Republica Moldova va avea un președinte, doar atunci când politicienii atât de dreapta cât și de stânga își vor satisface capriciile. Dacă până acum comuniștii nu voiau să vadă pe nimeni din afară în rolul de ”tătucă al națiunii” (Ion Sturza în interviu cu Europa Liberă), acum sunt de acord cu candidatura oricui, numai să fie neutru. Ceea ce pare mai mult o dorință a ambelor părți. Nici Filat nu intervine cu nici o sugestie, ba chiar îi e convenabil ce se-ntîmplă în țară. Atâta timp cât e șeful Executivului și poate să inițieze candidatura unui individ, care oricând poate fi de partea lui sau… care deja este.

Nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin nu au avut niciun interes să se elucideze culisele Războiului de pe Nistru La aproape 20 de ani după Războiul de pe Nistru, generalul Ion Costaş, ministru de Interne în 1990-1992, dezvăluie, în volumul Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat, culisele evenimentelor din 1989-1992 – asaltul Ministerului Afacerilor Interne, marşul voluntarilor spre Comrat, războiul din Transnistria, ciocnirile de pe podul de la Dubăsari şi faimoasa arestare a lui Igor Smirnov.

Încercaţi să vă închipuiţi doar cum un ambasador din oricare stat, inclusiv din Republica Moldova ar avea la Moscova comportamentul lui Valerii Cuzmin la Chişinău. Aşa că nu e de închipuit, fiindcă nici nu este de unde. Orice ambasador, eminamente oameni culţi, se comportă la Moscova precum le dictează statutul: adoptă o conduită profesională şi morală ireproşabile, respectă legile statului şi nu se amestecă în treburile interne ale Federaţiei Ruse. Or, cel puţin, despre altfel de comportament nu a fost de auzit.