Connect with us
"
"

Cultură

Câte o librărie în fiecare sat: apariția și dispariția librăriilor Luminița în Moldova

Publicat

pe

În ambele sate ale bunicilor mei se găsesc două clădiri similare, cu ferestre mari, care în anii 70 au fost librării Luminița. Azi ambele sunt abandonate. În satul bunicii materne, clădirea a fost o perioadă alimentară, iar acum nu e folosită la nimic, deși semnul de la intrare, albastru deschis, e încă acolo, în grafie latină (probabil schimbată la începutul anilor 90). În satul bunicului patern, casa e acum folosită ca șopron pentru oi, are geamurile sparte, înlocuite cu bucăți de ușă și peliculă. O grămadă de lemne stă în colțul drept al ușii de la intrare.

În anii 70, au fost deschise 600 de librării, toate cu același nume — Luminița, în 600 de sate din ce era atunci Republica Sovietică Socialistă Moldova. Până în 1990, numărul lor a crescut la 1500. Aproape fiecare sat s-a ales cu o librărie. Multe dintre fostele Luminițe pot fi recunoscute și astăzi — au rămas aceleași culori pe fațade, aceeași arhitectură, aceleași geamuri mari, adesea sparte, din păcate. Majoritatea sunt abandonate; unele au fost transformate în alimentare sau baruri. Pe unele clădiri se mai găsește inscripția, scrisă în chirilică. Alteori, structura dreptunghiulară și ramele ferestrelor sunt singurele caracteristici care mai pot fi recunoscute.

Generațiile care au crescut cu aceste librării și le amintesc nostalgic. Vorbesc despre emoția cu care trăgeau o fugă la Luminița zilnic, să afle dacă au venit cărți noi, mirosul caracteristic al cărților proaspăt scoase de sub tipar care îmbibau întreaga încăpere, de titlurile și ilustrațiile lor preferate. Își mai aduc aminte și de loteria din Luminița, unde câștigătorii puteau lua din magazin orice carte, inclusiv cele mai întrebate și deci mai rare titluri de literatură artistică universală.

Enlarge

Luminita_today
Vechea librărie Luminița din satul Cigârleni este acum un hambar

„Citeam acasă până în zori, citeam la școală cu romanul ascuns între coperțile manualului”, își amintește Victoria Șestovschi, azi dentistă. „Aveam un caiet în care scriam pe ce poliță și în ce rând este cutare carte, si dacă e data cu împrumut. Ce fericită eram când am ajuns la 200 de cărți!”, povestește ea.

Poate că Luminițele și lectura erau atât de populare în special în rândul tinerilor, pentru că, în acea perioadă, în timpul săptămânii, în sate nu prea găseai o ofertă mare de activități organizate. Obișnuitele întreruperi de curent electric însemnau că televizorul funcționa doar câteva ore pe zi. Elevii puteau merge la cinematograf doar miercuri, după masă, iar internetul, bineînțeles, nu exista.

Cu toate astea, sprijinul statului pentru artă și viață culturală a însemnat că, pe lângă librării, fiecare sat mai avea și propriul ansamblu de dans, orchestră, club sportiv și cinematograf, organizate în școli sau în casele de cultură.

Ca orice inițiativă din regimul autoritar URSS, propunerea Luminițelor a fost dictată de sus, de la secretarul general al Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, Ivan Bodiul. Oficial, librăriile făceau parte dintr-un plan de promovare a lecturii și alfabetizării. Dar în spatele acestui scop nobil se ascundeau și interese meschine. Scriitorul Vladimir Beșleagă descrie proiectul Luminița ca fiind „o farsă la fel ca multe altele din acele timpuri” — o încercare politică cinică de a atrage scriitorii moldoveni de partea statului și de a le reduce din rezistența față de regim. Într-adevăr, decizia de a construi librăriile Luminița a venit după cel de-al treilea Congres al Uniunii Scriitorilor, care a avut loc în octombrie 1965. Autoritățile sovietice au catalogat Congresul drept „naționalist” și „diversionist”, din cauza că scriitorii ceruseră revenirea la alfabetul latin.

Paranteză istorică (importantă, dar care îți e probabil cunoscută): După anexarea Basarabiei în iunie 1940, sovieticii au încercat să împiedice orice fel de sentimente și aspirații naționale de reunificare cu România, din care Moldova făcuse parte în perioada interbelică. De aceea, sovieticii au inventat o limbă „moldovenească” — o limbă română rusificată forțat la nivel de vocabular și ortografiere, scrisă în alfabet chirilic. În perioada destalinizării, după moartea lui Stalin din 1953, exportul de carte românească a reînceput câțiva ani, și-apoi a fost iar oprit — atât deschiderea, cât și închiderea, au contribuit la rezistența față de politica lingvistică imperialistă a URSS-ului în Basarabia. „Este firesc ca o limbă latină să fie scrisă în alfabet latin”, a declarat la Congresul Uniunii Scriitorilor din 1965 scriitorul Ion Druță, ale cărui cărți se bucurau deja de un mare succes. Proiectul Luminița a fost, astfel, și un instrument de îmblânzire” a scriitoriilor față de regimul sovietic și de renunțare la idei de identitate națională.

Politicile sovietice de moldovenizare” s-au manifestat și în alte moduri. Deși majoritatea moldovenilor vorbesc nativ română, în librăriile Luminița nu se găseau decât câteva cărți românești, tipărite în chirilică — Eminescu, Creangă și o mână de autori români născuți în Moldova de peste Prut. Cei care voiau cărți românești trebuiau să meargă după ele la Odesa sau la Cernăuți, în Ucraina sovietică. Rafturile librăriilor Luminița erau pline de cărți ale scriitorilor basarabeni, dar și ale scriitorilor din literatura universală, în așa-zisa limbă „moldovenească”, dar și de cărți în rusă.

Cum era de așteptat, cărțile în limba rusă se vindeau mult mai prost în satele de vorbitori de română, povestește Nina Marian, fostă librară din satul Boldurești, Nisporeni. Marian a lucrat la Luminița timp de șase ani, între 1986 și 1992, când librăria a fost privatizată, închisă și transformată în magazin alimentar. Marian spune că pentru a termina stocul de carte rusă din Luminița ei, mergea în fabrici, întreprinderi sau muzee din Chișinău, unde erau mai mulți vorbitori de rusă, ca să-și facă planul de vânzări. Pe atunci, fiecare întreprindere avea câte o bibliotecă pentru angajații lor.

Pe lângă limitele lingvistice imperialiste, cărțile erau, desigur, selectate și în baza criteriilor politice la nivel de conținut. Pe lângă literatura de specialitate și literatura politică marxist-leninistă, majoritatea cărților disponibile erau traduceri sau romane ale unor scriitori moldoveni mai mult sau mai puțin convenabili din punct de vedere politic. Cenzorii sovietici aveau grijă să fie publicate doar lucrările care să corespundă ideologiei partidului și să înlăture pasaje care nu conveneau puterii. Scriitorii care criticau regimul, cum era Druță, întâmpinau dificultăți în a-și publica lucrările — în cazul lui Druță, asta se aplica în special asupra articolelor lui de presă. (Oarecum ironic, Druță a trebuit să plece la Moscova, care era mai cosmopolită și mai liberă, pentru a-și putea continua cariera de scriitor.)

În afară de preselecție, multe romane nici nu ajungeau pe rafturi — cărțile importate din România erau adesea puse la topit. Cei din generația care au crescut cu Luminițe îmi spun că, uneori, ca să-și facă planul de vânzări, librarele le băgau în față cărți care nu prea se vindeau, pe lângă cele pe care aceștia și le doreau cu adevărat.

La fel ca alți lucrători sovietici, librarele aveau de îndeplinit un plan de vânzări, lună de lună. Fiecare sat trebuia să vândă lunar cărți în valoare totală de 600-800 de ruble, sau cam 300-500 de cărți. O carte pentru copii costa 15 copeici, în timp ce o carte de ficțiune sau non-ficțiune era între 1,30 și 3,60 ruble. „Am reușit întotdeauna să ne îndeplinim planul”, spune fosta librară Marian.

Lidia Isac a lucrat și ea timp de șapte ani ca librară în satul Antonești, Cantemir. Ea zice că, la fel ca majoritatea librăriilor, pentru a-și face planul de vânzări, mergea pe la școli și colhozuri ca să vândă mai multe cărți, iar uneori ajungea chiar și în Ucraina. În 1992, în timpul privatizării, Isac a vrut să cumpere librăria, însă nu a avut suficienți bani — îi era greu să acopere toate cheltuielile pentru creșterea celor doi copii, chiar dacă lucra și ea, și soțul său. În cele din urmă, femeia a plecat să muncească peste hotare, unde a lucrat și lucrează în continuare ca îngrijitoare, de 16 ani. Clădirea librăriei este acum abandonată.

Cu toate acestea, în ciuda cinismului politic care ar fi însoțit inițiativa, librăriile Luminița au reușit să promoveze lectura. Zeci de mii de moldoveni erau abonați la colecțiile de ficțiune. Mama își amintește că, în timpul pauzelor sau după școală, toți colegii din clasa ei — chiar și cei cărora nu prea le plăcea să învețe — citeau romane de aventură, SF sau din colecția Romantica. Într-adevăr, sovieticii (ca și cehoslovacii, de altfel) obișnuiau să se laude că ar fi fost printre cei mai mari iubitori de lectură din lume.

Totuși, sistemul nu a rezistat. Când a căzut comunismul în 1991, librăriile au fost privatizate. Tirajul pentru cele mai populare cărți de poezie, de exemplu, a scăzut de la 15 000 la 1 000. Drept urmare, prețurile au crescut. Odată cu instabilitatea socio-economică și politică din anii 90, vechea viață culturală a satelor a fost încet înlocuită de biserici, televiziune și, recent, mai ales în rândul generațiilor tinere, de internet.

Astfel, în loc de 1 500 de magazine de carte, Moldova a rămas cu 70. Unele dintre ele sunt librării online. Una dintre puținele librării Luminița care vinde și astăzi cărți se află în Leova, în sudul Moldovei și a fost redenumită „Micul Prinț”. Însă, pe lângă cărți, Micul Prinț mai vinde jucării, bibelouri și detergenți.

Moldovenii au câștigat libertate. Pot să-și petreacă timpul liber după bunul lor plac, să citească orice carte, de orice palier politic, în orice limbă pe care o cunosc sau o preferă. „Însă, acum copiii stau numai cu nasul în calculator sau telefoan”, se plânge Marian. În perioada-n care ea lucra ca librară, satul Boldurești avea în jur de 4.500 de locuitori. Luminița a fost un centru social-cultural în sat, care, precum cinematograful, orchestra locală, clubul de dans etc., a contribuit la construirea și menținerea vieții comunității. Astăzi populația s-a înjumătățit: doar cei foarte bătrâni și cei foarte tineri au rămas în sat. Adulții lucrează în străinătate, în Europa de Vest, Israel sau Rusia. Marian a lucrat la magazinul alimentar în care a fost transformată Luminița până în 2009, când s-a mutat în Portugalia pentru a se alătura familiei sale. A lucrat acolo alături de fiul și soțul ei timp de cinci ani, înainte de a reveni acasă pentru a se pensiona.

Într-adevăr, povestea ascensiunii și distrugerii librăriilor Luminița nu reprezintă doar înflorirea și moartea unui proiect cultural. E și o poveste a trecutului complicat al Moldovei și a dispariției lente a satului moldovenesc. Va fi nevoie de viziune socio-economică și investiții mari pentru a reînvia viața rurală a Moldovei. O parte integrală a acestui proces va trebui să fie culturală. Până atunci, Luminița va rămâne o amintire a ceea ce am pierdut și am câștigat, odată cu reformele sovietice târzii și cu privatizările anilor `90.

Articol de Paula Erizanu, publicat inițial pe Calvert Journal

Traducere: Tatiana Beghiu

Adaptare și redactare în limba română: Paula Erizanu

Ilustrație de Ike Okwudiafor

Cultură

10 motive să nu stai acasă nici în acest weekend

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Pe lângă ziua de 8 martie, când unii se vor grăbi să cumpere flori și ciocolate de la tarabă, noi îți propunem să-ți faci timp liber pentru o serie de evenimente care, cu siguranță, îți vor colora acest sfârșit de săptămână.

De aceea, Moldova.org a selectat zece motive care să te scoată afară și să-ți facă zilele de odihnă speciale.

PE LUNG

1. Cărți la jumătate de preț

Vineri, 6 martie, nu uita să treci până la 23.30, pe la una dintre librăriile Cartier, ca să te bucuri de „Noaptea cărților deschise”. Acolo vei găsi cărți la jumătate de preț și mulți oameni interesanți care să te inspire.

2. Starea râului Nistru

Dacă te interesează în ce stare a ajuns râul Nistru și vrei să discuți cu experții în acest domeniu, vină la o dezbatere publică, care va avea loc vineri, la 17:30, la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Națională.

3. Marșul Solidarității

Se apropie ziua de 8 martie, când oficialii obișnuiesc să se înarmeze cu flori pentru femei, iar femeile cu pancarte pentru marșul solidarității. Dar pentru aceasta, ești așteptat vineri, 6 martie, la ora 18:00, la Art Labyrinth, să vii să faci pancarte cu care să defilezi duminică la Marșul Solidarității. Marșul va începe la ora 13:00 având ca punct de pornire, așa cum ne-am obișnuit, scuarul magazinului Unic, iar punctul final va fi Parcul Dendrarium, unde va fi organizat un picnic (dacă timpul e frumos). Iar o încheiere frumoasă a celei de a șasea ediții a Festivalului Feministelor, ești așteptat la o petrecere, ora 19:00, la Artcor. „Vom începe cu muzică LIVE, ne vor cânta fetele de la „Lovets snov” (Chișinău) și „Roses for no one” (Comrat). Apoi, Dj-ițele Tsvetaeva și Ilona Sergheevna vor încinge atmosfera cu muzică aleasă”, susțin organizatorii evenimentelor. Intrarea la acest eveniment este gratuită și promite să ai parte de o seară nemaipomenit de frumoasă.

4. Proiecția filmului „Gunoi cu Noi”

Îți poți începe weekendul cu un film documentar despre gunoiul de sub picioarele noastre. Pe 7 martie, la ora 11:00, EcoVillage Moldova te invită la ecranizarea primului film despre problema deșeurilor din Moldova și, în special, despre satul Râșcova. Filmul „Gunoi cu Noi” ilustrează cum a reușit inițiatorul acestui proiect, Dmitrii Mikitenko, împreună cu un grup de voluntari, să mobilizeze localnicii ca să curețe satul de gunoiștile neautorizate, să doneze bani pentru proiectul instalării tomberoanelor separate pentru deșeuri și să le mențină entuziasmul oamenilor atunci când au început să sorteze gunoiul. Filmul va fi ecranizat în limba rusă, cu subtitrare în limba română.

5. Despre cupă, fără jenă

Dacă ai grijă de mediu și vrei să afli cum femeile îl pot proteja, atunci participă sâmbătă, la ora 11:00, la o discuție deschisă despre menstruație și cum o putem gestiona mai sănătos, eficient și prietenos cu mediul.

Știai că o femeie folosește aproximativ 11.500 de absorbante și tampoane de-a lungul vieții? Dar că, odată aruncate la gunoi, acestea au nevoie de circa 500 de ani pentru a se descompune? De aceea, organizatorii evenimentului și-au propus să-ți prezinte și povestească despre una dintre cele mai eficiente soluții în acest caz. „Vom descoperi împreună avantajele cupei menstruale, alternativa inteligentă la clasicele absorbante și tampoane. Veniți înarmate cu toate întrebările, curiozitățile și îndoielile, la care vor fi gata să vă răspundă Grjdeanu Sorina, susținătoare-veterană a cupei menstruale, și Ipati Cristina, doctor ginecolog la Spitalul Clinic Municipal nr. 1. Vă așteptăm cu ceai, cafea și gustoșenii, iar la final vom avea o tombolă în urma căreia 3 participante vor pleca acasă cu câte o cupă produsă în Germania! Intrarea la eveniment este liberă”, menționează organizatorii.

6. Marea curățenie din Trușeni

Ești din Trușeni sau vrei să ajuți la curățarea de deșeuri a localității din apropierea capitalei, atunci, sâmbătă, la ora 10:00, ești așteptat în fața magazinului Linella din centrul satului Trușeni. „Nu doar că v-om participa la o cauză nobilă, dar vom avea parte de zâmbete, glume bune și ne vom face datoria față de Terra. Bunici, părinți, nepoți, tineri, elevi sunt invitați să participe la campanie de salubrizare locală. Suntem prima generație care poate pune capăt sărăciei, suntem și ultima generație care poate încetini încălzirea globală înainte de a fi prea târziu”, susțin autorii inițiativei. Alătură-te campaniei „Hai Moldova” care este o inițiativă civică, care își propune să elibereze natura de deșeuri.

7. Redeschiderea sezonului EcoLocal

Piața EcoLocal anunță deschiderea sezonului din această primăvară. Astfel, în această sâmbătă, se vor redeschide larg porțile pentru toți vizitatorii. Al treilea an la rând, EcoLocal Asociația Consumatorilor și Producătorilor Eco și Artizanali își propune să aducă oamenilor din Moldova, produse alimentare de calitate, locale, artizanale sau certificate ecologic, primare sau procesate, băuturi, dulciuri, cosmetice naturale, evenimente de divertisment, ateliere meșteșugărești, acțiuni informative, campanii utile, dar cel mai important – comunicarea directă a consumatorului direct cu producătorul. Sloganul pieței EcoLocal este – Cultivăm Încredere! Și cu încredere pășim în noul sezon!

În același timp, cei care vor să cumpere miere și fructe în ciocolată, o pot face la târgul din fața Catedralei, începând cu ora 10:00 până la 18:00.

8. Festivalul Feminin de Karatedo

Ieși puțin din tipare și participă la Festivalul Feminin de Karatedo, care este dedicat doamnelor și domnișoarelor „luptătoare pe tatami și campioane în viață”. Organizat de Ziua Internațională a Femeii, evenimentul este o oportunitate frumoasă de a descoperi potențialul fetelor și femeilor prin intermediul artelor marțiale. Sloganul evenimentului este: „O femeie puternică este o femeie protejată”.

Festivalul Feminin de Karatedo este la cea de-a treia ediție în 2020 – un an simbolic pentru Karatedo, marcat prin debutul în programul Jocurilor Olimpice de la Tokyo. În cadrul Festivalului va fi organizat un masterclass sub îndrumarea antrenorilor naționali pentru tinerele interesate în Karatedo. Activitatea este deschisă atât pentru tinerele care deja practică Karatedo, cât și pentru cele, care vor să descopere această artă marțială și sport olimpic. Participantele vor avea posibilitatea să descopere elementele de bază ale Karatedo-ului, în compania sportivelor, care au dus faima țării noastre la competiții de nivel european și mondial. Pentru participarea la Masterclass este necesară o înregistrare prealabilă online: https://forms.gle/qn9YybC9SRKmYbqy9. În timpul evenimentului vor fi organizate și alte activități precum pictura facială, origami, zona olimpică. Evenimentul va avea loc la USEFS (Andrei Doga 22), începând cu ora 10:00.

9. Brunch caritabil

După o săptămână încărcată, cât de frumos poate fi să ajuți persoanele care suferă de cancer mamar. Pentru aceasta, vino sâmbătă, 7 martie, la ora 10:00, la „Oliva Verde”, la primul brunch caritabil. „Pentru ele”. Taxa de participare este de 500 lei. „Sună la 069990222 și îți livrăm biletul de acces. Împreună putem ajuta un om!”, susțin reprezentanții Asociației „Ajută un Om”.

10. Cină romantică la Castelul Mimi

Încheie acest weekend cu o seară la castelul Mimi. „Vă invităm să puneți grijile deoparte, să fugiți de aglomerația urbană și să pătrundeți în atmosfera de poveste a Castelului Mimi. Noi vom avea grijă să vă pregătim muzică live, un meniu divers și sofisticat și evident, vin, din cel mai bun. Seara va fi completată de o expoziție unică, alături de Mândrele lui Mihai Ungureanu”, susțin reprezentanții Castelului. Seara romantică presupune multă mâncare delicioasă și vin bun, precum și clipe de neuitat alături de persoana dragă.

Citește mai departe

Cultură

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri în cadrul celui de-al doilea sezon al proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, lansat de Radio Europa Liberă.

Scriitoarea a povestit despre regimul comunist, represiunile din această epocă, despre importanța memoriei și a păstrării gândirii critice „cu propriul cap”, dar și despre primul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din lume a cărei fondatoare este.

Totodată, renumita scriitoare a acordat un scurt interviu pentru Moldova.org, în care a vorbit despre nostalgie, rezistența prin cultură, despre șansa ratată a Republicii Moldova și de ce suntem un popor vegetal.

PE LUNG

  • În Moldova cred că sunt unii dintre cei mai nostalgici cetățeni. Ce facem cu cei care regretă destrămarea URSS?

Dar tinerii? Tinerii știu ce să regrete? Adică, ei nu au o imagine corectă a comunismului, dar una falsă au? Ce regretă?

  • V-ați întâlnit cu tinerii, care au părinți care au crescut în epoca comunismului, fără să știe despre ororile regimului… 

De asta am făcut Memorialul de la Sighet (n. r. Primul memorial al victimelor comunismului și al Rezistenței din lume ). Și de aceasta subliniam că trebuie să se facă o deosebire dintre un muzeu al comunismului cum este cel de la Praga, în care se vorbește în general cine au fost lideri, de Lenin, ș.a. și memorialul victimelor comunismului, care nu este un muzeu al luptei dintre Lenin și Troțki, dintre Gheorghiu Dej și Ana Pauker. Este un muzeu din punct de vedere al victimelor. Deci un muzeu al represiunilor comuniste. 

La drept vorbind, singurul tip de istorie adevărată a comunismului este istoria represiunii comuniste. Pentru că asta a făcut în cele din urmă comunismul, să dispară ca sistem politic -s-a bazat exclusiv pe represiune, pe forță, schimbarea oamenilor cu forța. Chiar dacă susțineau că îi obligau să fie fericiți. Oricum nu reușeau să-i facă fericiți. Dar oamenii nu trebuie obligați.

  • Dar cum să facem ca generația tânără să înțeleagă asta? Creăm un memorial, facem dezbateri?

Părerea mea e că nu avem cum să-i convingem, dacă nu reușim să-i transformăm în niște intelectuali. Adică, în niște oameni care să gândească și să asimileze cultura. Abia după ce îți dai seama, prin cultură, cum s-a născut comunismul, cum a evoluat, ce s-a întâmplat, ajungi să înțelegi și cât de monstruos a fost. Pentru că altfel toate rămân niște cifre. 600 mii de morți, atât se spune în cartea neagră a comunismului. E o cifră absolut teoretică. E important să se înțeleagă că moartea unui om este la fel de importantă ca moartea a o sută de mii de oameni. Dar pentru asta trebuie să ai o gândire critică. 

Pentru mine, rezistența prin cultură e principalul tip de rezistență. Deci, principalul este să ții vie în mintea tinerilor cultura lumii, ca să înțeleagă singuri despre ce e vorba. Nu să-i manipulezi tu, băgându-le în cap, adevărul de un fel sau de altfel. 

  • Dar ce facem cu cei de vârsta medie și mai înaintată? Mai avem șanse ca să-și schimbe poziția?

Asta cred că nu e o chestiune de politică, cât de psihologie, uneori maladivă. Îmi amintesc, după revoluție, în România, eram la țară, emisiunile de televizor erau 24 ore din 24 și tot felul de oameni apăreau la televizor. Spre surprinderea mea, un vecin al nostru țăran, nea Marin, îl ura pe unul singur din cei care apăreau la televizor – pe Andrei Pleșu. Și la început nu reușeam să înțeleg de ce îl ura pe Pleșu, de ce pe el? Și în cele din urmă am înțeles și mi s-a părut ceva extraordinar. Pleșu era omul a cărui limbaj se deosebea cel mai mult de limbajul de lemn. Era un om care vorbea extraordinar de viu și colorat și, într-un mod paradoxal, nea Marin care se obișnuise cu limbajul de lemn, nu îl înțelegea pe-al lui Pleșu. În schimb, pentru că Pleșu era un tip cu umor și mereu puțin ironic i se părea că își bate joc de el. Pentru că pe de o parte nu înțelegea ce spune și pe de altă parte înțelegea ironia. 

Pornind de la aceasta, m-am gândit că oamenilor le e mai greu să accepte chiar binele, dacă nu sunt obișnuiți cu el, decât răul cu care sunt obișnuiți. Iar celor care au ajuns în ‘89 la peste 50 de ani le era efectiv foarte greu să înțeleagă că, începând de acum încolo, ei sunt responsabili pentru tot ce li se întâmplă, ei trebuie să decidă. Înainte totul era simplu. Ceaușescu era rău, Ceaușescu era vinovat de toate, ei nu erau vinovați de nimic. Brusc, în condițiile libertății, fiecare om devine vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. Că de el depinde asta. Ceea ce este mult mai greu. A fi liber este mult mai greu decât a nu fi liber.

  • Să nu uităm, totuși că Moldova a făcut parte din Imperiul Sovietic. Mai rămân puternice amintirile când, la școală, copiilor li se spunea că țara noastră e cea mai puternică, cea mai mai mare. Iar acum sondajele arată că opțiunile pentru UE și Uniunea Euroasiatică sunt cam la același nivel…

Este clar că capacitatea de manipulare a forțelor retrograde procomuniste, pro-uniunea sovietică este imensă. De ea depinde foarte mult. Ca să nu mai zic că deocamdată ei au și banii să plătească votanții. 

Dar din ceea ce îmi ziceți dvs., mă impresionează faptul că înainte locuitorii Uniunii Sovietice puteau să fie mândri că fac parte dintr-un imperiu. Era evident că acest imperiu conținea nenumărate popoare oprimate, inclusiv poporul rus și nimeni nu se îndoia de aceasta. Un imperiu bazat pe opresiune, ca să nu mai zic în cazul Basarabiei, unde era o populație care fuseseră ocupată ca să ajungă în acest imperiu…

  • Acum România este țară liberă și Republica Moldova la fel. Credeți că am valorificat pe deplin potențialul nostru?

Acum doi ani, ați avut șansa nesperată să vă schimbați destinul. La alegerile de acum doi ani, dacă alegerile acelea ieșeau pro-europene, ați fi fost primiți în Uniunea Europeană. Ceea ce era un noroc nesperat, pentru că aveați temele nefăcute. Și România a fost primită cu temele nefăcute și încet-încet și le-a făcut. 

  • Sunteți autoarea următoarelor rânduri „Eu cred că suntem un popor vegetal, cine a văzut vreodată un copac revoltându-se?”. De ce credeți că suntem un popor vegetal?

Pentru că nu suntem un popor violent. Cred că din fire suntem mai pașnici decât alții. De aceea mai manipulabili.

  • E de bine sau de rău?

E de rău.

Citește mai departe

Cultură

Avem sau nu fericire? Dilema cititorilor naționali

Publicat

pe

De către

Fericirea este o unitate filozofică atât de relativă, încât literatura universală și națională aproape că a ajuns să o anuleze, ca fiind aproape rușinoasă. Da, la acest gând m-a dus o interacțiune cu o figură destul de vocală a mediului de lectură național, căruia nu o să-i dau numele, dar despre care a cărui reacție îmi doresc să vorbesc în rândurile ce urmează. Rog să-mi acordați atenție, pentru că de această dată nu este un text de analiză sau critică literară. Nu este un text expres despre literatură, dar… Este despre înțelegerea corectă sau incorectă a acesteia, pe segmentul fericirii.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Nu sunt expert în ale fericirii, dar atunci când sunt învinuită că nu știu ce semnifică aceasta sau că adevărata fericire nu există, pentru că așa au zis „marii filozofi”, am o reacție firească de aversiune. De ce? Pentru că tendința de a ne victimiza și de a ne automutila spiritual este atât de la modă, încât am uitat cu toții aproape tot ce ne leagă de acest fenomen. Cu siguranță, literatura nu face excepție. Cred, estimativ, că 90% din toată literatura mondială este despre nefericire în aproape toate dimensiunile acesteia. Dar, scopul prioritar al cititorului este de a căuta chiar și acolo grăuntele de fericire și extaz artistic.

Să fie înțeles corect. Nu mă refer la fericirea vândută în cărți motivaționale sau la acea pseudo-fericire din romanele siropoase de bulevard. Haideți să privim fericirea multidimensional, să nu ne axăm doar pe percepția minusculă, incubată de o societate în care este tare la modă să fii trist. Am decis pentru acest vorbesc despre trei cărți fundamentale în care există fericire în ciuda nefericirii:

Fericire prin posesiune: Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu

Știu. Am fost speriați de curricula școală. Am urât tot ce era legat de Rebreanu, pentru că ne era băgat forțat pe gât, iar noi, elevii, eram impotenți în fața tăvălugului programei școlare. Dar, acest roman al pământului are în sine ascunsă esența unei fericiri legate de posesiune. Legătura dintre Ion și dorința acestuia de a avea țărână, de a fi proprietar. Evident, o astfel de fericire obsesivă nu are nimic din noțiunea uzuală, dar este o extensie firească, o expresie a propriilor nevoi. Apropo, meritul lui Rebreanu este că a disecat instinctele firești, inclusiv cele legate de percepția umană asupra fericirii.

Fericirea prin dragoste: Romanul „Anna Karenina” de Lev Tolstoi

Oh, presimt o avalanșă de remarci în acest sens, dar nu putem trece cu vederea fenomenologia lui Tolstoi, care a depășit, la vremea sa, dimensiunea unui nobil avut și a transpus perceptele dogmatice în scrierile sale. Evident, ar fi bizar să spunem că exemplul Annei Karenina este unul de totală fericire, dar dragostea extraconjugală, amorul tăinuit poate fi considerat, cu siguranță, una dintre formele ciudate ale fericirii. Dar, în acele momente ecliptice de extaz, Anna Karenina încearcă o anumită stare fericită, total dezinvoltă, departe de șabloanele societății în care viețuiește.

Fericirea prin tradiție: Piesa „Casa mare” a lui Ion Druță

Debutul lui Druță cu această piesă, în care se dezvăluie greutatea triunghiului conjugal, are o urmă de fericire stranie, și anume cea de aflare în sânul casei, acolo unde parcă nu este loc de superficialitate, unde acea Vasiluță este străină, dar parcă împăcată. Iarăși, nu putem vorbi aici doar de o simplă percepție, ci despre o fericire aparte, neînțeleasă și nițel sălbatică.

Avem sau nu fericire?

Răspunsul la această întrebare este ascunsul în miezul unei singure dileme: este oare fericirea obiectul unui adevăr absolut? Cu siguranță, nu. Mai ales pentru că prezumă dreptul fiecăruia de a se declara, de a fi sau a nu fi fericit. Cred că fericirea ține de un domeniu aparte, în care nici filozofii, nici „specialiștii în domeniu” nu au dreptul și expertiza de a se expune, iar aceasta rămâne a fi un Sfânt Graal al fiecărui om. În cazul literaturii, alegerea de a găsi sau nu fericirea în cărți ne aparține.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Sănătate5 ore în urmă

COVID-19 poate afecta sănătatea pe termen lung: evaluările efectuate în proiectul „Grijă pentru colegi” arată consecințele infecției

Peste 60 de persoane au beneficiat deja de investigații și consultații medicale gratuite în cadrul Proiectului „Grijă pentru colegi”, lansat...

Politică6 ore în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Ieri în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele locuitorilor care...

Divertisment7 ore în urmă

Cine a fost Lidia Istrati – scriitoarea care a votat cu ambele mâini Declarația de Independență

Politiciana și scriitoarea Lidia Istrati a fost parlamentară în două legislaturi și persoana care, la 27 august 1991, a votat...

Economie10 ore în urmă

Eficiența și succesul stau în asociere! Cunoaște povestea GdP AGROASPECT GRUP din satul Floreni, raionul Ungheni

Unul dintre factorii de progres cert în dezvoltarea durabilă a agriculturii și a mediului rural din Moldova este reprezentat de...

Social13 ore în urmă

3 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT. Încă 12 decese și 295 de cazuri noi de COVID-19

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

SocialO zi în urmă

Turist în Moldova: Congaz, Găgăuzia

Cu peste 11.000 de locuitori, satul Congaz se număra printre cele mai mari sate europene după numărul populației. Acum doi...

LifestyleO zi în urmă

Cum alegi o fereastră termopan?

Cu toate că există o varietate mare de profile, cum ar fi VEKA, Salamander,Trocal, KBE, Aluplast, etc. să alegi un...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie3 săptămâni în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031