Nadejda se învârte ca un titirez prin mica bucătăriei încercând să strângă produsele necesare. Alege câteva produse din frigider și altele de pe rafturile depozitului. „De ce mai aveți nevoie?”, întreabă ea în timp ce privește spre masa încărcată cu de toate și aranjează lucrurile în pungi. Cele două refugiate cu copii în brațe spun că nu mai au nevoie de nimic, îi mulțumesc femeii și pleacă. Afară, alte câteva familii își așteaptă rândul, iar Nadejda o ia de la capăt.
„Atât cât am puteri, vreau să ajut”
Nadejda Mocanu a activat aproape 40 de ani la liceul din Vulcănești, localitatea sa de baștină. Chiar dacă a ajuns la vârsta de pensionare, nu a plecat la odihna bine meritată. A continuat să se implice în proiecte, să conlucreze cu diverse organizații și autoritățile locale și a deschis o cantină socială care hrănește aproximativ 80 de persoane social-vulnerabile. „Înțeleg că am împlinit 60 de ani și merg mai mult spre sfârșitul vieții, dar atât cât am puteri, vreau să ajut oamenii”, spune Nadejda zâmbind.
Nu a putut să nu se implice nici atunci când trupele ruse au invadat țara vecină, iar zeci de oameni din Ucraina traversau hotarul țării noastre pentru a găsi un refugiu. „În seara zilei de 26 februarie, m-a sunat o cunoscută vameșă și mi-a spus îngrijorată că este nevoie urgent de ajutor, vin refugiații”, povestește femeia.
Nadejda este psihologă de profesie, iar primul lucru pe care l-a putut face a fost să ofere consultații psihologice refugiaților. Apoi s-a gândit că ar fi bine să le dea ceva de mâncare oamenilor care traversează granița. A luat plăcinte și termosuri cu apă fierbinte pentru ceai. „Am hrănit mai întâi vameșii, care nu aveam timp nici să mănânce, iar după am întâmpinat refugiații, erau foarte recunoscători”, își amintește femeia. Primele două săptămâni abia de reușea să tragă un pui de somn o dată la două zile. În tot acest timp, era voluntară la vamă și ajuta refugiații să găsească un adăpost în Vulcănești.
S-au implicat și alți oameni din localitate, făcând voluntariat, oferind produse sau un loc de trai. „Eu activez la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor din Vulcănești. Aici avem o echipă de tineri voluntari, în jur de 100 de persoane. Ei ne-au ajutat mult, după lecții veneau și repartizau produse, erau și la vamă. Iar dacă vedeau prin oraș mașini cu numere ucrainești se apropiau și întrebau dacă au nevoie de ajutor”, spune Nadejda.
Astăzi, în Vulcănești sunt în jur de 500 de persoane refugiate din Ucraina. O parte dintre ele trăiesc în trei case sociale din oraș, alături de familii social vulnerabile. Anterior, în aceste case locuiau bătrâni fără adăpost. Și pe aceștia Nadejda Mocanu i-a îngrijit până în ultima clipă și tot ea i-a condus pe ultimul drum. „Acum hrănim zilnic în jur de 130 de persoane, 80 din localitate și circa 50 de refugiați”, spune femeia.
În doi timpi și trei mișcări
După ce îi spune bucătăresei Iulia la ce adrese să livreze prânzul, Nadejda poate în sfârșit să ia o pauză. „Iulia este mâna mea dreaptă, nu aș fi reușit fără ea. Pregătește mâncare de la 6 dimineață până la 8 seara zilnic”, spune femeia. Acum poate să se așeze și ea la masă. Înainte de a lua prânzul rostește rugăciunea. O încheie cu „Fie ca în Ucraina să fie din nou pace, iar țara să se renască din scrum”.
Răgazul nu durează prea mult. Peste câteva clipe telefonul începe să sune. „Bună ziua, Nadejda? Noi suntem refugiați din Ucraina, am aflat că putem să ne adresăm la dumneavoastră după ajutor”, spune o voce tremurândă de femeie. Nadejda o întreabă unde se află și îi promite că va trimite un taxi pentru a o aduce la cantină.
Nu mai duce socoteala refugiaților pe care i-a ajutat, numărul lor a depășit deja 1000 de persoane.
Donațiile oamenilor – produse alimentare și haine, i-au ajuns doar pentru primele zile de război. Mai apoi a fost nevoită să caute diverse fonduri și granturi. Nadejda conlucrează și cu autoritățile locale care se implică în gestionarea crizei.
Oamenii care fug din calea ororilor războiului au nevoie nu doar de produse de primă necesitate și un acoperiș deasupra capului, ci și în primul rând de susținere. Astfel, de la începutul războiului Nadejda a oferit peste 250 de consultații psihologice și a organizat activități pentru copiii refugiaților.
Nadejda încearcă să ajute persoanele refugiate să se integreze cât mai repede la noi în țară: merge împreună cu ele la medic, le cumpără medicate, le ajută să-și perfecteze actele necesare. Un caz de succes este cel al unei refugiate din regiunea Donețk, pentru care a găsit un loc de muncă temporar la cafeneaua locală. E bucătăreasă și este mulțumită că poate lucra după profesie. Mai mult, și copiii ei au putut fi integrați la școală și grădiniță.
În timp ce unii refugiați sunt în căutarea unui loc de muncă, alții decid că devină voluntari. „Am aici două refugiate, mamă și fiică, care ne ajută să facem față muncii noastre zilnice”, spune Nadejda. Mama și fiica au fost nevoite să plece din Ucraina după ce casa lor a fost distrusă de bombardamente.
Să fie pace
Să ofere ajutor și susținere celor care au nevoie de ele pare să-i reușească cel mai bine Nadejdei Mocanu. Chiar și așa, criza generată de războiul din Ucraina a pus-o la mare încercare. Zilnic primește zeci de apeluri de la persoane refugiate din Ucraina care sunt în căutare de ajutor. De dimineață până seara târziu împarte produse, găsește locuri de cazare și discută cu refugiații. Iar atunci când are „timp liber”, caută fonduri pentru a-și putea continua munca.
Nadejda i-a implicat pe toți care i-au întins mâna. Garajul soțului e plin cu ajutor umanitar. Foștii elevi o ajută să transmită ajutor umanitar în Ucraina. În această săptămână urmează să trimită deja al cincilea lot. „Acum vom transmite în primul rând medicamente, scutece, produse de igienă, mâncare pentru copii mici”, explică Nadejda.
Chiar dacă munca pe care o face nu este deloc ușoară, iar uneori nu înțelege cum le reușește pe toate, Nadejda Mocanu spune că nu va renunța. „Simt că trebuie să ofer ajutor celor care au nevoie de el, indiferent cine sunt. Și o voi face atât cât am posibilitatea.”
Materialul a fost realizat cu susținerea Coaliției Naționale „Viața fără Violență în Familie” care are un parteneriat cu Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), România. Programul de Combatere a Violenței Domestice în Moldova este susținut cu fondurile Fundației Oak.
