Festival neobișnuit în Spania: sunt duși în sicrie ca să celebreze victoria asupra morții

PE SCURT

Festivalul de la Santa Marta de Ribarteme este o oportunitate pentru cei care au supraviețuit experiențelor aproape de moarte ca să mulțumească pentru viața lor. BBC a publicat un reportaj foto despre acest festival.

PE LUNG

Mulțimea se dă la o parte, permițând primelor sicrie să treacă. O tăcere grea se simte în jur. Dar totul nu este chiar așa cum pare în această după-amiază de vară în regiunea nord-vestică a Spaniei din Galicia. Deși majoritatea acestor sicrie poartă un corp, trupurile sunt foarte vii. „Simbolic, este victoria vieții asupra morții”, a spus Alfonso Besada Paraje, preotul local.

Enlarge

1-5

Foto: Olivier Guiberteau

Unii cred că festivalul datează de sute de ani, dar originile sale rămân misterioase. Potrivit învățăturii locale, ritualul de a duce  în sicrie oameni vii care au fost aproape de moarte a fost practicat inițial de păgâni.

Ceea ce era în mod tradițional o aventură provincială s-a transformat într-un festival de renume internațional, mii de spectatori vin pe străzile mici din Santa Marta de Ribarteme în fiecare an. „Oamenii vin din toată lumea pentru a asista acum la acest eveniment”, a spus Besada Paraje.

Cu câteva ore înainte să apară sicriele, oamenii se adună la biserica Santa Marta. Liturghia are loc într-un cort mare la fiecare jumătate de oră, în timp ce patru preoți țin liturghia în aer liber în curtea bisericii. În interiorul bisericii, reprezentanta Santei Marta, care va conduce procesiunea, se află lângă altar, primind un flux constant de vizitatori care doresc să aducă omagii.

Ocupanții sicrielor vin cu tot felul de povești. Un bărbat de la Madrid stă calm, ascultând muzică cu o casă în ureche. Am făcut-o pentru a mulțumi pentru bunica mea care a supraviețuit cancerului, a explicat el după procesiune. El și tatăl său au făcut un pact pentru a participa la festival în fiecare an, iar el a parcurs aproape 600 km de capitala spaniolă pentru a-și păstra cuvântul. Prietenii și familia se transformă în transportul sicriilor; nu este ușor din cauza căldurii și greutății.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.