De Irina Damaschin/ Chisinau / Moldova.ORG/ — "Frumoasa tradiție a mărțisorului vine din neantul veacurilor și se încadrează doar în spațiul românesc, e un specific național demn de păstrat, care ne caracterizează din plin firea deschisa, dragostea de viață și de muncă.
Probabil, faptul că poporul nostru așteaptă atît de mult primăvara se leagă de faptul că am fost și suntem o țara în care omul a fost legat cu sufletul de pământ, anume primăvara pe omul nostru îl copleșesc grijile, anume în această primăvară el admiră verdele crud și căută primii ghiocei.
In primavară frigul începe să se împletească cu razele soarelui, întunericul cu lumina și după o iarnă grea cu omăt mare învinge viața, soarele. Acest triumf al reînvierii și regenerării este invocat prin Marțișor.
Pentru mine acest simbol este un frumos vis care ma duce cu gândul la copilarie, când în seara de ajun, mama imi impletea două fire de ață, legându-le de parcă săvârșea un ritual, îmi crea un mărțișor.
Era o imensă bucurie, când parinții mi-l prindeau la piept, ca apoi eu, după ce mă lăudam la toți cei din mahală, să-l prind de crenguța unui copăcel – ajungeam atunci doar la primul ram…
După câțiva ani, începusem și eu să fac marțișoare, neîndemânatice, un pic stângace și îi dăruiam părinților-mărturisire a marii iubiri pentru ei din partea unui copil..
Au trecut ani,dar în preajma de întâi martie, cu toate că părinții nu îmi sunt alături, am pus de-o parte două mărțișoare, ca la întoarcerea acasă să-i cuprind, și să le prind la piept două fire adunate din înțelepciunea unui popor, pentru a le spune încă odată să aibă mereu în suflet primăvara!"
