Connect with us
"
"

Cultură

Animația unui moldovean, printre câștigătoarele Festivalului din Norvegia

Publicat

pe

PE SCURT

Noul videoclip „MTV is my friend” al formației de muzică rock din România „Sarmalele reci”, a luat premiul pentru cel mai bun videoclip la festivalul din Bergen, Norvegia.

Autorul acestui videoclip animat este moldoveanul Radu Popovici.

PE LUNG

Radu Popovici (n. 6 octombrie 1991) s-a născut și trăit în copilărie la Ștefan Vodă, însă a decis să-și facă studiile de grafică și animație în România. Anume el este cel care a animat videoclipul formației românești.

„Tot procesul de creare a durat 2 ani și 3 luni”, ne spune tânărul.

Potrivit lui, cel mai complicat lucru a fost crearea unui concept si a unei regii. „A fost prima producție pe care să o fac de la un capăt la celălalt. A mai fost complicată și munca de animare în sine, care mi-a luat un an și ceva de muncă zilnică”, recunoaște Radu.

Munca asiduă a tânărului a fost apreciată de membrii juriului Festivalului ReAmina care are loc în Bergen, Norvegia. Ei au remarcat cât de bine animația însoțește și consolidează cântecul. „Animația este bine executată și este folosită pentru a completa muzica în conducerea narațiunii. Mai exact, reprezentarea formației de muzică în videoclip este complet integrată în piesă, consolidând astfel întreaga structură a filmului”, a declarat juriul Festivalului ReAnima, care l-a ales drept unul dintre câștigătorii festivalului.

Piesa „MTV Is My Friend”  este despre cum muzica poate da sens vieții. Un canal tv iconic al anilor trecuți care a inspirat generații întregi de tineri este luat ca simbol în cântecul formației „Sarmalele Reci”.

Cultură

Cinci scurtmetraje după care te vei gândi la liniștea străzii, uleiul de palmier și somn

Publicat

pe

PE SCURT

Te-ai gândit cât este de greu să scapi de oraș sau ce impact are cultura de palmier din pădurile Sumatra?

Sunt două idei scoase în evidență de către producătorii filmelor scurtmetraje animate și care te fac să te gândești la ce se întâmplă astăzi cu noi, oamenii. Dar, putem merge mai departe și vedea un copil cântând despre dragoste, viață și moarte pe fundalul a doi dinozauri îndrăgostiți.

PE LUNG

1. Liniștea străzii

Dezlegarea de viața urbană nu este un lucru ușor pentru figura principală din „Le Silence de la rue” sau „Liniștea străzii”. Filmul monocromatic produs de o casă de doi animatori francezi, detaliază contrastul clar dintre petrecerea timpului în spații naturale nealterate și într-un cartier murdar, plin de viață, scrie Colossal, o platformă internațională pentru arta contemporană.

Filmul se deschide cu o floare. Personajul mohorât se transformă într-o ființă neagră care se luptă să rămână la picioare pe străzile dense, în timp ce o hoardă de figuri anonime îl împinge. Elemente asemănătoare valurilor îl învăluie până când este transportat într-o barcă minusculă pe mare, unde găsește momentan liniștea. Dar destul de curând, el se aruncă înapoi în mulțime înainte de a-și pierde în sfârșit nuanța întunecată și se alătură altora în timp ce se înghesuie în autobuzul public, dovedind incapacitatea lui de a scăpa de viața orașului.

Animația digitală 2D a fost regizată de Marie Opron în 2019 și muzică aparține compozitorului Francois Poitou.

2. Distorsiunea

Animatorul și sculptorul suedez Alexander Unger creează animații stop motion și tutoriale pe canalul său de Youtube intitulat Guldies. Cea mai recentă operă a sa, Distorsiunea, urmează transformarea a opt cuburi albastre cu dimensiuni de zaruri într-o serie de membre, bălți și capete cu gura largă care consumă și absoarbe forma anterioară în succesiune rapidă. Deși captivant pentru vizionare, efectele sonore adaugă o altă dimensiune la scurtmetraj.

3. Dinozaurii îndrăgostiți

Realizat într-un interval impresionant de 24 de ore, „Dinosaurs In Love” este videoclipul oficial pentru melodia unei feti’e de trei ani, din Londra. Regizată de Hannah Jacobs, Katy Wang și Anna Ginsburg, lucrarea pastelă prezintă doi dinozauri gustând un castravete și bucurându-se de o petrecere, înainte de a lua o întorsătură tristă. Perechea este făcută în bucăți de echipa Big Bang. Trio-ul a creat filmul surprinzător de tragic folosind animație frame-by-frame 2D.

La sfârșitul lunii ianuarie 2019, Tom Rosenthal a postat pe Twitter un videoclip al fiicei sale Fenn cântând scurta melodie care vorbește sincer despre viață și moarte. Ea a făcut această melodie, am ascultat-o de cinci sau șase ori, iar apoi a continuat restul poveștii, a spus el pentru BuzzFeed.

4. Rewild

Pentru a atrage atenția asupra devastării ecologice provocate de cultura de ulei de palmier din Asia de Sud-Est, proiectul Splash and Burn a creat REWILD, executat cu artistul spaniol ESCIF. Filmul este, de fapt, o derulare înapoi a procesului de producție a uleiului de palmier într-o plantație din Sumatra, Indonezia. ESCIF explică, „ideea de a ne întoarce, de a returna, este o invitație de a ne reconecta cu noi înșine; de a recupera conștientizarea și respectul pentru pământ, care este ecosistemul din care facem parte”.

Pădurile din Sumatra și populațiile de animale sălbatice din interior s-au micșorat cu 40% în ultimele două decenii, fiind înlocuite de ulei de palmier și plantații de cauciuc. Deși nu este cunoscut în SUA ca ulei de gătit, uleiul de palmier este cel mai consumat ulei de pe planetă, care se găsește în orice, de la ciocolată și tăiței instant la ruj și detergent pentru rufe.

5. Irealizabil

Regizorul și animatoarea din Paris, Charlotte Arene, a creat un film de stop-motion neobișnuit. Este centrată pe somn. Se rătăcește între un coșmar și un somn liniștit. Lansat în decembrie 2019, „La mer à boire”, sau „Irealizabil”, este filmat într-un dormitor tipic, deși cearceafurile, ușile dulapului și papucii se deplasează similar cu valuri energice. Lucrarea animată este așezată pe sunete de valuri și păsări care se strigă între ele și prezintă o tânără care alunecă în sus și în josul patului, aparent retrăgându-se în apă.

Citește mai departe

Cultură

Cine a fost Ștefan Petrache și de ce o să ne lipsească

Publicat

pe

De către

Unul dintre cei mai îndrăgiți artiști din Republica Moldova, Ștefan Petrache a decedat în seara zilei de ieri. Am răscolit prin interviurile și reportajele scrise despre acesta ca să ne amintim împreună cine a fost el, pentru ce l-am iubit și de ce ne va fi dor de el.

Brejnev era încă viu când, de pe scena Palatului, Ștefan Petrache a spus: „Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, onorată asistență!”.

„Toți au înmărmurit. Cei de la Ministerul Culturii au căzut sub scaune. Nu știa ce să facă atunci și KGB-ul. Eu am găsit de cuviință că odată și odată sunt obligat să spun asta. Am fost primul care, împreună cu Svetlana Frumusache, am afirmat la circ că s-a adoptat tricolorul, această informație nefiind încă difuzată la radio sau TV. Spunând acest lucru în direct, a aflat toată țara, ca mai apoi să-mi fac un cucui mare în loc de cap. Eu am fost primul care i-a cusut pantaloni lui Valentin Dânga după silueta lui. Ninei Crulicovschi i-am cusut cojoc cu mâinile mele. Multe mi-a fost dat să le fac printre primii”, povestea Ștefan Petrache în decalogul său publicat în VIP Magazin (care merită citit integral).

Vocea lui Ștefan Petrache iubită de bunicii și părinții noștri și poate auzită și îndrăgită de cei mai tineri, ca mine, ca unii ca voi, a intrat în casele oamenilor la sfârșitul anilor ’60, când formația „Noroc” se bucura o popularitatea imensă.  La nici 20 de ani, tânărul interpret ridica lumea în picioare.

„Tipare strivite, bariere desființate, ritmuri și sonuri altele decât până la ei erau apanajul unei trupe nonconformiste – dacă nu chiar rebele! – apărute într-o micuță republică periferică, RSSM, care însă a cucerit întreg spațiul imperiului sovietic: 2,5 mln. de discuri vândute doar în anul 1969 și turnee, cu un public în delir, de la Marea Baltică până la Komsomolsk-pe Amur și Iujno-Sahalinsk. „Noi eram asemeni unui prunc care se naște, se pișă sub el, încă nu înțelege ce i se întâmplă, dar trăiește totul ca pe o necesitate” – amintirile și limbajul sunt ale „norocosului” ce debuta, la 17 ani, în piesă „Am 20 de ani”, având el însuși revelația de a proba – că o necesitate! – punerea în aplicare a vocii sale neobișnuit de puternice și viguroase.

Foamea de libertate și schimbare își crea idolii săi, „Norocul” lui Mihai Dolgan devenise un gen de „Beatles” din cușca URSS-ului, solistul său având curajul să cânte hituri englezești, franțuzești, italiene, care fac furori alături de acel „Crede-mă, amore, crede-mă” al lui Ion Aldea Teodorovici. Extaz, beatitudine aduse până la psihoză, cu scaune rupte într-o sală de spectacole incendiată de ovații și ropote de aplauze. Ștefan Petrache triumfă împreună cu „Norocul” său, desființat însă de autoritățile vigilente tocmai pe creasta succesului și tocmai pentru acest triumf calificat a fi „periculos pentru tânăra generație” ce nu avea voie decât să fie „cuminte” (nu și cu-minte?)”, povestește Rodica Iuncu pentru Sud-Est Curier.

S-a născut pe 8 mai 1949 în satul Vânători, raionul Nisporeni. „A fost lipsit de libertatea adevăratei copilării de a face șotii, a fi pedepsit de părinți, ocărât și mângâiat de mama (la opt luni i-a murit tata, iar la șapte ani a fost adus la școala de muzică din Chișinău, unde a stat la casa de copii”, povestește Andrei Porubin.

Cât își făcea studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău (1978-1983), Ștefan Petrache a fost solist în Orchestra Simfonică și de Estradă a Radioteleviziunii Moldovenești (1974-1975), în formațiile vocal-instrumentale „Orizont” (1977), „Contemporanul” (1978-1981), director artistic și solist al formației „Plai”(1982-1987). În următorii doi ani, Ștefan Petrache a fost solist în formația de promovare a muzicii din cadrul Filarmonicii de Stat din Chișinău.

A înregistrat piesele „De-aș avea”, „În august”, „Chemarea casei părintești”, „Ce-aș fi fost”, „Crede-mă”, „Balada haiducească”, „Iubește”, „Monolog” etc.

În 1986 a fost distins cu titlul onorific „Artist Emerit”, în 1993 – cu medalia „Meritul Civic”, iar în 2014 – cu Ordinul Republicii.

„A fost un om de o inteligență și de o cultură rară, a promovat, prin cântec, limba română. A susținut concerte împreună cu artiștii renașterii naționale – Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Au promovat, împreună, limba română în timpuri care, spune maestrul, au fost mai grele, dar mai frumoase”, scriu colegii de la TVR Moldova. „Simțeai că nu plutești pe valul apei, simțeai că mergi pe picioarele tale și pe pământul tău”, susținea artistul. Cariera lui, însă, a început alături de Mihai Dolgan, în formația „Noroc”, iar acele concerte excepționale nu vor fi uitate niciodată.

„La nici 40 de ani împliniți, Ștefan Petrache părăsește scena, izgonind din preocupările sale (nu și din sufletul său) muzica, poezia, ansamblurile și orchestrele” și se transformă în „complet altcineva: Ștefan Petrache-antreprenor în construcții imobiliare”, povestește Rodica Iuncu. Chiar în centrul capitalei acesta ridică, unul după altul, „edificii impozante, cu o arhitectură stilată după proiecte originale plătite de clienți înstăriți. Un calcul de supraviețuire intuit exact în condițiile unui „capitalism sălbatic”, în tranziție interminabilă, în care se zbate recent formata R. Moldova”, relatează Rodica Iuncu.

„El nu vrea să sucombe în sărăcie, nu vrea să fie artistul în căutarea umilitoare a sponsorilor, pe care să-i convingă că este Artist al Poporului și deținător al Ordinului Republicii. “Optimistul este văr drept cu prostul”, consideră el, și astfel negativ-pozitiv fortificat, încearcă să navigheze, împreună cu echipele sale de constructori, în spațiul minat de interese și afaceri ale faunei oligarhice moldovene. Pentru moment, iese victorios: blocurile de elită á la Ștefan Petrache, vila decentă de pe strada Eminescu, în care locuiește împreuna cu familia sa, îi încununează efortul și priceperea de a gestiona banii, de a dirija o afacere din care să existe. Pentru o fire pasională însă, pentru această rețea nevralgică, ce captează și intră în alertă la orice modulație de atmosferă, la orice semnal de pericol, povara e prea dificilă.”

În 2009, Ștefan Petrache a fost diagnosticat cu diabet zaharat. Atunci,  el a suferit o intervenție chirurgicală complicată la București. „Un diabet avansat și agresiv îl scoate pe linie moartă, în trei ani suportă șase intervenții chirurgicale, inclusiv într-un spital din Moscova, ceea ce îl face să renunțe la afacerea sa scurtcircuitată de suferință. Apoi de foștii săi parteneri, cu care ajunge să se judece, asistat, cum mărturisește el într-o emisiune TV, „de o haită de hiene”, nu de justiție…”

La vârsta de 60 de ani, Ştefan Petrache editează, la Bucureşti, prin intermediul Editurii „Litera International”, într-un tiraj limitat, CD-ul „Eu vin…”, dedicat unui cerc de prieteni și cunoscători, domnia sa fiind și producătorul acestui album. CD-ul cuprinde, în variantă remixată, cele mai cunoscute piese ale sale, printre care „Ce te legeni…”, „Și dacă…”, „Chemarea casei”, „Ce-aș fi fost”, „Crede-mă” ș.a.. Tot ce rezonează în sufletele noastre la auzul numelui Ștefan Petrache, povestește Victoria Popa, pentru Jurnal de Chișinău, după ce la vizitat în grădina sa.

În 2014, după ce a fost afectat de maladie și s-a retras de pe scenă, Ștefan Petrache declara într-un interviu pentru Rasputin că „scena este locul unde se întâlnesc sufletele, este un randevu pentru sufletele omenești”. Avea 65 de ani și era dependent de insulină de cinci ani, când spunea că nu a crezut niciodată că va ajunge la înțelepciunea că cel mai greu lucru de pe fața pământului nu e atlanților care țin Pământul pe spate, ci că cel mai greu lucru este să nu faci nimic sau să nu poți face nimic.

„Umblu din colț în colț ca o fiară mușcată. Spre bătrânețe cercul de prieteni se îngustează, au fost timpuri când aveam chipurile sute de prieteni, dar acum sun vreo cinci-șase.”

În februarie 2019, a suferit un stop cardiac după care a fost internat în secția de reanimare a unui spital privat din Capitală. Ieri seara, fiica sa ne-a anunțat pe toți că Ștefan Petrache nu mai este printre noi.

Citește mai departe

Cultură

Cea mai bună Cio-Cio-san a Moldovei

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Maria Bieșu a fost cea care ne-a adus faima în întreaga lume și a adus pe scena teatrului nostru artiști renumiți de operă. Pe parcursul vieții sale a fost distinsă cu zeci de premii și aprecieri: Primadona Operei Naționale din Republica Moldova, Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academiciană, „Doctor Honoris-Causa”, Cavaler al „Ordinului Republicii” și deţinătoarea Ordinului Naţional „Steaua României”, cu toate acestea a fost singură și adesea foarte tristă.

Viața ei a avut doar un capitol – muzica, care i-a clădit amintirile, i-a acompaniat singurătatea și care a petrecut-o pe ultimul drum.  

PE LUNG

Maria Bieșu s-a născut în satul Volintiri, r. Ștefan Vodă, într-o familie de țărani simpli, devotați pământului pe care îl lucrau. Mariei i-a plăcut muzica încă din copilărie. Ea participa la toate concursurile organizate la școală. Însă, când a venit timpul să aleagă la ce facultate să se înscrie, a ales agricultura. Visa să devină artistă, dar mama o tot tachina și o întreba ce fel de profesie este asta: să fii artistă?

După doi ani de studii la facultatea de agricultură, unde se plictisea, a decis să facă ceea ce cu adevărat își dorește. Maria Bieșu debutează ca solistă în cadrul formației de muzică populară „Fluieraș”, alături de celebrii Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici. Nici de această dată nu este susținută de părinți, care voiau ca fiica să-și construiască un viitor sigur, care să-i garanteze un trai cât de cât decent. Însă, susținerea vine chiar din partea ministrului Culturii, care a văzut-o pe scenă la un festival republican și a încurajat-o să se înscrie la conservator.

În 1955, la 20 de ani, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din Dama de Pică cu atâta simțire, încât la final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: „Bravo, Maria!”. După mai mulți ani de studii și de la muzica folclorică decide să treacă la operă.

În anul 1962, se angajează la Teatrul de Operă din Chișinău, iar o împrejurare accidentală îi oferă șansa unei lansări fulminante. În ajunul lansării spectacolului Tosca de compozitorul Puccini, protagonista rolului Floriei Tosca se îmbolnăvește, iar Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul solistei pe scena Teatrului de Operă are loc pe 28 aprilie 1962. Succesul a fost recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de teatrul care a început să proiecteze un repertoriu special pentru ea. La 30 de ani, ea face un stagiu la teatrul La Scala din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși Antonio Guiringuelli, directorul general al teatrului La Scala, a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții – ea are un dar înnăscut.

În 1967, obține titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san” la Concursul Internațional Miura Tomaki din Tokio, Japonia. Din acel moment, Maria Bieșu a început să fie invitată în juriu, în concerte sau să țină prelegeri la diverse instituții muzicale din Europa, America și Asia. Maria Bieșu a imprimat un șir de creații la radio și pe discuri.

Peste câțiva ani, artista urcă pe scena teatrului Metropolitan Opera din New York. După evoluția sa, conducerea teatrului trimite o solicitare Ministerului de Cultură al U.R.S.S, în care cere încheierea unui contract pentru o întreagă stagiune teatrală. Bieșu urma să interpreteze zece din cele mai frumoase roluri pe scena Metropolitanului. Însă, liderii sovietici o încurajează să renunțe, îi repetă să nu uite de unde vine și că este deputatul uniunii și nu trebuie să dezamăgească pe cei care au avut încredere în ea. În cele din urmă, Bieșu nu mai pleacă nicăieri. Spune că a renunțat pentru că nu poate să-și lase surorile și mama.

Astfel că rămâne să evolueze pe scenele străine doar ocazional. De-a lungul carierei sale, Maria Bieșu a ajuns  pe scenele teatrelor de operă din Franța, Australia, Japonia, Cuba, Israel etc. Cu toate acestea, duce o viață grea și pătrunsă de singurătate. Pe scenă urca și primea fascinația oamenilor, era înconjurată de mulțime, dar acasă era tristă și singură. Mulți ani a visat să transforme Chișinăul într-un centru al muzicii de operă. În cele din urmă, în septembrie 1990, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival Internațional al starurilor de operă și balet, intitulat „Invită Maria Bieșu”. De atunci, pe meleagurile Moldovei, toamna, poposește fluturele gingaș (logotip al Festivalului Invită Maria Bieșu), împreună cu talente recunoscute în toată lumea ale muzicii de operă și balet. 

Primadona a  decedat pe data de 16 mai 2012, pe patul spitalului Cancelariei de Stat, după ce timp de 7 ani a suferit de o formă rară de leucemie. La o distanță de două zile, Guvernul Republicii Moldova a decis să redenumească teatrul – Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu. Ziua de 19 mai a fost declarată zi de doliu național în Republica Moldova.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Cultură13 ore în urmă

Ce faci în weekend? Învață să crești plante, discută despre prieteniile online sau mergi la un concert pe întuneric

PE SCURT În acest weekend îți propun să mergi la o întâlnire la Primăria Chișinău unde îți vei putea exprima...

Ecologie2 zile în urmă

Cum poți transforma plasticul într-o avere

PE SCURT Avem o problemă cu plasticul. Zilnic producem tone de deșeuri din care reciclăm doar 10%, iar restul ajunge...

Partidul Democrat din Moldova2 zile în urmă

Candu’s 5. De ce a plecat fostul speaker din PDM și ce planuri au cei 6 ex-democrați

PE SCURT Andrian Candu, urmat de Sergiu Sîrbu, Grigore Repeșciuc, Vladimir Cebotari, Eleonora Graur și Corneliu Padnevici, a părăsit partidul...

Social3 zile în urmă

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

PE SCURT Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în...

Cultură3 zile în urmă

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

PE SCURT Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure...

Cultură3 zile în urmă

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

PE SCURT Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri...

Cultură4 zile în urmă

Irina Rimeș va promova Ziua lui Brâncuși, iar Internetul s-a întors împotriva ei. Explicăm de ce

PE SCURT Artista Irina Rimeș, originară din Republica Moldova, a fost numită săptămâna trecută ambasadoare a Zilei Constantin Brâncuși. Decizia...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

O zi reușită pentru Blocul ACUM în Parlament. Cum a decurs ședința de astăzi

PE SCURT Deputații Blocului ACUM au depus astăzi în plenul Parlamentului o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi....

PoliticăO săptămână în urmă

Ministru suedez la Chișinău: Vrem să vedem oameni concreți puși după gratii pentru frauda bancară

PE SCURT Suedia este pregătită să ofere asistență inițiativelor de reformă din Republica Moldova și va urmări îndeaproape progresul acestora,...

PoliticăO săptămână în urmă

Cât au costat 14 deputați ex-comuniști și cine l-a denunțat la CNA pe Sergiu Sîrbu. Povestește Voronin

PE SCURT Președintele Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin susține că cei 14 deputați care au plecat în decembrie 2015 din PCRM,...

Istorie2 săptămâni în urmă

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

PE SCURT „Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței...

Politică2 săptămâni în urmă

După zece ani pauză, militarii noștri vor defila pe Piața Roșie la 9 mai. Și alte decizii ale Guvernului RM de azi

PE SCURT Pacienții asigurați vor avea acces la un număr mai mare de servicii medicale, iar directorii instituțiilor medico-sanitare publice...

Politică2 săptămâni în urmă

Plahotniuc nu are nevoie de viză în SUA pentru că deja este acolo. Ce mai spune Andrian Candu despre PDM

PE SCURT Fostul lider al PDM Vlad Plahotniuc se află acum în SUA, chiar dacă a fost desemnat public de...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce riscă fostul șef al SIS pentru expulzarea ilegală a profesorilor turci

PE SCURT Fostul director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Vasile Botnari, va sta pe banca acuzaților pentru abuz...

Advertisement

Opinii

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829