Chişinău (Moldova.ORG)–“Un popor nu poate exista dacă nu ţine cont de moştenirea lăsată de strămoşi.” a declarat Mihai Ghimpu cu referinţă la lupta pentru renaşterea naţională, din anii ’80, în cadrul lansării echipei Partidului Liberal pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie.

Chişinău (Moldova.ORG)–În cazul în care mâine ar avea loc alegeri Parlamentare anticipate, cel puţin aşa se arată în sondajul portalului de ştiri Moldova.ORG, atunci Partidul Liberal ar acumula cele mai multe voturi, circa 31.67 %. Amintim că şi acum două săptămâni PL se afla în fruntea celor mai votate partide de pe portalul nostru, deci acesta se pare că are toate şansele să aibă un procentaj destul de ridicat la anticipatele din 28 noiembrie.

Din toate câte se petrec în Republica Moldova toate au o semnificaţie, care necesită a fi „citită” şi înţeleasă. Nu în zădar la noi se vehiculează ideea, efectiv stereotipizată, despre nevoia „nepolitizării” sectorului educaţional, în timp ce în foarte multe ţări deja s-a conştientizat că: “Nu există ceva care ar putea fi numit proces educaţional neutru…”, după cum scria Shaull în “Introducere” la cartea lui P. Freire „Pedagogia oprimaţilor”.

Titlul de mai sus l-am împrumutat de la un renumit om de ştiinţă din Marea Britanie – Richard Dawkins – care a produs un film documentar, cu denumirea: „Enemies of reason” (Duşmanii raţiunii). Consider acest film foarte important, din care avem de învăţat cu toţii. D-l. Richard Dawkins abordează în filmul d-lui problemele mari, create de creşterea îndoielilor populaţiei faţă de medicina bazată pe ştiinţă, în pofida unei serii de succese serioase, cum ar fi: vaccinele, teoria îmbolnăvirilor cauzate de microbi, antibioticele şi creşterea duratei de viaţă. Dar mi-am dat seama, că duşmani ai raţiunii pot fi şi se pot manifesta în diferite domenii ale vieţii social-umane, inclusiv în politică şi chiar în istorie.

Fiind actor activ în domeniul educaţiei mi s-au făcut auzite opinii, de la persoane care se consideră de mare pondere în domeniul sistemului educaţional al Republicii Moldova, că aşa discipline noi cum ar fi: (i) economia educaţiei şi (ii) marketing educaţional, au apărut pe fundalul „pragmatizării” excesive a lumii contemporane. Îmi voi permite să zic – nu – şi cred că acuma am temei şi mai mult decât anterior, să susţin acest punct de vedere.