Dle Voronin, aţi spus anterior că orice scor la alegerile din 30 noiembrie, care ar aduce PCRM mai puţin de 50 plus un mandat în Parlament va fi considerat un eşec. Pe ce electorat mizaţi, dat fiind faptul că o parte din analişti politici consideră că alegătorii comunişti sunt persoane de vârsta a treia?
Această afirmaţie a analiştilor nu mai este valabilă. De 20 de ani. Noi mizăm pe toţi alegătorii, lucrăm cu toate categoriile de alegători, inclusiv cu pensionarii, care sunt cei mai defavorizaţi. Lucrăm foarte mult şi avem succese, sincer vorbesc, şi cu tinerii. Da, suntem acceptaţi şi înţeleşi de tineret şi ne aşteaptă şi vin la toate întâlnirile noastre. Şi vreau să vă spun că sunt foarte mulţi, ca niciodată. Noi vom publica programul nostru, în care vom spune tot ce am făcut şi vom face pentru tineret. Ne aşteaptă, ne înţelege şi intelectualitatea. În orice caz, nu avem un anumit segment al societăţii, pe care am miza. Noi acum discutăm cu alegătorii noştri nu de pe poziţia de partid de opoziţie, ci le reamintim tot ce am făcut când am fost la guvernare. Deci venim, nu doar cu promisiuni, ci şi cu fapte.
Dar nu există o contradicţie în ceea ce ziceţi? Pentru că actuala guvernare le-a oferit tinerilor posibilitatea de a circula fără vize în Europa. Şi nu puteţi contesta că este un atu al forţelor democratice.
Hm. Aceasta este ca o poveste pe care mirii nu prea serioşi o spun şi le-o promit fetelor înainte de nuntă. Aşa şi aici, cu această promisiune de acces liber în Europa. Ei şi ce facem mai departe? Pentru ce, ca să robim în Europa? Să fim servitori în Europa? Noi trebuie să ridicăm Moldova. Aceasta este politica noastră.
Reveniţi la vechiul îndemn de a aduce Europa în Moldova?
Da. Că ei au făcut acest lucru e foarte normal, dar noi am început să-l facem. Pentru că structurile europene care au făcut aşa că au pus în genunchi pe moldoveni şi ei trebuiau să nimerească în Europa printr-o portiţă mică care se chema cetăţenia românească. Şi noi am abordat această problemă la nivel foarte serios, când eram la guvernare. Şi de atunci au început aceste activităţi.
Sunteţi pentru modificarea Constituţiei, ca şeful statului să fie ales prin votul direct al cetăţenilor?
Niciodată.
De ce? Nu aţi fi vrut să fiţi ales de două milioane de cetăţeni decât de 61 de deputaţi?
Nu e vorba despre mine. Eu şi aşa am fost preşedinte cu două mandate. Problema este mai serioasă. Noi am analizat activitatea în ţările unde preşedintele este ales prin vot direct şi în ţările unde este regim constituţional parlamentar. Noi am fost acei care în anul 2000 am votat pe neaşteptate modificarea Constituţia, pentru republică parlamentară. Noi dorim ca preşedintele Moldovei să fie unul colegial, şi nu autoritar. Un preşedinte, colegial, adică, ales de tot Parlamentul, care activează normal şi care nu pune interesul unui grup mai presus în faţa interesului naţional, are dreptul să fie apreciat drept un preşedinte comun al R.Moldova. Întrucât acest Parlament este ales direct de cetăţenii republicii, are împuterniciri serioase şi lasă să fie el ca un exponent în faţa cetăţenilor de alegere a unui preşedinte comun al R.Moldova.
Dar acestea sunt viziunile mele politice, dar acum trec la unele momente practice legate de activitatea mea. Nu de aceea că am un caracter autoritar, de dictator, dar aşa s-a creat conjunctura că în 2001 nouă ne-a fost oferită de cetăţeni o majoritate parlamentară şi noi am format toată conducerea pe verticală de unii singuri. Şi noi patru ani am guvernat Moldova în condiţiile unui singur partid de guvernare. Ne-a fost greu, dar ne-am străduit să nu ne ducem departe de normele democratice. Dar şi în aşa condiţii am demonstrat că se poate de lucrat foarte bine, şi de avut rezultate serioase şi am ridicat şi rolul Parlamentului…
Dar ar fi oportună trecerea la votul uninominal în sistemul electoral?
În condiţiile în care în Moldova interesele clanurilor, ale grupărilor mafiotice, oligarhice sunt atât de puternice aceasta ar fi un lucru foarte urât.
De ce?
Mulţi din conducători ai acestor clanuri, aceşti oligarhi, tâlhari, care pe nedrept au prădat ţara şi s-au îmbogăţit, au să-şi cumpere aceste mandate, aceste fotolii în ParlamExamineazăent, ca să nu pună nimeni mâna pe ei. Iată de ce.
Dacă ipotetic veţi fi ales în funcţia de preşedinte al Moldovei aţi fi de acord să părăsiţi funcţia de preşedinte al PCRM?
Chiar acum, la prima şedinţă organizată la sediul partidului cu candidaţii la funcţia de deputat, le-am zis: „Nu uitaţi, după alegeri noi reprezentăm interesul tuturor alegătorilor – şi al celor care ne-au susţinut, şi al celor care nu şi-au dat votul pentru noi”. Aşa şi în cazul preşedintelui ţării, care urmează a fi ales de Parlament. Imediat a doua zi, după ce a fost ales, trebuie să conducă cu toată ţara şi nu doar cu susţinătorii săi, trebuie să reflecte interesul tuturor cetăţenilor.
Şi respectiv?
În cei opt ani cât am fost şef de stat, funcţia de preşedinte de partid nu mi-a încurcat deloc. Nici nu mi-a stricat imaginea în faţa cetăţenilor, şi nici nu am fost acuzat de nimeni că am promovat interesul partidului. Am fost echidistant.
Dar atunci aţi părăsit funcţia de şef de partid?
Nu.
Şi acum tot nu aţi părăsi?
Nu. Pentru că partidul este fundamentul activităţii noastre, pe care noi venim în Parlament. Eu nu pot. Cum asta? În Parlament vine un grup de persoane, reprezentaţi ai partidului, dar partidul are peste 40 mii de membri şi ceilalţi toţi sunt colegii noştri. Pentru ce să părăsesc ceilalţi colegi?
Pentru că oponenţii Dvs pot să vă reproşeze.
Aşa ceva nu o să fie, dacă eu o să mă conduc şi o să lucrez strict conform Constituţiei. Dacă nu o să fac acest lucru, este Parlamentul, care alege preşedintele, există Curtea Constituţională, care analizează aceste lucruri şi există moţiunea de vot de neîncredere.
Pregătiţi un succesor la şefia partidului?
Mai mulţi.
Ne daţi şi nume?
Doamne fereşte! Cu o lună înainte de alegeri să rostesc nume? Dar ca să fie un răspuns complet pot să spun că PCRM se gândeşte din start la viitoarea echipă de guvernare şi la componenţa conducerii Parlamentului şi a Guvernului. Acum ne gândim. Iată aici vreau să vă spun referitor la dimensiunea guvernamentală. În viitorul Guvern vor fi persoane care nu sunt membri de partid. O să fie profesionişti. Nu spun că nu avem profesionişti în echipa noastră, dar vrem să selectăm pe cei mai buni profesionişti ai ţării.
Aţi fi de acord să luaţi tehnocraţi din altă echipă?
Poate să fie, dacă o să aibă capacităţile necesare. Noi aşa am făcut şi în anul 2001, având majoritatea constituţională, noi am lucrat un an şi jumătate doar cu un membru de partid în Guvern – Valerian Cristea, toţi ceilalţi erau specialişti şi tehnocraţi.
Dar care erau adepţi ai PCRM…
Nu, nu, nu!. Un an şi ceva era ultima componenţă a guvernării Braghiş.
Care ar fi primele iniţiative: a) în postura de partid de guvernare şi b) în cea de partid de opoziţie ?
Cu varianta b mai atent.
De ce ? Aceasta e realitatea şi aţi fost întotdeauna realist…
Realist, pentru că împotriva noastră se luptă nu ţăranii, nu muncitorii şi nu oameni de rând. Dar se luptă structuri care nu sunt întotdeauna din Moldova, sunt departe de hotarele Moldovei. Acei care au aprins Parlamentul şi Preşedinţia în aprilie 2009, acei care ne-au făcut lovitura de stat, când am venit a treia oară consecutiv la guvernare. Pe ei nu îi îndestulează cuvântul „comunişti”. Au investit trei trilioane de dolari pentru a distruge Uniunea Sovietică. Şi acum, na-ţi-o bună, în centrul Moldovei vine un partid comunist care mai are şi rezultate. Noi nu vrem să luptăm, dar vrem să demonstrăm că teoria clasicilor marxişti-leninişti este adevărată. Ei, matale, dacă nu îţi place asta nu înseamnă că eu nu pot să vorbesc…
Care totuşi vor fi primele iniţiative?
Nu vor fi iniţiative, ci măsuri. O să fie o luptă dură, dar nici nu luptă, dar ceva mai serios, cu corupţia. Nu o să schimbăm procurorul sau judecători. Pentru că poţi să-i schimbi de 99 ori, dar dacă structura activităţii organelor statale nu se schimbă, dacă legea permite unele posibilităţi de a face acte de corupţie, atunci nu reuşeşti nimic. Când eram la guvernare am creat un grup de experţi, care orice proiect de lege era studiat din punct de vedere al posibilităţii actelor de corupţie. Aşa o să fie şi acum…
Am înţeles că nu vă place ipoteza pesimistă, dar dacă reveniţi în opoziţie, care vor fi măsurile?
Am înaintat 164 de proiecte de legi în aceşti patru ani de activitate în opoziţie. Niciun proiect nu a fost introdus pe ordinea de zi a Parlamentului.
Niciunul?
Niciunul. Nu a fost inclus pe ordinea de zi a Parlamentului, nici vorbă ca să fie pus pe agenda discuţiilor. Iată aceasta se numeşte model de activitate democratică.
Nu vă supăraţi, dar timp de opt ani cât aţi fost la guvernare câte proiecte ale opoziţii aţi inclus pe agenda discuţiilor?
O sumedenie, cum zic moldovenii. Da când am fost la guvernare în 2005, cui i-am transmis conducerea CEC-ului şi a altor organe de control? Nu, opoziţiei? Noi atunci aveam doar 56 de mandate. Şi atunci eram într-o situaţie serioasă, pentru că dacă nu erau câţiva colegi de-ai noştri, nu ne ajungeau mandate şi nu puteam vota.
Cât de adevărată informaţia, potrivit căreia Marc Tcaciuk a venit la Dvs cu o listă de businessmeni care urmau a fi incluşi pe lista PCRM?
Ceva este în această situaţie. A fost ceva de genul acesta. Dar nu confirm că fost o listă de businessmeni. Erau persoane diferite, poate unul, doi oameni de afaceri. Dar nu aceasta a fost elementul principal (n.r. care a stat la baza plecării lui Tcaciuk), poate a fost unul din elementele care a depăşit masa critică acumulată până atunci. Era dorinţa de a promova oameni care să fie mai aproape de ei, de persoanele care îi promovau. Dar noi promovăm în partid ideea unui colectiv unic. Am stabilit un sistem foarte bine pus la punct de a promova cadrele noastre, inclusiv, la funcţia de candidat de deputat.
Regretaţi plecarea lui Marc Tcaciuk?
Nu regret plecarea nimănui. Pentru că este vorba de organismul partidului, dar organismul trebuie să rămână sănătos şi cu capacităţi de luptă foarte puternice. Şi la noi în partid nu depinde totul de o persoană, inclusiv de preşedintele partidului, dar depinde de teoria, ideea şi practica colectivă. Poate să plece oricine, partidul oricum va activa. Văd că nu mă credeţi tare…
Nu deschideţi prea tare parantezele…
Ceea ce se întâmplă în sânul familiei nu se scoate afară pentru a discuta. Şi mai vreau să adaug. Noi acum suntem în cea mai mare încercare pentru partid – campania electorală. Vreau să spun că plecarea lor nu a influenţat absolut pregătirea şi desfăşurarea campaniei electorale şi nu influenţează deloc. Categoric, nu. Poate pe multe poziţii progresăm şi mergem cu mult mai reuşit decât înainte. Asta-i şi normal. Pentru că se dezvoltă toţi. Patru ani nu au fost dezvoltare doar pentru Voronin, pentru Tcaciuk sau altcineva, dar pentru tot partidul şi se descoperă oameni noi, cu capacităţi, cu posibilităţi.
Vă veţi judeca cu Grigore Petrenco? El a spus că va contesta excluderea sa din PCRM.
Petrenco s-a înfierbântat. Nu există o normă sau o lege care să „judece” plecarea unui membru din partid. Băiatul era emoţionat şi înfierbântat. Membru de partid devine cetăţeanul care a fost primit de organizaţia primară de partid. Punctum. Dacă a fost exclus din partid, el poate să se adreseze la organizaţia primară de partid care l-a primit, la comitetul raional al PCRM. Poate să se adreseze la Comisia de partid a Comitetului Central, poate să se adreseze la Plenara Comitetului Central şi mai poate să se adreseze către Congres. Iată instanţele, unde el poate să se adreseze, dacă îi pare că l-au exclus pe nedreptate.
Regretaţi că nu aţi semnat Memorandumul Kozak?
Nu.
De ce atunci aţi oferit atât de puţine declaraţii despre refuzul de a semna acest document? A fost totuşi un factor uman care v-a făcut să vă abţineţi de la semnarea acestui document sau un anumit punct din document cu care nu aţi fost de acord?
Da. A fost un punct din textul memorandumului, care până la ziua respectivă nu era. Pentru că noi timp de patru luni am lucrat asupra textului. Îl cunoşteam până la ultima virgulă, fiecare cuvânt şi fiecare propoziţie. Era un document istoric, strategic. Reunificarea ţării este o problemă foarte serioasă. Am vrut să fac acest lucru din tot sufletul şi toată inima. Dar, în ultimul moment a apărut un punct suplimentar, din cauza căruia nu am putut să semnez acest document. Iată, Constituţia, pe care am pus mâna de două ori în calitate de preşedinte, am jurat pe ea şi nu am putut să trec de ea.
Nu vreţi să spuneţi despre ce punct este vorba?
Citiţi articolul 11 din Constituţie.
???
Statutul de neutralitate. Pe care aceştia îl încalcă cu gura căscată semnând Acordul de Asociere cu UE.
Acest articol a apărut pe ultima sută de metri?
Da. Seara la ora 22.00.
Şi totuşi nu regretaţi? Doar în document se prevedea o perioadă de staţionare a trupelor ruseşti pe o perioadă de 20 ani, dacă nu greşesc.
Da de ce trebuia să semnez? Da Guantanamo cu Fidel Castro cât este el de revoluţionar? De ce stă baza americană acolo? Şi nu au nici un acord. Este adevărat că americanii plătesc arenda şi utilităţile cu bani serioşi.
Mai mult decât atât, dacă semnam, avea să fie o problemă mult mai urâtă – dacă avea să se întâmple acest lucru, în prezenţa lui Vladimir Putin – persoană pe care eu, într-adevăr, l-am stimat şi-l stimez foarte mult, care m-a ajutat foarte mult atunci când am fost preşedinte. A doua zi, echipa care era gata să protesteze, în frunte cu Dumitru Braghiş, avea să fie la Curtea Constituţională. Şi CC avea să deschidă aceeaşi Constituţie, pe care eu am semnat-o în calitate de preşedinte, şi urma să se împiedice de articolul 11. Dar prin memorandum era încălcat acest articol şi CC avea să spună că semnarea acestui document nu este constituţională. Şi Putin ce avea să-mi spună mie? Bine lui Kozak, avea ce să-i zică, dar se clarificau între ei. Dar mie? Ce avea să-mi spună mie:„Tu, Voronin, Constituţia ta o ştii ? De ce nu mi-ai spus că prin acest punct se încalcă Constituţia?”.
Am avut dreptate? Vine omul cu tot respectul, să soluţionăm problema şi eu nu mă gândesc până la urmă şi mă duc acolo unde mă duce apa. Nu, nu este serios. Când se rezolvă probleme de stat, trebuie să faci ceea ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie.
Dar mai există o cale de rezolvare a acestui diferendum?
Da. Sunt cele opt măsuri de promovare a încrederii pe care PCRM le-a propus şi care vizează situaţia oamenilor din această regiune.…Mă întreabă mulţi jurnalişti despre această problemă. Dar trebuie să reamintesc: 7 aprilie 2001- am depus jurământul în calitate de preşedinte, iar la 9 aprilie, primul care a trecut pragul Preşedinţiei a fost Igor Smirnov. Prima mea întrevedere oficială în calitate de şef de stat am avut-o cu Igor Smirnov. Şi iată am luat o hârtie albă, i-am întins-o şi i-am zis: „Igor Nicolaevici, scrie ce trebuie de făcut ca să reintegrăm Moldova. Care sunt condiţiile din partea ta. Scrie şi eu le voi studia”. El mi-a zis atunci: „Ce crezi mata că e aşa de simplu?” A început a aiuri. Apoi, consecutiv am încercat să formăm relaţiile de reglementare – întâi „trei plus unu”, am atras de partea noastră UE, SUA, apoi am trecut la formatul „cinci plus doi”…
Şi în final cu cine din liderii internaţionali ţineţi legătura?
Dacă mă adresez, sunt receptivi toţi – şi pentru o discuţie telefonică, şi dacă scriu ceva. Fiind în opoziţie, nu am probleme în relaţii cu aceste personalităţi. Am fost cu chestiuni personale în Baku, pentru că nepoata noastră s-a căsătorit în Azerbaidjan. Am avut o întâlnire simpatică cu preşedintele Ilham Aliev şi o informaţie în acest sens a fost difuzată în presa azerbaidjană şi cu fotografii de la întâlnirea noastră.
Dar şi acum, când se duceau tratative cu semnarea Acordului de Asociere cu UE, ştiţi că Aeroportul nostru lucra fără întrerupere. Păi, aici în cabinetul acesta au fost foarte mulţi –şi ministrul de Externe al Germaniei, al Marii Britanii, al Franţei, al Italiei. Au fost fostul preşedinte al Poloniei, al Albaniei, al Serbiei. Am avut o relaţie foarte apropiată cu preşedintele polon Aleksandr Kwasniewski. Şi acum, când a fost preşedintele belarus Alexandr Lukaşenko, el a vrut să se întâlnească cu toţi preşedinţii, dar eu nu am vrut. De atâta nu s-a întâlnit cu nimeni. Dar la şedinţa care a avut loc cu reprezentanţii fracţiunilor parlamentare şi cu conducerea Parlamentului, el jumătate din timp a vorbit despre Voronin – cum el cu Voronin rezolva probleme, cum a hotărât să aducă zimbrii în Moldova…
Da, ţin minte patru zimbri…
Da, numai că nu patru, ci trei am adus – două fete şi un băiat. Primii zimbri i-am adus din Polonia. Şi am trimis pădurarii noştri să se înţeleagă cu cei din Polonia cum să-i prindă, cum să-i aducă şi ei s-au pus la băut – ai noştri cu polonezii – şi acei nu sunt răi de meserie – şi au băut o săptămână şi când au ajuns să prindă zimbrii, au prins băiatul cu doi ani mai tânăr decât fetele şi i-au adus aici. Nu ştii întâmplarea aceasta? Păi, l-am dat afară pe directorul de atunci de la „Pădurea Domnească”. Noi aşteptăm pui, dar nu merge. Şi mai apoi întreb specialiştii: „Ce aţi adus voi? Unde sunt puii?”. Căci le-am îngrădit o sută de hectare, le-am făcut condiţii speciale. Şi abia peste doi ani s-a născut primul pui.
Acum câţi avem?
Acum avem şase zimbri. D-apoi pe drapelul Moldovei avem cap de zimbru, da eu întreb savanţii unde sunt zimbrii. Au început a răsfoi materialele lor şi să-mi zică că au fost zimbri în secolul XVII. Clar lucru i-am adus. Aşa e viaţa, se întâmplă diferite istorii.
Mulţumesc frumos!
Foto:Octavian Bâlea
