care reporterii le realizaseră în timpul protestelor. Erau gata să se prezinte la redacţie la orice oră.

Au toate câte 20 de ani. În aprilie 2009 au fost supuse primei anchete poliţieneşti şi primului proces judiciar. Ceea ce spun aceste fete acum pare un refren lugubru al unui cântec de Gulag: «M-au lovit cu pumnii în faţă», «Mi-au tras cu bastonul peste picioare», «M-au bătut pentru că nu am vrut să mă dezbrac», «M-au forţat să dezbrac slipii chiar dacă aveam ciclu», «M-au ţinut fără apă», «M-au judecat în 5 minute», «M-au condamnat fără vină». După asta, majoritatea au rostit aceeaşi frază: «Am plecat din Moldova şi nu mai vreau să revin».