de Rodica Bordeianu, New-York
Dupa spectacularul succes literar al autobiografiei domniei sale din anul 2000: “Astride 2 Worlds” (Calare Pe 2 Lumi), -deja la a sasea editie-, Dr. Teodor Gherasim, a mai scos la lumina tiparului o noua carte pe care o propune cititorilor anglofoni: Ancient Dictators, Modern Tyrants (Dictatori Antici, Tirani Moderni).
Cartea culmineaza multi ani de cercetari in domeniile: istoric, politic, economic, social, cultural si psihologic si urmeaza niste trasaturi in comun ai ‘dictatorilor antici’, cu cele ale ‘tiranilor moderni’, trasaturi care, fie din studiu al oligarhiilor precedente, fie din coincidente umane, datorate reactiilor pavloviene ale maselor in fata persecutiei, par sa duca la persistarea unor regimuri totalitare, care au dus si duc pana azi la genocide si la crime contra umanitatii, crime care sunt greu de inteles sau de acceptat in mod logic.
Incepand cu ce a mentinut cat de cat societatea in stare functionala de-a lungul secolelor, autorul abordeaza importanta clasei mijlocii in lume care a fost si ramane: “fara statut economic si politic extraordinar, dar din care au provenit mereu resursa de lideri pentru ambele discipline” (Pag. XXIV).
Karl Marx insa, in scrierile sale, a initiat o structurare incompleta intre ‘capitalistii exploatatori’ si ‘clasa muncitoare exploatata‘, adaugand la lumea marilor finante, industrii si a latifundiarilor (deci a exploatatorilor) si pe nevinovatii doctori, invatatori, micii precupeti, taranii instariti, in alte cuvinte si pe clasa mijlocie (Pag. XXIV).
Ironic, aceasta atitudine de ‘exploatati’ si ‘exploatatori’, a dus odata cu revoltiile comunismului, la un paternalism feudal intre nomenclatura comunista si restul populatiei (inclusiv a clasei muncitoare, pentru care se erijasera in aparatori comunistii (Pag. XXVI).
Paradoxal insa, inca din timpurile de glorie ale atenienilor, notiunea de moderatie, de ‘mijloc’, ca fiind mediul cel mai optim de dezvoltare a societatii, era prezentata si traita in unele cercuri: “Calea mijlocie este cunostiinta de a te opri inainte de-a fii incercat prea mult (obsesie) si idea de a fii incercat prea putin (indiferenta), dupa cum mentioneaza autorul (Pag. XXVI ).
Cartea se imparte in doua sectiuni paralele in structura, dar avand de-a face cu conducatori antici si cu cei din istoria recenta.
Partea Intai
Ancient Dictators (Dictatorii Antici)
In Cap. 1, Dr. Gherasim intra in lumea societatilor grecesti, in special al Cretei si a Atenei, care au cunoscut o efervescenta de prosperitate datorita locatiei lor strategice intre trei continente si a Marii Mediterane, ca punct de navigare pentru diverse bunuri dintre Europa, Asia si Africa (Pag. 1 ).
Aceste societati, disparau intre clasele sclavilor, fara drepturi, a oamenilor liberi, dar fara avutii si a oamenilor avuti. Creta a experimentat de-a lungul secolelor cu formele de governamant ale monarhiei, democratiei si a dictaturii.
In Cap. 2, aflam ca Civilizatia Mycenei s-a bazat si ea pe comert si tranzatii economice. Mycena si Tyrins au fost facute faimoase de catre Perioada Homerica (Pag.12), cu ale lor monumente ciclopice, cum ar fii intrarea orasului cu Portile Leilor. Autorul gaseste citatii unde constructiile Mycenei erau complimentate de catre cronicarii timpului ca fiind tot asa de puternice ca si cele ale “locuitorilor de la Nord de Dunare”, dacii (Pag.13 ).
Perioada Antica a civilizatiei grecesti incepe cu constructia columnelor in stil ‘doric’, pentru fortificarea si largirea templelor de catre tracii veniti “de la Nord de Dumare” in orasele stat Mycena, Tyrins si Atena, care cunosteau “stiinta daltuirii in piatra“ (Pag.14 ), urmate de catre prelucrarile grecilor in stil ionic si stilul combinat trac/grec corintic (Pag. 15 ).
Perioada Clasica ne arata o Atena cu o “etapa de aur” a democratiei, unde se instaureaza traditia Jocurilor Olimpice (Pag. 17). Perioada Elenistica este perioada lui Alexandru Macedon, formata dupa principiile unei clasei mijlocii, clase militare si monarhie. (Pag.18 ). Perioada Romana este cea a lui Augustus cel Victorios si a romanticelor figuri ale lui Antonius si Cleopatra.
In Cap. 3, autorul face descoperiri inedite despre originea traca a Civilizatiei Etrusce, incluzand mitul transplantat de romani in propria cultura cu “lupoaica cu puii”, dupa cum reiese din statuia cu acelasi nume originara, care are inscriptii in limba traca/daca. (Pag.22 ). Etruscii aveau o societate bazata de la scavie la rege, mergand in ierarhie piramidala, dar si fiind afectati de mentionata “lipsa de unitate” de catre Herodot, tipica tracilor, unitate care atunci cand a fost totusi facuta a dus la mari cuceriri (vezi imparatia lui Burebista).
In Cap. 4, autorul revine la Perioada de Aur a Atenei, altfel spus, perioada lui Pericle unde conceptele si constructiile Agorei (piata, manifestatii publice) si Acropolis (templu, manifestatii religioase) s-au impamantenit in psihicul si viata grecilor si a constiintei eurocentriste (Pag.25 ). Impreuna cu aceste concepte apar si formele democratice de governamant, reforme constitutionale, locuri de intalnire publica, pentru cetatenii orasului liberi (indiferent de avere sau nu), multumita muncii docile a sclavilor care aveau grija de nevoile domestice ale acestora (Pag.26 ).
In Cap. 5 autorul ne invita intr-o incursiune in vietile dictatorilor Atenei, atat a celor luminati si benefici, cat si a celor criminali. Aflam astfel ca Pericle, “cel cu capul tuguiat”, era un om universal cunoscut drept “fara vicii si fara lacomie” (Pag. 35); ca Solon era considerat un “om just”, care a redus taxele de productie, a crescut taxele de proprietate, a dat mestesugarilor straini cetatenie bazata pe merit profesional (de unde expresia ‘meseria e bratara de aur’), a REFUZAT oferta orasului de-al face “dictator pe viata“ si este cunoscut pentru a fii spus: “oamenii asculta pe conducatorii care asculta legile” (Pag.41 ). Pe de alta parte aflam si despre Pisistratus, care a ocupat cu mercenarii sai Acropolisul Atenei si s-a autonominat “dictator pe viata“ al orasului. Desi a construit primele biblioteci publice in Grecia, este mai mult conoscut pentru a fii “facut pe saraci mai saraci si pe bogati mai bogati” (Pag. 43).
Cap. 6 descrie perioada lui Alexandru Macedon, cunoscut ca militarist absolut, edil gospodar, care era pentru toleranta si amalgamare a populatiilor ocupate, oferea seductia drepturilor egale si participarea in sistemul de tranzit si negot asiatic, european si african pe care le-a creat (Pag. 48 ).
Cap. 7 transpune cititorul in perioada de elenizare a Iudeei, unde populatia evreiasca aservita Egiptului lui Ptolemeu isi impartea societatea in stat teosofic (Consiliul Rabinilor), agriculturalisti (ciobani, tarani) si sclavi. Este interesant sa aflam ca in acea perioada evreii in masa erau departe de arta comertului, acesta fiind sub controlul fenicienilor (Pag.53 ).
Cap. 8 face o dreptate istorica reasezand realitatea geo-politica a Daciei/Tracia ca forta majora a timpului, o realitate din pacate putin aprofundata de catre istorici, inclusiv de cei romani. Imperiul lui Burebista, care a folosit: “sobrietate, ordine si urmarea legilor, pentru a construi in numai cativa ani un stat puternic si pentru a anexa toate pamanturile care inconjurau Dacia, si pentru a teroriza Roma”, conform lui Strabo (Pag. 59), era o forta de temut in Europa. Societatea gaeto-daca a tracilor, bazata pe mestesugarit metalic, cultura pastorala, tarani, negustori, razboinici, nobili si preoti, era tinuta la mare valoare de catre Grecia, Roma si Persia acelor timpuri.
Cap. 9 discuta Inis Fail-Insula Destinului, Irlanda, un loc mistic salasluit initial de catre traci si fenicieni veniti din Egipt. Numele Scotia, initial dat Irlandei, era numele unei printese egiptene/feniciene maritata cu un print trac, care si-avea propriul consiliu chemat Feisof |ara (vezi Sfatul |arii din Basarabia interbelica de mai tarziu). Sfatul avea loc la Ogygia (vezi Agigea din Romania), si documentele scrise, conform cronicelor irlandeze Auraicept (cele de aur), erau in alfabetul Ogami, provenit din Dacia (Pag. 72).
Cap. 10 introduce cititorul in cadrul Imperiului Roman, cu forma sociala initiala de plebei (cetateni), patricieni (aristocrati) si sclavi, un sistem care ii facea pe “bogati mai bogati si pe saraci mai saraci” (Pag.78 ). Autorul face incursiuni detailate in vietile, faptele crimele si avansurile militare ale dictatorilor Romei, de la Marius, Sulla (citit Silla), Pompei, Cezar, la Traian si Nero. Autorul descrie si modalitatile logistice folosite de Imperiul Roman pentru transport, actiuni militare, comerciale si de comunicare, precum economia, facilitatile urbanistice si ale drumurilor din Imperiu.
De asemenea, autorul discuta pe larg perioada Republicii (rex pubilcae), a “regulilor publice”, unde Latina era lingua franca, Senatul era in forta si Tribunii (din clasa plebeilor), aveau drept de veto contra senatorilor (Pag. 80).
Mostenirea lui Constantin (in Crestinism si educatie), a lui Augustus (in promovarea meritocratiei) si a lui Caesar (in reorganizarea infrastructurii guvernului roman) sunt in puternic contrast cu Tiberius, Calligula si Nero (ca personaje infame). Iar Traian, Adrian, Antonius, Marcus si Aurelius (ca generali) sunt contrapusi “Romei din Est”, Constantinopolului (iubitor de arte si facator de Coduri Romane Legale), dupa cum ne informeaza autorul (Ppg. 80-89 ).
In Cap. 11, Dr. Gherasim ne angajeaza in ceea ce a fost decaderea Romei: “cucerita din afara, dupa ce s-a dizolvat dinauntr-u” (Pag.90 ). Diluarea culturii, coruptia, dependenta de resurse exterioare, lipsa de morala, decaderea familiei dedicate odata copiilor si a armoniei interne, au creat un stat de haos, care practic a predat Roma pe tava barbarilor.
In Cap. 12, revenim la Dacia, supranumita in acea perioada drept: Ultimul fort al Europei” (Pag. 94). Regretabil neglijata ca rol pan-european al epocii de catre istoricii romani si straini, Dacia era atat o forta militara formidabila, cat si de o bogatie si cunostiinte esoterice si astronomice impresionante. Autorul documenteaza cazul Sarmisegetuzei, care pe langa a fi centrul militar si birocratic al Daciei, era si un templu si centru de studiare a anotimpurilor si a stelelor (Pag.94 ) .
Datorita vitejiei (si a lipsei fricii de moarte) a soldatilor sai, a economiei centralizate, a cunostiintelor teosofice, a abstinentei alcoolice, a mobilitatii independente pastorale si a culturii sale (Dacia avand cel mai vechi alfabet din Lume, dupa cum a fost recent descoperit in tablitele de la Tartaria), Dacia era considerata o lume de neatins, un Eldorado al Europei. Dupa ocuparea partiala a Daciei sub Traian, auorul ne aminteste prada adusa la Roma: 165,000 tone de aur; 300,000 tone de argint si nenumarate provizii din granarele Daciei. Roma a celebrat aceasta ocupare a Daciei, cu prada adusa, 123 de zile neantrerupt, timp in care nici un cetatean liber al Romei n-a mai trebuit sa plateasca taxe.
Partea A Doua
Tiranii Moderni
Desi s-a scris foarte mult (si desi niciodata destul), despre holocaustul nazist, relativ putin s-a scris despre alte holocausturi din Europa si de pe curpinsul globului pamantesc, al secolului XX. Dr. Gherasim lanseaza un dialog cu privire la celelalte holocausturi si genocide in partea a doua a cartii.
Cap. 13 este o insumare a persecutiilor anti-crestinesti de la Nero la Stalin, pornind de la un curs a profesorului Teodor M. Popescu de la Universitatea din Bucuresti a anilor ’40, curs care fusese inspirat de catre Masacrul de la Katyn. In acel masacru, mii de ofiteri polonezi au fost impuscati de catre Armata Rosie, rusii incercand ulterior sa dea vina pe Armata Hitlerista. Autorul a descoperit in arhivele deconspirate ale KGBului abia in 1991, ordinul semnat de catre Stalin in acest sens (Pag.104 ).
Tot in acest capitol, autorul releva importanta cunoasterii acestor holocausturi comuniste contra crestinilor, dupa cum ar fii cele 24,000 de biserici distruse, cei 30 de episcopi impuscati, cei 8,000 de preoti asasinati si cele 63 de manastiri demolate in Rusia de catre comunisti NUMAI PAN{ IN 1929 (Pag. 109).
Cap. 14, este o incursiune in primul holocaust al secolului XX, Holocaustul Armenesc. Cu 3,000,000 de armeni omorati in 14 ani de catre turci, conceptele moderniste ale lui Ataturk in Turcia, se pierd in neantul rusinii. Ca fiecare holocaust fara un proces (vezi lipsa unui Proces Al Comunismului in Romania), guvernul Turciei mentine pana azi ca singurul ‘holocaust’ a fost in imaginatia armenilor. Din pacate pentru turci, prea multi observatori straini au fost martori la aceste atrocitati, ca sa mai poata fii ascuns istoriei. Acest holocaust, care a dus la formarea cuvantului “genocid” in limbajul curent a inclus: barbati impuscati, femei violate si apoi impuscate, copii, batrani si femei trimisi in marsuri ale mortii pana la epuizare si deces, “din cause naturale”(Pag.113 ).
In Cap. 15, autorul aprofundeaza cauzele Holocaustului Comunist, incepand cu Vladimir Ilici Lenin, fondatorul bolsevismului, care a pornit aceasta groaznica miscare de terorism statala, din dorinta initiala de a-l razbuna pe fratele sau, ucis de tar, pentru ca fratele complotase sa-l ucida pe tar el insusi.
Orbit de ura, V.I.Lenin, a bagat in aceeasi oala cu aristocratia si pe clasa mijlocie din Rusia, de la profesionsiti si meseriasi la tarani instariti, reusind numai in Ucraina sa distruga 1,000,000 de cazaci care i s-au opus si sa duca la moarte milioane de oameni nevinovati, prin foamete si teroare. Pana la data mortii sale in 1924, jumatate din pamantul cultivat in 1913 a devenit viran si numai 20 % din industria productiva in 1913, mai lucra in 1924 (Pag.39 ).
Ramane o dilema de ce banci germane l-au finantat cu 20,000,000 de marci si banci americane l-au finantat cu $ 20,000,000, cand scopul lui Lenin, revolutia comunista, a fost dintotdeauna clar si puternic opus cu ineresele pietii libere.
Cap. 16 ni-l readuce in atentie pe Stalin: fiu de iobagi, dispretuit de ceilalti lideri fondatori comunisti din Nomenclatura, care proveneau din medii burgheze-aristocratice, Iosif Vissarionovici Djugashvilli (in trad. Fiul lui Iuda) Stalin, este cel mai notoriu caz de sadism legitimat de vre-un guvern modern. (Pag. 147 ).
Politicile sub dictatura lui au avut ca denominator comun: genocidul. Colectivizarea fortata a insemnat genocidul taranilor instariti si auto-suficienti; deportarea pentru inlocuirea populatiei autohtone cu colonisti rusi, a insemnat genocidul a milioane de etnici straini; asasinarea oponentilor presupusi sau reali din cadrul infra-structurii rusesti fie, ‘anti’, fie ‘filo’ comuniste, a mai insemnat zeci de mii de morti; foametea care a urmat politicii de instrainare a oamenilor de la pamanturile si meseriile lor si inhamarea lor la “scopurile clasei muncitoare” a mai insemnat cateva milioane de morti. Autorul ne informeaza ca numarul victimelor trece peste 75,000,000, numai in Rusia (Pag. 158 ).
In Cap. 17, autorul continua narativa acestui subiect cu reintroducerea la o alta mastera a Comunismului rusesc, Leonid Brejnev. ‘Leonea’, dupa o crestere vertiginousa in cadrele comuniste rusesti, a reusit ‘recordul’ in numai cinci ani (’45-’50), de dictatura in RSSM, de a se face responsabil de moartea a peste 500,000 de etnici romani din Basarabia, fie prin executie, omorarea in inchisorile KGBului sau folosind deportarea in locuri unde acestia eventual au murit. In locul lor, Brejnev s-a ocupat diligent ca sa aduca peste 250,000 de colonisti rusi, evrei, bielorusi s.a., care au si primit automatic regim privilegiat la gasirea de servicii, case, si alte beneficii in Basarabia, in defavoarea romanilor (Pag. 167 ).
Dupa ce a ajuns Presedinte al Uniunii Sovietice, Brejnev a reusit sa se faca responsabil de invadarea Cehoslovaciei si a Afghanistanului. Pana la sfasitul razboiului din Afghanistan, dupa noua ani, Armata Rosie a reusit sa omoare 1,3 milioane de cetateni afghani de diferite varste si sa dislocheze 7.5 milioane de oameni care au fugit fie in alte zone ale tarii, fie in lagarele de refugiati din Pachistan (Pag. 172 ).
In Cap. 18, este descrisa odiseea lui Mao Tse Tung, luptator de japonezi, luptator de alti chinezi, luptatorul saraciei si al corporatiilor straine din China. Dupa ce a doua sotie a fost omorata impreuna cu celula comunista in care activa, Mao a jurat razbunare si cu $ 300,000,000 cadou de la Moscova a pornit marele mars de-alungul si latul Chinei pentru a racola comunisti si pentru a face revolutia chineza (Pag.177 ).
Printre ‘realizarile proletare’ ale acestuia, se numara peste 1,000,000 de tibetani asasinati cu sange rece, peste 80,000,000 de chinezi asasinati direct sau prin foamete, cotele si confiscarile de teren si reducerea agriculturii chinezesti la 40 %, comparata cu economia Chinei pre-Mao, autorizarea directa a acestuia ca oamenilor sa li se permita ca sa-si manance copiii, fie ca sa-i vanda pentru acelasi scop (Pag. 188).
Revolutia culturala care a urmat de-a lungul anilor si masacrul din Piata Tianamen (1989) arata in continuare cat de devastatoare este forta de masacrare a oamenilor normali, de catre comunisti.
In Cap. 19, autorul ne duce in Cambodia lui Pol Pot. Acest dictator comunist, era foarte incantat de ignoranta si foarte pornit contra scolirii. Cu ajutor financiar de la China comunista, Pol Pot si-a crescut puterea soldatilor sai cunoscuti sub denumirea Khmer Rouge si a ocupat capitala si restul tarii. Intr-un timp record, acesta a stramutat pe toti orasenii din toate localitatile urbane la campurile de orez si i-a pus sa lucreze in conditii proiectate ca sa omoare oamenii de la oboseli, boli, malnutritie si ucidere directa pentru ‘neascultare de ordine’(Pag.200 ).
Mottoul lui era fata de oraseni: “Ca sa va las sa traiti nu imi aduce nici un castig, ca sa va distrug, nu imi aduce nici o pierdere”. Peste 4,000,000 de cetateni de toate varstele si straturile sociale au murit astfel.
Cap. 20 ne arata vechile ite ale lui Saddam Hussein, care l-au adus la scaunul de inculpat unde se gaseste acum. Dintr-un junior in infrastructura partidului pe care a ajuns sa-l conduca mai tarziu, unde era cunoscut pentru deliciul cu care arunca in acid tintele interogatiilor sale, pana la liderul nonsalant din perioadele sale de glorie, Saddam s-a ghidat dupa o combinatie socialisto-musulmana care nu era nici cal, nici magar. Admirator notoriu a lui Stalin (pana la mustaciara cu care-l emula), si auto prezentandu-se cand in profet anti-rusesc, cand in profet anti-occidental in fata irachienilor, Saddam a fost un amalgam de lider care s-a dorit un ‘dictator luminat’. Intre folosirea armelor chimicale contra kurzilor si a iranienilor si garantarea educatiei (de la gradinita la universitate) gratis, pentru cetatenii tarii, Saddam s-a transformat intr-un Ceausescu megalomaniac, care eventual a ajuns sa creada in propria farsa.
Din nefericire pentru el, inglodarea Iracului in datorii cu Kuweitul ($ 10 bilioane), Arabia Saudita ($25.7 bilioane) si SUA ($40 bilioane), in timpul razboiului sau cu Iran si atat refuzul de-a plati datoriile acumulate, cat si atacul contra Kuweitului in anii ‘90, l-au dus din lac in put, pana la o posibila condamnare la moarte (Pag.218 ).
Cap. 21 trimite cititorul la Romania lui Nicolae Ceausescu. Dupa fatidicul an 1968, cand Ceausescu a tinut faimosul sau discurs contra invaziei rusesti in Cehoslovacia, pana la fatidicul discurs din 1989, care i-a fost si piatra de mormant, Ceausescu a fost si a ramas in psihicul romanesc ca un strigoi de care te temi ca sa nu reinvie, pentru a-si continua abuzurile asupra poporului.
Cand Partidul Comunist din Romania a inlocuit in 1946 voturile acordate de romani PN|-ului (89 %) cu cele acordate lor (11%) si s-a declarat invingator fraudulos, Romania era considerata ‘granarul Europei’, era cea mai bogata tara in petrol din Europa si leul era una din cele mai puternice valute din Europa.
In 1989, dupa asasinarea Ceausestilor, dupa 24 de ani de dictatura a lor, Romania era importatoare de alimente (Pag. 228). In urma celor cinci decenii de Comunism, in Romania au fost asasinati direct sau datorita persecutiilor peste 500,000 de oameni (Pag.230 ).
Cap. 22 este dedicat lui Kim Il Song, tiranul Coreei de Nord. Antrenat de catre rusi, acesta s-a luptat cu japonezii si a condus o Coree de Nord pana in 1950, cand a atacat Coreea de Sud. La sfasitul razboiului, cand iarasi a ajuns sa stapaneasca numai Coreea de Nord, coreenii au pierdut peste 1,000,000 de vieti omenesti in conflict si americanii plus aliatii, au pierdut peste 54,000 de soldati. In prezent, feciorul dictatorului, continua cosmarul Coreei de Nord, prin morti datorita foametei si ambitii de arme nucleare (Pag. 238).
In Cap 23, Dr. Gherasim ne prezinta un personaj foarte bine cunoscut dupa 11-Septembrie-2001: Osama Bin Ladin. Osama (trad. Tigrul tanar), provine din a doua familie ca bogatie din Arabia Saudita, dupa cea a familiei domnitoare Al Saud. Convertindu-se de la o viata de bordeluri si placeri istrionice la fundamentalism musulman, Osama Bin Ladin a plecat cu $ 6 bilioane de la SUA si Arabia Saudita sa faca razboi de eliberare a Afghanistanului de sub jugul rusesc. Inconjurat de 250,000 de luptatori, a caror scop era sa-si dea viata pentru eliberarea pamanturilor musulmane de sub ocupatia infidelilor, acestia i-au infrant per rusi (Pag.251).
Bin Laden a pornit ulterior o ‘contra-cruciada‘ asupra americanilor datorita stabilizarilor de baze militare pe pamantul ‘sfant’ al Meccai (Arabia Saudita), chiar si dupa infrangerea lui Saddam si eliberarea Kuweitului in anii ’90. Precedand atacurile din New-York, gherilla lui Bin Ladin a lansat o serie de atacuri contra americanilor de-a lungul anilor in Yemen, Somalia, Arabia Saudita si recent, contra aliatilor Americii, Spania si Anglia (Pag. 254).
Excluzand razboiul cu rusii din Afghanistan, pana in prezent sute de mii de oameni (civili si soldati) au murit datorita razboirii lui Bin Ladin cu interesele SUA (Pag.257 ).
Ultimul capitol al autorului din carte, intitulat Conclusion (Concluzie) analizeaza rolul Americii in contextul actual si contrapus tiranilor de azi si ieri din lume (comunisti sau religiosi). Dr. Gherasim aminteste cititorilor conceptele globaliste americane subliniate de Presedintele Woodrow Willson, de a “cuceri fara victimizare, de-a aduce democratie in lume prin seductie, nu forta“ (Pag. 260). Autorul citeaza rolul NATO in Europa, bine definit de Presedintele Truman, de a “tine in afara per rusi, cuminti pe germani si inauntr-u pe americani” (Pag.261 ).
Atatata timp cat America mentine formula sa de succes: clasa mijlocie puternica, toleranta multi-etnica, negot liber, libertatea si apararea drepturilor incluse in ea, autorul mentine ca America va continua si va ramane liderul lumii actuale (Pag. 261). Pe de alta parte, autorul aminteste nostalgiile rusesti si spiritul lor de grandomanie, care de fapt este un semnal de alarma pentru tot globul, reiesit dintr-un discurs al lui Vladimir Putin din 2005 in care spunea: “Caderea Comunismului a fost cea mai mare catastrofa geo-politica a secolului XX” (Pag.262 ).
Pentru cei care mai cred ca Procesul Comunismului este excesiv, aceasta carte este foarte necesara. Cititorii anglofoni care o vor citi-o, vor revizui civilizatii si lumi de cosmaruri, care se termina in realitate, dar care pot sa fie transformate in mai bine pe viitor, conform vigilentei noastre.
Cartea a fost publicata in SUA si respectiv Anglia, de catre Author’s House si poate fii comandata, fie de la librarile locale in aceste doua tari, fie de la librarii virtuale in restul lumii. Mai multe informatii despre autor (in engleza) la:
http://www.bestbitesbuys.com/ldpress.html
si (in romaneste) la:
http://www.aradomain.com/romani/tgherasim.html
