Connect with us
"
"

Cultură

Cine face film în Moldova

Publicat

pe

PE SCURT

La 20 ianuarie, în cadrul „Galei Cineaștilor 2020”, au fost premiate cele mai bune filme, dar și cei mai buni actori din Republica Moldova.

Aceasta este prima ediție a unui astfel de eveniment organizat în țara noastră, unde sunt remarcați specialiștii din cinematografie.

PE LUNG

Cel mai bun film de animație – Vlad Bolgarin „OF”

Vlad Bolgarin este regizor, producător, scenarist și editor de imagine din Chișinău. El s-a născut în 1993, într-o familie de muzicieni. Absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, cu o diplomă de licență în regie-montaj (2016) și are un master în regia animației (2018).

Cel mai bun film de scurt metraj – Valeriu Andriuță „Salix Caprea”

Valeriu Andriuță este un actor, regizor, scenarist de film, născut în 1967. Și-a făcut studiile de actorie la Shota Rustaveli Theatre and Film University Tbilisi, Georgia, și regia de teatru la Academia de Teatru și Film din București, România. În 2002, joacă în lungmetrajul de debut al lui Mungiu, Occident, prezentat în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes. În 2012, Andriuță joacă rolul Preotului din După Dealuri regizat de Cristian Mungiu, film proiectat în secțiunea oficială a Festivalului de Film de la Cannes. În 2016, Valeriu Andriuță are o apariție efervescentă în rolul Suspectul Nr.4, în filmul Bacalaureat, cu care Cristian Mungiu obține premiul pentru regie, în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes. Revine la Cannes cu A Gentle Creature în 2017 cu filmul lui Sergei Loznitsa. În 2018 joacă în rolul principal în drama romantică a lui Florin Serban, Dradoste 1. Caine, film distins cu premiile Cineuropa Award si CICAE Award la Sarajevo Film Festival. În 2017, își face debutul în regia de film cu scurtmetrajul, Chers Amis.

Cel mai bun film documentar – „Siberia din oase”

Cel mai bun rol feminin – Olga Anghelici „Practica”

Olga Anghelici este o actriță de la Teatrul „Satiricus” din Chișinău. Olga este cunoscută pentru rolurile jucate în Innocent Murder (2015), Femeia cu cravată neagră (2016) și Daydream (2019).

Cel mai bun rol masculin – Valeriu Andreuță „Ultima zi din mai”

Cea mai bună scenografie – Maria Crețu „Siberia din oase”

Maria Crețu este o scenografă din Moldova. Ea a lucrat la scenografia filmului dedicat celor care au fost deportați în Siberia, în perioada anilor 1941-1949. Filmul e construit din confesiunile a patru protagoniști. Fiecare episod are o istorie separată. Iar în ansamblu, ele punctează ororile și dramele prin care au trecut zeci de mii de basarabeni în perioada stalinistă.

Cele mai bune costume – Ivan Pătrămăn „Împăcăciune”

Cea mai bună coloană sonoră/muzică originală – Elias tadeus „Aripi” 

Cel mai bun montaj – Letiția Ștefănescu „Eu Geniu Cioclea”

Letiția Ștefănescu, născută în 1986, este absolventă a Colegiului Național „Frații Buzești” din Craiova (2005) și a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică – Multimedia (2011). Ea a fost selectată la Berlinale Talent Campus (2010). Letiția face parte din echipa de organizare a TIFF (2011-2016) și este liberă profesionistă.

Cea mai bună imagine – Roman Canțer „Salix Caprea”

Cel mai bun scenariu – Dragoș Turea „Grădina Sovietică”

Dragoș Turea s-a născut în 1980, în Chișinău. Și-a făcut studiile la Facultatea de Comunicare Audiovizuală a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, România. În 2006 obține licența în Arta Cinematografică, Regie Film și TV la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Moldova. Dragoș Turea își începe cariera de regizor și producător de televiziune, fiind realizatorul mai multor emisiuni de divertisment locale. În 2007 lansează documentarul de scurtmetraj Vasile Mămăligă, film premiat de Uniunea Cineaștilor din Moldova. În 2009 Dragoș Turea devine fondatorul studio-ului „Parmis Film Studio” și începe producția următorului său proiect de autor, documentarul de lungmetraj Grădina Sovietică, la care lucrează timp de zece ani.

Cel mai bun regizor – Eugeniu Popovici „Goodbye Olegovici”

Eugeniu Popovici, născut în 1989, a făcut Facultatea de jurnalism și științe ale Comunicării la USM. Din 2010 a lucrat la TV. A realizat mai multe emisiuni TV, însă, în 2017 a decis să mai facă și altceva. A început să filmeze documentare la Telefilm Chișinău. În colecția sa are mai multe documentare apreciate la festivalurile de film din întreaga lume.

Cel mai bun film de lung metraj – „Grădina Sovietică”

Jurnalistă și omul cu frumosul, cărțile și dulciurile. Toate animalele sunt prietenii ei. Scrie ușor despre subiecte grele și face fotografii pe care o să le vindem cu mulți bani cândva.

Cultură

Arta a ieșit în stradă. Ce este POSTER X POEM și unde îl poți vedea

Publicat

pe

De către

Dacă treci zilele astea pe strada 31 august, pe lângă muzeul Național de Istorie, s-ar putea să dai nas în nas cu o serie de poezii ilustrate, afișate pe gardul instituției.

Început la București în martie 2020, proiectul POSTER x POEM este un proiect interdisciplinar care aduce împreună poeți contemporani și artiști vizuali. POSTER x POEM a ajuns la Chișinău la inițiativa AA+, care a lansat provocarea către 14 poeți contemporani și 14 artiști vizuali basarabeni. 

Fiecare poster propune o interpretare vizuală proprie, alături de textul poemului inițial, duo-urile de artiști fiind: Alexandru Vakulovski x Aliona Ciobanu, Moni Stănilă x Veronica Gorii, Paula Erizanu x Maks Graur, Veronica Ștefăneț x Cristina Halp, Dan Negară x Anna Vasina, Hose Pablo x Sandul, Artur Cojocaru x Alex Escu, Anastasia Palii x Adrian Gavriliuc, Artiom Oleacu x Ecaterina Șălaru, Iulia Iaroslavski x Mihaela Mândru, Ion Buzu x Veronica Belous, Cristina Dicusar x Ana Grigorovscaia, Victor Țvetov x Cristian Menumortu, Alexandru Cosmescu x Denis Foca.

Plecând de la conceptul „carte blanche”, artiștii vizuali au primit ca temă să creeze un poster pornind de la un poem al unui poet contemporan. Singura regulă a fost ca poemul și numele poetului să se regăsească în poster. „Întotdeauna am crezut că poeții trebuie să fie prieteni cu artiștii vizuali, pentru că de ei depinde cum arată cărțile în care se adună poemele. Următorul pas sunt posterele. Bineînțeles că mă bucur că după un poem de-al meu se va face un poster. De-abia aștept să-l văd! Am văzut cum întâlnirea dintre doi artiști naște scântei. Și e și mai frumos că poezia pornește din stradă, dar se întoarce înapoi în stradă. Bucurați-vă de ea!”, a adăugat poetul Alexandru Vakulovski.

Început la București

POSTER x POEM a pornit cu o primă expoziție de postere online și offline pe gardul Muzeului Național de Artă al României din București. În cadrul acestei expoziții au fost prezentate primele 16 postere din proiect, printre poeții invitați numărându-se Tara Skurtu, Dan Coman, Vasile Leac, Andrei Dosa, Mina Decu, Răzvan Țupa, Teona Galgoțiu și Svetlana Cârstean.

POSTER X POEM crede că poezia trebuie să ajungă la cât mai multă lume și pentru asta ea trebuie să iasă din cărți și să apară pe pereți și garduri. Iar posterul este mediul perfect pentru  a duce poezia în mijlocul orașului, printre oameni. 

Proiectul este inițiat de GLITCH – studio de comunicare cu înclinație către proiecte culturale din București și a ajuns la Chișinău în colaborare cu AA+ – o inițiativă nonformală, din Moldova, care își concentrează activitatea în jurul culturii vizuale locale și de peste hotare.

Aici poți vedea evenimentul și mai multe detalii.

Citește mai departe

Cultură

3 recomandări cinefile de la Oana

Publicat

pe

De către

Se zice că 3 e un număr care vine cu un gram de noroc. În cazul nostru, a treia săptămână de filme și a patra săptămână de izolare pentru mine vine cu alte trei filme pe care sistemul meu cerebral le percepe ca fiind relevante pentru mine acum. Metoda mea de a alege ce filme propun este total aleatorie, din toate filmele pe care le-am acumulat în toți anii în care am fost conștientă că privesc un film, voi propune mereu filmele cu care rezonez sentimental în momentul în care scriu. Dacă ar fi să scriu peste o zi, să zicem, s-ar putea să aleg alte filme. Așa că această săptămână mă gasește cu această alegere: Camera Buff(1979), Cries and Whispers (1972) și L’Eclisse (1962).

Camera Buff (1979) r. Krzysztof Kieslowski

Nu văzusem de mult un film care să mă facă să râd în hohote, însă unele secvențe din Camera Buff au avut acest efect asupra mea. Filip (Jerzy Stuhr) își cumpără o cameră de 8mm în timpul sarcinii soției sale pentru a filma evoluția fiicei sale. I se cere să înregistreze a douăzecea aniversare a companiei de stat în care lucrează, când șefii află că el este singurul cu o cameră foto. Pe măsură ce face filmul, instinctele sale de regizor sunt trezite. Șeful companiei trimite filmul său într-un festival de film industrial, iar Filip începe drumul său în calitate de cineast. Pe toată durata filmului, se pare că Filip trebuie să aleagă între familie și film. Deși ar părea că nașterea fiicei lui ar fi un impuls pentru maturizarea lui Filip, până la urmă camera de filmat are acest rol.

Cries and Whispers (1972) r. Ingmar Bergman

Ingmar Bergman rămâne unul dintre regizorii mei preferați. M-am simțit din prima atât de apropiată de subiectele pe care le abordează și, preferând să cred în puterea stelelor (uneori), nu am putut să mă abțin. Așa am aflat că pe lângă frica aproape obsesivă de moarte, ne leagă și aceeași zodie. Când am văzut prima oară Cries and Whispers nu puteam să mă hotărăsc ce mă lasă cu gura căscată: subiectul lui Bergman sau cinematografia lui Sven Nykvist. În volumul său Images: My Life in Film, Bergman spune următoarele despre Cries and Whispers: „Cred că filmul – constă din acest poem: o ființă umană moare, dar, ca într-un coșmar, devine blocată la jumătate și pledează pentru tandrețe, milă, izbăvire. . .“ .

Agnes (Harriet Andersson) este bolnavă de doisprezece ani. Filmul observă ultimele etape ale agoniei sale și primele zile de după moartea ei. „Blocatăla pat pe durata agoniei sale, întorcându-se mereu cu gândul în copilărie la imaginea mamei și apoi blocată între viață și moarte, Agnes face legătura între restul personajelor. Culoarea roșie care predomină în imaginea acestui film te face sa te simți „blocat” la rândul tău în spatele propriilor pleoape închise sau în burta mamei. Bergman folosește patul de moarte, mortalitatea, ca un moment de cotitură în viața personajelor, un moment de judecată.

L’Eclisse (1962) – r. Michelangelo Antonioni

La suprafață L’Eclisse este o simplă poveste de dragoste, personajul său principal Vittoria (Monica Vitti) încheie o relație cu Riccardo și trece la o nouă aventură cu Piero (Alain Delon). Primul aspect izbitor al filmului este abaterea de la structura narativă clasică a dramei romantice moderne. Filmul este, de asemenea, punctul culminant al unei trilogii despre Eros, artă, afaceri și înstrăinarea emoțională în lumea contemporană care a consolidat reputația internațională a lui Antonioni, precedată de L’avventura (1960) și La notte (1961), fiind cel mai radical dintre cele trei, atât prin sfidarea convențiilor narative, cât și în lirismul său asupra absenței și a dorinței. Antonioni ne lasă pe tot parcursul filmului cu sentimentul că urmează ceva inedit, că ne aflăm într-o continuă căutare, sau poate mai bine spus așteptare, reprezentând astfel „plictiseala” anilor ‘60. Fiecare gest sau declarație de dragoste pare falsă, plastică atunci când este susținută de expresiile actorilor, total împietrite în această stare de plutire.

Un film perfect pentru starea de plutire în care „dansăm” și noi acum.

Atât pentru această săptămână, aveți grijă de voi!

Citește mai departe

Cultură

Salut! Sunt Oana și o să-ți recomand săptămânal filme

Publicat

pe

De către

Mereu mi-a fost greu să mă prezint în mod serios în fața cuiva, dar cred că cea mai simplă introducere ar fi:

Bună, sunt Oana Rusu, sunt studentă la Imagine de film și TV și filmez/montez reportaje pentru Moldova.org. Dragostea mea față de film s-a născut cam odată cu mine. Ai mei fiind actori, am avut bucuria să văd multe filme bune de când eram copil și să ascult discuțiile lor după vizionări. În adolescență, dragostea mea pentru film a fost betonată de prima filmare serioasă, lungmetrajul „Lumea e a mea” (r. Nicolae Constantin Tănase), care poate fi vizionat pe Netflix în România și pe CINEPUB în Republica Moldova. Tot atunci am luat decizia de a urma calea filmului după liceu.

Aceasta este prima mea încercare timidă de a scrie despre filme. Nu credeam că o să vină prea curând această zi, dar autoizolarea mi-a dat această ocazie. Pe mine filmele mă ajută să mai uit puțin despre ce se întâmplă afară, așa că am făcut o listă cu trei filme alese aleatoriu din topul preferatelor mele.

Moonrise Kingdom (2012) – r. Wes Anderson

Wes Anderson nu dă greș niciodată în procesul de a crea o lume aparte, de poveste, în care vizualul bucură în fiecare secundă prin compoziție și culoare. Firul narativ al acestui film este destul de simplu: o fată și un băiat se îndrăgostesc și decid să fugă impreună; în timp ce părinții fetei și câțiva localnici pornesc în căutarea lor, o furtună se apropie de insula pe care are loc acțiunea.

În Moonrise Kingdom, Wes Anderson explorează câteva întrebări pe care poate ni le punem și noi acum: De ce avem nevoie de alți oameni în viețile noastre? Cum ne procesăm emoțiile atunci când suntem îndepărtați de alții? Este posibil ca cineva să ne schimbe viața într-un mod semnificativ? Într-un film cu personaje de toate vârstele, aceste întrebări complexe sunt explorate prin ochii copiilor. Emoțiile copiilor nu sunt mai puțin valide sau complexe decât cele ale adulților, dar ei procesează toate aceste emoții mai simplu, mai direct, un mod din care adulții au multe de învățat dacă își dau timp să asculte și să se asculte.

The Fall (2006) – r. Tarsem Singh

Într-un spital din Los Angeles, în anii 20, o fetiță (Alexandria) se împrietenește cu un cascador (Roy) cu picioarele paralizate în urma unei căzături. Ce este probabil cu adevărat minunat la această poveste este felul în care aceste două personaje se împrietenesc.

Roy este depresiv în urma căzăturii și a faptului că dragostea vieții lui l-a părăsit pentru altcineva. Hotărăște să se sinucidă, dar fiind imobilizat, o folosește pe Alexandria pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Astfel începe să creeze o poveste, pe care o întrerupe spunându-i fetei că o va termina dacă aceasta ii aduce morfină. Într-o secvență în care Roy încearcă să omoare toate personajele poveștii, Alexandria îi amintește că este și povestea ei, se include și pe ea ca personaj și le salvează pe celelalte.

Pe tot parcursul filmului, Alexandria îi creează lui Roy o nouă perspectivă, o nouă poveste după care poate începe din nou să trăiască. O idee explorată minunat în acest film și un sentiment prezent în actualitatea noastră, de altfel, este faptul că suntem toți conectați între noi. Fiecare persoană pe care o întâlnim este o parte a vieții noastre, noi toți împreună suntem participanți în acest proces complex pe care îl numim viață, iar asta este un avantaj de care ne putem folosi.

În perioada aceasta de pandemie, „The Fall” ne reamintește rolul nostru în viețile celor care ne înconjoară – cum putem schimba ceva radical dacă ne implicăm (sau ne retragem) la timp.

Thelma & Louise (1991) – r. Ridley Scott

„Thelma & Louise” spune povestea a două prietene cu vieți banale ce se hotărăsc să plece într-o călătorie care schimbă destinul acestora în câteva secunde din cauza unei împrejurări nefericite.

Ce face filmul acesta special? Considerat acum un clasic, în 1991, a apărut ca o inovație, punând rolurile feminine pe plan principal. Din acest motiv este considerat de unii ca fiind un film feminist.

După aproape 30 de ani de la apariție, problemele cu care se confruntă protagonistele sunt încă trist de actuale. Cât de departe sunt dispuse să meargă Thelma și Louise pentru a-și recâștiga libertatea și pentru a-și dicta singure regulile? Chiar până la capăt de linie. Călătoria lor este o frumoasă metaforă pentru dorința de a evada din realitatea banală și uneori dură.

Finalul nu are un deznodământ fericit și nici nu ar trebui să aibă. Important în această poveste este procesul prin care trec personajele până a ajunge la acel punct. Mesajul pe care îl transmite filmul este în măduva acțiunii, în felul în care acționează și reacționează. În final, cel mai valoros mesaj cu care rămânem după vizionare este importanța prieteniei, legăturii care se formează prin iubire și încredere. O poveste despre două femei care se reinventează prin dorința de a se încuraja una pe alta și care inspiră multă lume în acest proces.

Atât pentru săptămâna aceasta. Ai grijă de tine și stai acasă!

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Economie5 ore în urmă

Cât costă să treci la transport ecologic

Pandemia de coronavirus – când o bună parte a angajaților lucrează la distanță – pare o perioadă prielnică pentru a...

Social11 ore în urmă

15 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 332 cazuri noi de infectare. Bilanțul total trece de 20 000 de cazuri

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

EcologieO zi în urmă

„Dacă vrei să faci o faptă bună, sortează plasticul”

Probabil ai auzit deja despre „iulie fără plastic”, dar știi ce înseamnă? De unde vine? Și ce trebuie să faci...

SocialO zi în urmă

Pandemia în Rusia: „COVID-19 nu e ceva rușinos”

Rusia a fost una dintre țările care a ales să nu recunoască impactul real al pandemiei. Primul caz de infectare...

SocialO zi în urmă

14 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 269 cazuri noi de infectare și șase decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Alegeri2 zile în urmă

Pandemia, pretext pentru a restricționa votul în diasporă? Soluții

Pe data de 10 iulie 2020, în cadrul emisiunii „Președintele răspunde” Igor Dodon a făcut o declarație despre următoarele alegeri...

Social2 zile în urmă

Trei știri bune din Moldova: rezerve locale pentru iarnă, cetatea Sorocii în imagini și clătite olandeze la Chișinău

Umple-ți borcanele la Cămara Fest În fiecare sâmbătă de august în Scuarul Catedralei Mitropolitane va fi organizat un târg al...

Advertisement

Politică

Politică5 zile în urmă

Pe banii noștri: un deputat în căutarea identității și două partide care s-au lansat în gaming și aplicații mobile

La începutul acestei săptămâni Parlamentul părea că nu se putea trezi. Era luni dimineața, iar în acel moment, exista cam...

Politică6 zile în urmă

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte...

DivertismentO săptămână în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Politică2 săptămâni în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031