Pe Michael Wieczorek l-am cunoscut vara asta, când am fost invitat împreună cu Moni Stănilă la PAO, Școala de Arhitectură Experimentală de la Potoc. Mișa (căci așa îi spun prietenii) ne aștepta la Oravița cu mașina, am trecut prin piață de unde s-a aprovizionat pentru tabără. Mi s-a părut haios de atunci că era cunoscut deja în piață, oamenii se bucurau când îl vedeau și discuțiile nu se limitau doar la cumpărături. La Potoc eram șapte basarabeni, ceea ce mi s-a părut foarte fain. De fapt, noi eram majoritatea, chiar dacă trecerea vămii nu-i o glumă.
Cu Mișa, Ligia, Anca (profesori la PAO) – ne-am reîntâlnit la Timișoara, înainte de sărbători, unde am avut o lectură. I-am invitat de sărbători la noi în Moldova. Mișa și Anca au venit! Am mers de revelion la Antonești, unde Mișa a zis că a fost fantastic (sper nu doar din politețe). A văzut acolo urătorii, l-am dus și în beci (eh, ca toți moldovenii), s-au plimbat (și singuri) prin sat, am fost și în vizită la unchiul meu, cu care au găsit rapid limbă comună. Chiar dacă iarna asta nu-i prea spectaculoasă – fără zăpadă, mai mult în ceață, Mișa și Anca spun că au rămas încântați de Moldova.
Revenind în Chișinău, au fost invitați la Republica, care de data aceasta nu s-a mai ținut la Biblioteca Națională, ci în Brothers Pub. În primul rând pentru că era imediat după Revelion, mulți cenacliști încă nu se întorseseră în Chișinău, așa că am căutat un loc relaxat, unde să rămânem și după cenaclu. La întâlnire au venit și unii dintre studenții basarabeni care au fost la PAO – Constanța, Radu și Eugen, ne-am bucurat să-i revedem. După ce ne-au prezentat proiectul PAO, Mișa și Anca au continuat cu gânduri despre următoarele tabere, în care neapărat ar trebui să vină și basarabeni. Mișa s-a gândit și la o tabără PAO în Moldova, ceea ce ar fi foarte interesant pentru tinerii artiștii plastici și scriitori basarabeni. Oricum, cenaclul Republica îi va susține în proiectele viitoare, de aici și din România, pentru că Mișa alături de ceilalți organizatori vor să invite în continuare scriitori la tabără, ceea ce s-a întâmplat în 2013 pentru prima dată.
Mișa și Anca au vizitat și muzeele din Chișinău, dar și atelierul lui Ghenadie Popescu, parcurile și Piața Centrală, unde au interacționat direct cu oamenii. S-au plimbat și cu troleibuzele și rutierele noastre. Chiar dacă nu au avut parte de aventuri ca în romanul lui Dumitru Crudu – Un american la Chișinău, au promis că se vor întoarce. Sper doar că într-un viitor neîndepărtat să dispară singura incomoditate – trecerea vămii.
