De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Aflată în munţii Argeşului, sus pe stânca Cetăţuia se află cetatea Poenari „ cuib de vulturi al vitejilor de demult", cetate care este direct legată de domnia temutului domnitor Vlad Ţepeş.
La 50 de metri de barajul Vidraru, la o altitudine de 850 de metri cocoţată pe o stâncă, cetatea Poenari a stat la straja liniştii locuitorilor acestei ţări multe secole la rând. Doritorii de a se plimba pe potecile pe care a hoinărit odată Vlad Ţepeş trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi voinţă fiindcă are de urcat circa 1480 de trepte până la cetate, dar efortul este bine meritat deoarece de pe terasele cetăţii se deschide o privelişte excepţională asupra culmilor muntoase din împrejurime.
În "Letopiseţul Cantacuzinesc" se spune că cetatea a fost ridicată din porunca lui Vlad Ţepeş care, voind să pedepsească boierii: "…pe toţi i-a dus la Poenari şi au tot lucrat la cetate până li s-au spart hainele de pe ei…". dar se pare că aceste lucrări au ţinut numai de restaurare sau completare a cetăţii, fiindcă însăşi cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea în timpul domnitorului Negru Vodă. Însă faptul că această cetate este strâns legată de numele domnitorului Vlad Ţepeş, a făcut-o vestită şi căutată de vânătorii de senzaţional şi de vampiri.
În comparaţie cu Castelul Bran unde Vlad Ţepeş nici nu a călcat, cetatea Poenari a fost loc de refugiu al domnitorului român timp de câţiva zeci de ani.
Vestita scenă din filmul lui Francis Ford Coppola „Dracula” când doamna domnitorului se aruncă de pe turnul unei cetăţi se pare că ar avea un sâmbure de adevăr, fiindcă circulă o legendă despre cetatea Poenari cum că din turnul acesteia s-ar fi aruncat în gol doamna domnitorului, văzând trupele otomane apropiindu-se de cetate. Locul unde ar fi căzut doamna s-a înroşit de sângele acesteia, care poate fi văzut şi acum lângă cetate.
Lăsând la o parte legendele şi poveştile despre vampiri care însoţesc numele domnitorului Vlad Ţepeş, cetatea Poenari este un obiectiv turistic important al României, luând în consideraţie frumuseţea locului şi peisajelor care înconjoară cetatea. Deşi din cetate nu au rămas decât nişte ruine, acestea sunt pline de romantism şi fiecare pietricică de acolo emană istorie adevărată.
Vizitaţi cetatea şi nu veţi regreta, măcar pentru istoria ei.
